ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

Prin sentința penală nr. 162 din 27 decembrie 2012 Curtea de Apel Oradea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I.C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. (pct. 1 din R. 18/P/2009).

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul I.C.C. la o pedeapsă de - 6 luni închisoare (pct. 2 din R 18/P/2009).

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare (pct. 2 din R 18/P/2009).

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (pct. 2 din R 18/P/2009).

În baza art. 292 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (pct. 3 din R 18/P/2009).

În baza art. 292 C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare (pct. 3 din R 18/P/2009).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 9 luni stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și 85 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea respectiv anularea suspendării condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului K.M M. din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K.M.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (pct. 1 din R 18/P/2009).

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului D.S.G., din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului D.S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (R 68/P/2010).

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I., din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (R. 68/P/2010).

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului N.P., din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului N.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (R. 68/P/2010).

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului T.N., din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (R. 68/P/2010).

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor: adeverință de salariu nr. XX din 21 iulie 2008, adeverință de salariu nr. AA din 14 iulie 2008, adeverință de salariu nr. BB din 14 iulie 2008, adeverință de salariu din 22 iulie 2008, adeverință de salariu nr. ZZ din 21 iulie 2008, declarație de avere din 01 aprilie 2008 și declarație de avere din 09 aprilie 2009, iar în baza art. 118 lit. a) C. pen. dispune confiscarea acestor înscrisuri în favoarea statului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul I.C.C. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin rechizitoriul întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea la data de 25 noiembrie 2009 în Dosarul nr. 18/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.C.C., ofițer de poliție, pentru comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților I.C.C. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. și pentru două infracțiuni de fals în declarații prevăzute de art. 292 C. pen. și K.M.M. pentru comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la începutul anului 2008, martorul I.B. a făcut demersuri pentru a împrumuta suma de 50.000 RON care îi era necesară pentru finanțarea unei afaceri în domeniul construcțiilor. A contactat mai multe persoane, printre care și pe N.K. Acesta nu a dat curs cererii, dar s-a angajat să caute o persoană care să aibă suma solicitată și să fie dispusă să acorde împrumutul cerut. După trecerea unui interval de timp, N.K. l-a anunțat pe martorul I.B. că a găsit o astfel de persoană. Aceea persoană accepta acordarea unui împrumut pe termen lung, solicitând o dobândă lunară de 10%, adică 5.000 RON. Martorul a acceptat condițiile, iar în primele zile ale lunii februarie 2008, a primit suma de 50.000 RON de la N.K. Predarea banilor a avut loc în locuința lui N.K., fără prezența vreunui martor sau fără a se întocmi vreun înscris. N.K. nu a dezvăluit identitatea împrumutătorului, precizându-i că este vorba de o persoană importantă din Oradea. În lunile martie și aprilie 2008, martorul I.B. a remis lui N.K. suma de 10.000 RON reprezentând dobânda aferentă acestor luni, fără a fi prezent vreun martor sau fără a se întocmi vreun înscris. După plata acestor bani, N.K. i-a comunicat lui I.B. că dobânda lunară a fost majorată de creditor la 12,5%. Ca urmare, pentru lunile mai și iunie 2008, martorul I.B. a plătit suma totală de 12.500 RON cu titlu de dobândă. Banii au fost dați în aceleași condiții lui N.K. În perioada aprilie - mai 2008, inculpatul I.C.C. l-a contactat pe martorul I.B. și au convenit ca acesta din urmă să execute lucrări de modernizare la locuința pe care inculpatul și-a cumpărat-o în Valea lui Mihai. Prețul acestora a fost stabilit la suma de 20.000 RON. La sfârșitul lunii iunie 2008, în timp ce martorul efectua lucrările de modernizare la care se angajase, inculpatul i-a comunicat că el este cel care i-a împrumutat suma de 50.000 RON și i-a cerut să-i plătească dobânda în mod direct, comunicându-i totodată noul cuantum al acesteia și anume 14%. în luna septembrie 2008, inculpatul a majorat din nou dobânda la 15%. Când inculpatul a încercat o nouă majorare a dobânzii la 20%, martorul I.B. s-a opus susținând că nu o poate plăti. Începând cu luna iunie 2008, martorul I.B. i-a plătit inculpatului I.C.C., în mod direct atât dobânda aferentă împrumutului cât și a penalizare de 1.600 euro ca urmare a unei plăți efectuată cu întârziere în cursul lunii iulie. În perioada martie - noiembrie 2008, martorul I.B. a plătit inculpatului I.C.C., direct sau prin intermediul lui N.K., suma de 59.100 RON cu titlu de dobândă aferentă împrumutului de 50.000 RON. În perioada septembrie - octombrie 2008, martorul I.B. a vândut diverse bunuri pentru a putea să onoreze pretențiile inculpatului I.C.C. Începând cu luna decembrie 2008, martorul I.B. nu a mai făcut nici o plată către inculpatul I.C.C. După stoparea plăților, cei doi au căutat diverse modalități de stingere a datoriei. Martorul I.B. a decis să-și vândă casa pentru ca din prețul obținut să poată achita debitul și dobânda aferentă. I-a propus totodată inculpatului I.C.C. să încheie un contract în formă autentică în care să se consemneze existența împrumutului și suma, dar acesta l-a refuzat.

În schimb, inculpatul I.C.C. i-a cerut să încheie un contract fictiv de vânzare cumpărare a casei pe care martorul I.B. o deține în Valea lui Mihai, urmând să se ocupe el de revânzare către un terț, iar din prețul obținut să-și rețină valoarea împrumutului și a accesoriilor. Martorul I.B. a refuzat propunerea crezând că inculpatul I.C.C. urmărește să obțină casa la un preț inferior valorii sale reale. Ultima discuție dintre cei doi referitoare la restituirea împrumutului a avut loc la data de 06 ianuarie 2009, ocazie cu care inculpatul I.C.C. l-a amenințat că „este în stare de orice" pentru banii lui. În data de 19 februarie 2009 sau 20 februarie 2009, inculpatul I.C.C. și soția sa s-au deplasat la locuința martorului I.B. Negăsindu-l acasă, inculpatul i-a spus martorei A.K., soacra martorului I.B., că „va nenoroci toată familia, inclusiv copiii" dacă nu va restitui banii împrumutați.

În data de 24 februarie 2009, în timp ce se afla în Debrecen, martorul I.B. a fost contactat de inculpații D.S.G. și K.M.M. În aceeași seară, martorul I.B. s-a întâlnit cu cei doi la barul W. din Debrecen. Inculpatul D.S.G. i-a cerut martorului să-i plătească inculpatului I.C.C. suma de 25.000 euro pentru stingerea împrumutului, specificând că are termen de plată până la data de 15 martie 2009.

Cu aceeași ocazie, inculpatul D.S.G. i-a spus martorului că în caz de neplată va avea de suferit atât el cât și familia sa. La aceea întâlnire, inculpatul D.S.G. era însoțit de 6 bărbați tineri, rași în cap și cu o atitudine amenințătoare. La revenirea în țară, martorul I.B. a relatat cele întâmplate martorului S.R., șeful Poliției Valea lui Mihai, care l-a îndrumat să se adreseze organelor judiciare competente. în urma acestui sfat, la data de 26 februarie 2009, martorul I.B. a formulat o plângere la D.N.A. pentru șantaj. După formularea acestei plângeri, la data de 22 martie 2009, în jurul orelor 20.30, în fața casei martorului I.B. au oprit trei autoturisme, care au blocat autoturismul martorului. Farurile celor trei autoturisme au luminat curtea casei martorului, iar cele 9 persoane au proferat injurii și amenințări cu incendierea casei dacă nu plătește suma de 25.000 euro inculpatului I.C.C. Cu aceeași ocazie, au exercitat violențe asupra autoturismului martorului I.B., lovindu-l cu picioarele și au distrus o oglindă. Martorul I.B. a anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului.

Totodată, în sarcina ofițerului de poliție judiciară I.C.C. s-a reținut că a întocmit în numele Inspectoratului de Poliție al județului Bihor, în luna mai 2008, adeverințele de salariu nr. XX din 21 iulie 2008, nr. AA din 14 iulie 2008, nr. BB din 14 iulie 2008 și din 22 iulie 2008, în care a atestat date nereale referitoare la veniturile realizate în intervalul mai - iulie 2008 de către el și martorii P.M.D. și R.M.C. Inculpatul I.C.C. l-a determinat pe I.B., administratorul SC F. SRL Valea lui Mihai să emită adeverința de salariu nr. ZZ din 21 iulie 2008, prin care să se ateste în fals că soția sa, martora I.M., este angajata acestei firme, iar apoi a folosit toate actele falsificate pentru a obține un credit de 23.000 RON de la Banca de Credit L. din Valea lui Mihai, jud. Bihor, respectiv pentru a garanta rambursarea unui credit.

În sarcina inculpatului I.C. s-a mai reținut că, în declarațiile avere din 1 aprilie 2008 și 9 aprilie 2009 a inserat date nereale, constând în ascunderea inițială a împrumutului acordat martorului I.B., apoi indicarea unui cuantum cu mult peste cel real, în nedeclararea veniturilor obținute din dobânzi, în sumă de 59.100 RON, pe care le-a încasat în perioada martie - noiembrie 2008 de la martorul I.B., precum și în declararea unei valori nereale obținute din vânzarea unui imobil, proprietate personală, situat în Salonta, jud. Bihor.

Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea întocmit la data de 08 iunie 2011 în Dosarul nr. 68/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților D.S.G., B.I., P.Z.I., N.P. și T.N. pentru comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în data de 22 martie 2009 cei cinci inculpați s-a deplasat la locuința martorului I.B. și l-au amenințat pe acesta că va avea de suferit el și familia sa dacă nu plătește suma de 25.000 euro inculpatului I.C.C. pentru stingerea datoriei pe care o avea față de acesta.

La termenul de judecată din 7 octombrie 2011, s-a dispus reunirea celor două cauze, conform art. 32 C. proc. pen., cu referire la art. 33 lit. a) C. proc. pen., astfel că Dosarul nr. 336/35/2011 a fost reunit la Dosarul nr. 1397/35/2009 al acestei curți de apel.

În ședința publică din 28 noiembrie 2012 s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul P.Z.I., întrucât acesta se află arestat în Penitenciarul F.B. Budapesta, Ungaria, fiind învinuit de săvârșirea unei infracțiuni de omor și, cu toate demersurile făcute de către instanță, nu a fost transferat temporar în România.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele probe: audierea inculpaților I.C.C., K.M.M., T.N., B.I. audierea martorilor I.B., A.K., K.A., S.R., N.K., M.A., H.J., K.K., G.J., C.C.V., P.M.D., C.Z., O.F.L., D.l.C., Z.S., P.A., L.I., I.M., F.S., E.Z.Z., S.J., O.G.M., B.Z., T.l., efectuarea unor confruntări între martorul I.B. și inculpatul I.C.C., între martorul I.B. și inculpatul K.M.M. între martorii I.B. și O.G.M., martorii O.G.M. și S.R.

Referitor la punctul I din rechizitoriu, s-a reținut să susținerile inculpaților referitoare la episodul din seara zilei de 22 martie 2009, sunt infirmate de către martorii E.Z. și S.J., care au relevat că în fața locuinței lui I.B. s-au purtat discuții pe un ton mai ridicat, aceștia dându-și seama că este vorba despre „o dispută între o persoană din interiorul curții și inculpații K.M.M. și D.S.G.". Potrivit susținerilor celor doi martori, prezenți la fața locului, cei doi inculpați s-au certat cu persoana din curte circa 5-10 minute, până au venit organele de poliție.

Susținerile celor doi martori, cetățeni maghiari, se coroborează cu plângerea și depozițiile martorului I.B., a martorului K.K., aceștia relevând că, în data de 22 martie 2009, după lăsarea întunericului, în fața casei denunțătorului au apărut trei persoane care strigau, loveau cu piciorul poarta și îl somau pe I.B. să iasă afară, după care au sosit polițiștii la fața locului. Din planșele foto atașate la procesul-verbal de cercetare la fața locului, rezultă că au fost prelevate trei tipuri de urme de încălțăminte din fața locuinței lui I.B.

Potrivit depoziției lui B.Z., în fața casei au oprit trei mașini, din care au coborât mai multe persoane, dintre care martora i-a identificat pe inculpații D.S.G. și K.M.M., „care alături de un necunoscut au fost liderii grupului" ce „urlau". Susținerile martorei, că în fața casei au venit mai multe persoane sunt contrazise de celelalte mijloace de probă, respectiv urmele de încălțăminte prelevate din fața locuinței și declarațiile martorilor sus­menționați.

În raport de cele mai sus arătate, instanța a reținut că din grupul de persoane ce s-a deplasat la locuința martorului I.B., doar inculpații D.S.G. și K.M.M. și încă o persoană rămasă neidentificată au venit în fața porții și au provocat scandalul, care l-a determinat pe martorul I.B. să solicite intervenția organelor de poliție.

Martora A.K., soacra denunțătorului, a declarat în faza de urmărire penală că știa de împrumutul pe care I.B. l-a obținut de la inculpatul I.C.C., însă aceasta a susținut că întreaga sumă de bani a fost plătită. Totodată martora a arătat că în luna martie a anului 2009 ginerele și fiica sa au fost amenințați de mai multe persoane, aspecte pe care le-a aflat de la martorii K.K., O.Z.Ș. și H.J. În fața instanței, martora a revenit asupra depoziției anterioare, precizând că este în grad de rudenie cu inculpatul K.M.M., care „este nevinovat" și „nu i-a amenințat familia cu nicio ocazie".

Martorul H.J. a declarat în faza de cercetare judecătorească că știe de la I.B. faptul că inculpatul I.C.C. l-a amenințat „că va trimite indivizi pentru a-și recupera banii", iar el, a constatat aproximativ înainte cu o lună de data de 22 martie 2009 că I.B. era foarte speriat și agitat.

Martorul K.A. a precizat în declarațiile sale că inculpatul K.M. este în relații foarte apropiate cu inculpatul D.S.G., aspect de altfel necontestat de inculpat și că a asistat la o discuție între inculpatul K.M.M. și I.B., în luna februarie 2009, când acesta din urmă i-a cerut bani cu împrumut sau să-i găsească un cumpărător pentru casă. De asemenea, martorul a arătat că în 23 martie 2009, inculpatul K.M.M. a venit la locuința lui I.B., reproșându-i că l-a reclamant la poliție și cerându-i să-și retragă plângerea, ocazie cu care și-a manifestat și regretul „pentru neplăcerile create". Aceste aspecte sunt confirmate de către I.B. în depozițiile date pe parcursul procesului penal, precum și de către soția acestuia, martora B.Z.

Martorul K.C. a declarat că, în seara zilei de 22 martie 2009, a văzut în fața locuinței lui I.B. trei autoturisme, precum și persoane cu o constituție robustă, pe care organele de poliție le-au condus la sediul Poliției orașului Valea lui Mihai (în acest sens a se vedea și procesul-verbal de constatare.

Martorul S.R., șeful Poliției Valea lui Mihai, a susținut în declarațiile date că la finele lunii februarie 2009, I.B. a venit la sediul poliției și i-a comunicat că în Ungaria, la Debrecen, inculpatul D.S.G. i-a cerut să-și achite datoria față de inculpatul I.C., dacă nu vrea să suport repercusiuni, iar el l-a îndrumat să urmeze căile legale. A mai arătat martorul că inculpatul I.C., în seara zilei de 22 martie 2009, la sediul poliției, l-a întrebat pa I.B. când are de gând să-și plătească datoria, întrucât are și el de achitat credite la bancă. Martorul a menționat și faptul că, în seara respectivă, la intervenție nu a fost solicitat inculpatul I.C.C., întrucât nu era de serviciu, însă, în pofida acestui fapt, a apărut și și-a oferit sprijinul în vederea efectuării cercetărilor față de grupul de cetățeni maghiari.

S-a reținut că martorul O.G., propus în apărare de către inculpatul I.C.C. a relevat că S.R. l-a trimis la locuința lui I.C.C. pentru a-l aduce la sediul poliției, ca să-l ajute la anchetă, iar el a executat ordinul, luându-l de acasă pe inculpatul I.C.C. și aducându-l la sediul Poliției din Valea lui Mihai.

Referitor la persoana inculpatului I.C.C., martorul S.R., ca șef al acestuia, a arătat că este „un foarte bun profesionist și are un comportament adecvat în societate". Cu privire la I.B., martorul a precizat că ulterior datei de 22 martie 2009, a aflat în localitate că are datorii la diverse persoane, susținerile acestuia în acest sens coroborându-se cu depozițiile martorilor N.K., M.A., H.J., G.J., P.M.D., C.Z., O.F., Z.Ș. și F.S. Unii dintre acești martori, propuși în apărare de către inculpații K..M. și I.C., au relevat împrejurarea că I.B., din cauza datoriilor pe care nu și le-a achitat, a fost nevoit să se mute din Valea lui Mihai în Ungaria. Tot în acest sens, martorul O.G. a arătat că „se zvonea pe la colțuri" că I.B. are datorii mari, iar ulterior a vorbit personal cu acesta, ocazie cu care I.B. i-ar fi spus că în seara de 22 martie 2009 a fost în eroare cu privire la persoanele care au descins la locuința sa, crezând că sunt cămătari.

Plângerea lui I.B., care a înțeles să participe în proces în calitate de martor și declarațiile acestuia se coroborează, în parte, cu declarațiile martorilor sus-menționați.

S-a reținut că în mod constant, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească martorul denunțător a afirmat că a primit banii de la inculpatul I.C.C. cu dobândă, pe care a achitat-o lunar, până în luna decembrie a anului 2008. Aceste susțineri sunt confirmate doar de către soția acestuia, martora B.Z., care, evident, are o poziție subiectivă în cauză, acest aspect necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă. De altfel, I.B. a arătat cu ocazia audierii în fața instanței că i-a dat inculpatului I.C.C. personal banii cu titlul de dobândă, nefiind prezente alte persoane cu nicio ocazie și că nici nu a întocmit vreun înscris cu care să-și poată dovedi susținerile. Mai mult, unii dintre martori, au relevat că denunțătorul a primit cu titlul de împrumut bani de la inculpat fără dobândă (a se vedea în acest sens și depoziția martorului G.J.

În aceste condiții, instanța constată că nu se confirmă susținerile lui I.B. că inculpatul I.C.C. i-a perceput dobânzi cu privire la sumele împrumutate.

S-a constatat că plângerea și declarațiile martorului I.B. se coroborează în parte și cu înregistrările din 9 decembrie 2008, 6 ianuarie 2009, 24 februarie 2009, realizate de I.B. cu ajutorul unui receptor telefonic mobil marca L., care potrivit art. 91

6

alin. (2) C. proc. pen. constituie mijloace de probă.

Astfel, din discuția telefonică purtată de către inculpatul I.C.C. cu I.B., rezultă că inculpatul i-a cerut pe un ton ferm banii, iar I.B. a solicitat amânarea plății, comunicându-i că a vorbit cu diverse persoane dispuse să cumpere casa, care însă au amânat pe luna martie sau aprilie efectuarea tranzacției. Din convorbirea avută de N.K. cu I.B. la data de 6 ianuarie 2009, rezultă că lui I.B. i s-a atras atenția că, dacă nu-i remite datoria inculpatului I.C.C. acesta poate „da una-două telefoane și [pe I.B.] așa [îl] va rezolva că nu [va mai] primi de lucru în veci". Același martor i-a comunicat lui I.B. că pe inculpatul I.C.C. „îl costă doar un telefon" ca să îl rezolve și l-a întrebat „de ce [n-a] făcut o hârtie că de-atunci până atunci o să plătească (...) la notar (...)". Cu acea ocazie I.B. s-a plâns martorului că inculpatul „vine în fiecare seară la el acasă, cerându-i zilnic banii, deși a plătit datoria, iar ultima dată a vrut să-l omoare". Din discuțiile avute de martorul I.B. cu inculpatul D.S.G. la data de 24 februarie 2009, rezultă că acesta era interesat dacă martorul a plătit ceva din datoria de 25.000 euro și i-a spus „cu toată lumea să ai pe lumea asta, dar cu mine să n-ai niciodată!", apoi l-a anunțat că dacă achită datoria și-l mai deranjează alte persoane să-i comunice, că „merge [el] afară, la fața locului. înțelegi?", cerându-i să-i spună în mod expres data la care înțelege să plătească datoria. Din discuțiile telefonice ale inculpatului D.S. cu o femeie, ce au avut loc la data de 23 martie 2009, interceptate ca urmare a autorizării de către Curtea de Apel Oradea (a se vedea încheierea penală nr. 3/S/2009), rezultă că inculpatul D.S.G. a venit în România pentru că „M. [inculpatul K.M.M.] își dă banii la toată lumea", așa că „a fost musai" să vină la Valea lui Mihai, după care a precizat că „a fost treaba lui I. [I.B.], a polițaiului [I.C.C.], motiv pentru care au ajuns la Poliția din Valea lui Mihai (discuția s-a purtat după orele 24,00, când grupul de inculpați plecaseră din sediul poliției).

În discuția purtată între I.B. și „J.", la data de 22 martie 2009, orele 20,53, denunțătorul i-a spus interlocutorului că a ajuns poliția în fața casei sale, unde erau M., „strigătorul șef și S. (inculpații K.M.M. și D.S.G.) care, „urlau ca descreierații" că sar gardul și intră în casă, amenințându-l „că îl rezolvă pe el și familia sa", îi adresau cuvinte triviale și îi cereau să spună când are de gând să „plătească lovelele". Totodată, I.B., în discuțiile avute cu o altă persoană „Ic.", i-a comunicat acesteia că acum este bine, întrucât va fi protejat de forțele de ordine, dar „asta e o zi (...) vin și mâine, și poimâine, și-n fiecare zi", ca să-i dea lui M. și C. cei 25.000 euro.

La data de 23 martie 2009, în jurul orelor 10,53, potrivit interceptărilor aflate la dosar, inculpatul K.M.M. l-a contactat telefonic pe I.B., cerându-i să se întâlnească la casa de lemn, pentru „treaba de ieri", spunându-i totodată „n-ai de ce să-ți fie frică". După 10 minute de la primul apel telefonic, I.B. l-a sunat pe inculpatul K.M.M. cerându-i să vină la el acasă dacă vrea să se întâlnească. Referitor la acest aspect, în fața instanței, martorul I.B. a relevat că nu a dorit să se ducă la locul de întâlnire stabilit de către inculpatul K.M.M., pentru „simplul motiv că n-am știut ce vrea și, de altfel, [m]i-a fost frică că este la el inculpatul D.S.G.". Cei doi s-au întâlnit mai târziu, aspectele discutate fiind inserate în conținutul declarațiilor lui I.B. și a martorului K.A.

S-a mai observat că se pretinde că inculpatul I.C.C. a cerut denunțătorului să-i remită sumele de bani pe care i le-a dat cu titlul de împrumut și pentru că martorul I.B. nu a înțeles să-și achite datoria, a apelat la inculpatul K.M.M., care, la rândul său, i-a cerut sprijinul inculpatului D.S.G. în vederea recuperării banilor împrumutați.

S-a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I.C.C. a cerut de la denunțător suma de 22.000 de euro reprezentând echivalentul celor 80.000 RON împrumutați, iar inculpații K.M.M. și D.S.G. i-au solicitat denunțătorului suma de 25.000 euro, cu același titlu, solicitare care a avut loc cu ocazia întâlnirii lor la barul W. din Debrecen, Ungaria.

În ceea ce privește suma împrumutată de inculpatul I.C.C. martorului, potrivit probatoriului administrat în cauză, s-a reținut că în anul 2008 exista o relație apropiată între inculpatul I.C.C. și martorul I.B., împrejurare ce reiese din faptul că inculpatul I.C.C. a acceptat cu două ocazii distincte să-l împrumute pe martor cu suma mare de bani, pentru una dintre sume neîntocmind niciun înscris, dar și din faptul că inculpatul I.C.C. și-a permis să-i ceară lui I.B. să întocmească în fals o adeverință din care să rezulte că soția sa este angajată la firma de construcții a denunțătorului, precum și în raport de faptul că inculpatul a acceptat să garanteze rambursarea creditului solicitat de sora denunțătorului, numita B.E..

De asemenea, inculpatul I.C.C., la data scadenței împrumutului - ianuarie 2009, i-a cerut lui I.B., în repetate rânduri, să-i restituie banii împrumutați (anterior intervenției inculpaților K.M.M. și D.S.G.), cât și în seara zilei de 22 martie 2009, la sediul Poliției Valea lui Mihai. Cererile adresate de către inculpatul I.C.C. către denunțător, inclusiv solicitarea ca acesta să-și vândă casa pentru a-i restitui împrumutul, nu sunt de natura unei acțiuni de constrângere efectivă, care să întrunească cerințele unui șantaj sub amenințare.

S-a reținut că la dosarul cauzei nu există un minimum de dovadă (directă sau indirectă), martori, înregistrări etc, din care să rezulte că inculpatul I.C.C. i-a cerut prin amenințare martorului I.B. o altă sumă de bani decât cea împrumutată, necuvenită, cu excepția susținerilor denunțătorului și a martorului H.J. care însă cunoștea această împrejurare din spusele denunțătorului.

De altfel, probele administrate în cauză atestă că inculpatul I.C.C. se cunoaște cu inculpatul K.M.M., însă nu-l cunoaște pe inculpatul D.S.G., aspect necontestat de către cei doi și subliniat de altfel și de către martori, mai puțin de către I.B. care, a declarat în faza de cercetare judecătorească că știe de la D.S.G. că inculpatul I.C.C. l-a ajutat cu o anumită ocazie. Având în vedere că această depoziție estre singulară, neconfirmată de celelalte mijloace de probă, instanța nu o poate valorifica din punct de vedere probator.

Cu privire la cele întâmplate în data de 22 martie 2009, este cert că cei 5 inculpați - K.M.M., D.S.G., B.I., N.P. și T.N. au fost la locuința martorului denunțător I.B. Tot cert este că aici au existat anumite acțiuni care au condus la intervenția poliției. Nu există însă nici o probă, cu excepția declarației martorului denunțător I.B. din care să rezulte fără putință de tăgadă că în acea împrejurare s-au profesat amenințări ori s-au exercitat pentru ca inculpatului I.C.C. să-i fie restituit împrumutul.

Astfel, martora A.K., soacra martorului I.B., declară că știe de martorii K.I. și O.Z. despre cele întâmplate în seara de 22 martie 2009. Nu relatează că în aceea împrejurarea s-ar fi vorbit măcar despre restituirea împrumutului ci dimpotrivă afirmă că „nu cunosc până în prezent, și nici ginerele sau fiica mea nu mi-ai relatat ce au dorit acele persoane".

Martorul K.K. arată doar că a văzut trei persoane în fața casei lui I.B. care l-au strigat pe acesta să iasă afară. Nu l-a văzut pe acesta ieșind și nici nu știe despre ce vorbeau cei trei, neputând percepe cele spuse de aceștia din cauza distanței la care se afla, circa 150 metri. Aceeași poziție a avut-o și în cursul urmăririi penale.

Martorii E.Z.Z. și S.J. persoane care au venit în aceleași mașini cu inculpații, nu pot preciza conținutul discuției care a avut loc între inculpații care au ieșit din mașini și persoana sau persoanele care au ieșit din casa martorului I.B.

Martorul H.J., fost cumnat cu martorul I.B., declară că a fost contactat telefonic de acesta în data de 22 martie 2009, seara, și că i-a spus că sunt niște băieți în fața casei sale și că „a anunțat poliția neștiind ce se întâmplă" și „crezând că sosirea acelui grup are legătură cu restituirea unei sume de bani", fără însă a indica care sunt elementele care îl conduc la această bănuială.

Nici măcar soția denunțătorului I.B., martora B.Z. nu poate preciza ce anume s-a întâmplat în seara respectivă. Astfel martora declară că a observat că în fața casei opresc trei mașini și coboară mai multe persoane dintre care i-a recunoscut pe inculpații K.M.M. și D.S.G. S-a speriat și i-a cerut soțului său să anunțe poliția. Mai arată că „știu că în stradă se urla, fără să realizez ce se spune și cine strigă".

Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe baza unor probe sigure, certe și, întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați cetățeni maghiari, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției lor, instanța constată că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului". Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen. se regăsește în materia probațiunii.

S-a reținut că în lipsa unor probe certe, sigure și decisive, nu își poate întemeia hotărârea pe probabilitate, or, în cauză, astfel cum am reliefat anterior, nu există probe în sprijinul învinuirii.

Totodată, s-a mai reținut că subiect activ nemijlocit al infracțiunii nu poate fi decât o persoană dintre cele prevăzute la art. l din Legea nr. 78/2000, întrucât legea cere ca acesta să fie un subiect circumstanțiat, codificat. Toți inculpații au fost trimiși în judecată în calitate de autori, prin urmare, pentru a reține în sarcina lor infracțiunea din legea specială - Legea nr. 78/2000 - ar trebui ca să aibă calitatea cerută de acest text de incriminare, însă doar inculpatul I.C.C. are această calitate, nu și ceilalți.

Prin urmare s-a constatat că nu poate fi reținută încadrarea din rechizitoriu, iar pentru ceilalți se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 194 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. (în același sens, decizia penală nr. 343 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cu privire la punctul 2 din rechizitoriu s-a reținut că inculpatul I.C.C., în declarația olografă dată în faza de urmărire penală, precum și în celelalte declarații date la procuror și în faza de cercetare judecătorească recunoaște că a întocmit în fals adeverințe de salariu pe care apoi le-a semnat și a aplicat ștampila Poliției Valea lui Mihai, după care le-a depus la Banca de Credit L. (a se vedea în acest sens și declarațiile martorului D.C., angajatul băncii, precum și ale martorilor P.M.D. și R.M.).

În cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică a scrisului, care atestă că scrisul de completare de pe înscrisurile false aparține inculpatului I.C.C.

În consecință, s-a reținut că față de modalitatea în care inculpatul I.C.C. a comis infracțiunea de falsificare a adeverințelor de salariu, văzând că a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului cu prilejul întocmirii înscrisurilor, deși nu avea ca atribuție de serviciu întocrnirea unor astfel de înscrisuri oficiale și a semnat în fals în locul persoanei îndrituite să elibereze astfel de adeverințe, după care le-a folosit, depunându-le la bancă pentru a obține creditul.

S-a constatat că nu subzistă infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., ci infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor descrise la punctul 2 din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că nu a avut intenția, prin faptele sale, de a produce consecințe juridice s-a apreciat că nu pot fi primite de instanță, fiind neîntemeiate.

S-a reținut că este dovedit în mod cert că inculpatul I.C.C. a completat cererea de credit pentru persoane fizice în care a inserat că soția realizează un venit lunar de 1533,66 RON, cu toate că știa că aceasta nu lucrează, fiind casnică și, prin urmare, nu realizează venituri din salarii. Tot inculpatul a depus la dosarul de creditare a copie a cărții de identitate a soției și adeverința de venituri nr. ZZ din 21 iulie 2008 prin care se atesta în fals că I.M. este angajata SC F. SRL. Este de relevat și împrejurarea că martora I.M. cunoștea despre existența adeverinței false, întrucât în scriptul „angajament de plată" a menționat că este angajata societății sus-menționate și în această calitate a consimțit ca în caz de neplată a creditului de către inculpatul I.C. să i se rețină din veniturile sale lunare sumele necesare pentru achitarea ratelor, dobânzilor etc, iar în cazul în care își va schimba locul de muncă să informeze instituția de credit și să aducă o nouă adeverință de salariu.

S-a mai reținut că în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C.C., este demonstrat cu actele depuse la dosar, cu depozițiile martorului D.C., precum și cu declarațiile martorului I.B. că a intrat în posesia adeverinței false emisă de I.B. și a folosit-o, depunând-o la bancă la 15 iulie 2008 pentru a obține un împrumut de 23.000 RON (contractul de credit din 15 iulie 2008).

S-a apreciat că nu pot fi luate în considerare susținerile inculpatului I.C.C. formulate în sensul că a dorit ca martorul denunțător să o angajeze pe soția sa, în raport cu declarațiile martorilor I.M. și I.B., precum și cu susținerile sale că reprezentantul băncii i-a comunicat că nu prezintă bonitate, motiv pentru care i-a cerut lui I.B. să elibereze o adeverință de venit pe seama soției sale și în niciun caz să o angajeze la firma de construcții.

Prin urmare, s-a constatat că vinovăția inculpatului I.C.C. sub aspectul comiterii instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. este demonstrată în cauză.

În ceea ce privește punctul III din rechizitoriu s-a reținut că este de relevat că inculpatul I.C.C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (2 infracțiuni), reținându-se, în esență, că fiind ofițer de poliție avea obligația să-și declare averea conform Legii nr. 161/2003, respectiv O.U.G. nr. 14/2005, iar în declarațiile de avere din 1 aprilie 2008 și 9 aprilie 2009 a inserat date necorespunzătoare adevărului prin ascunderea, inițial, a împrumutului acordat martorului I.B., apoi prin indicarea unui cuantum cu mult peste cel real, prin nedeclararea veniturilor din dobânzi în sumă de 59.100 RON pe care le-a încasat în perioada martie-noiembrie 2008 de la I.B., precum și declararea unei valori nereale cu privire la suma obținută din vânzarea unui imobil din Salonta.

S-a constatat că în declarația de avere din 1 aprilie 2008, inculpatul nu a menționat împrumutul acordat denunțătorului I.B., întrucât, conform susținerilor sale, suma de 20.000 RON a fost dată abia în data de 22 iulie 2008, aspect dovedit și cu contractul de împrumut dovedit la dosar, precum și cu depoziția martorului I.B., care în faza de cercetare judecătorească a arătat că cele inserate în contract corespund adevărului, mai puțin aspectul referitor la mențiunea „fără dobândă". Totodată, martorul I.B. a relevat că la momentul încheierii contractului a avut o discuție cu inculpatul I.C.C. spunându-i că a efectuat lucrări de renovare la casă, în sumă de 50-60.000 RON, activități care au început în mai 2008 și au durat până în octombrie 2008, aceste împrejurări fiind de natură să confirme susținerile inculpatului în sensul că împrumutul a fost acordat în mod cert în data de 22 iulie 2008. În același sens se va reține că și contractul de antrepriză este datat de 16 mai 2008, facturile emise pe firma F. SRL Valea lui Mihai poartă aceeași dată, chitanța este emisă la 23 octombrie 2008, iar înscrisul sub semnătură privată în care s-a menționat că I.B. a primit suma de 7.000 RON de la „domnul C." (inculpatul I.C.) este datat 23 mai 2008.

Referitor la împrumutul de 60.000 RON, cu privire la care I.B. a declarat că l-a primit în februarie 2008 de la martorul N.K., inculpatul I.C.C. a arătat în fața instanței că l-a acordat personal denunțătorului la circa o săptămână după ce i-a remis suma de 20.000 RON. Susținerile inculpatului în acest sens sunt confirmate de către martorul N.K., care, în mod constant a menționat că la finele lunii iulie 2008, începutul lui august 2008, inculpatul și soția acestuia i-au dat lui I.B. suma solicitată, respectiv 60.000 RON și nu 50.000 RON cum susține martorul I.B. Depoziția acestui martor se coroborează cu declarațiile martorului M.A., prezent și acesta în momentul predării banilor.

Martorul G.J. a declarat că știe că I.B. a împrumutat de la I.C.C. o sumă mare de bani „respectiv aproximativ 40.000 RON pentru câteva zile, fără dobândă" și a arătat că acesta era foarte stresat că nu poate să restituie împrumutul. Totodată, martorul a relevat că banii au fost înmânați de către inculpatul I.C.C. după ce un sfert din lucrările de reparații efectuate la casa acestuia erau finalizate, ceea ce este de natură a întări convingerea instanței în sensul că într-adevăr această sumă de bani i-a fost împrumutată martorului denunțător după începerea efectuării lucrărilor la locuința inculpatului și nu în luna februarie a anului 2008, cum susține denunțătorul.

De asemenea, martorul C.Z. a susținut că martorul I.B. i-a comunicat împrejurarea că în luna iulie 2008 a luat un împrumut de 20.000 RON de la soții I., iar la circa două săptămâni inculpatul I.C.C. i-a mai împrumutat 60.000 RON. Același martor a arătat că i s-au adus la cunoștință acest fapt de către martorul denunțător în perioada de timp în care se derulau lucrări de reparații la locuința inculpatului I.C.C. Martorul F.S. a declarat că știe de la I.B. că acesta a primit în vara anului 2008 suma de 60.000 RON.

Aceste aspecte, reliefate de martorii sus-menționați, fac dovada că data împrumutului precizată de către inculpatul I.C.C. este cea reală.

S-a înlăturat ca nesinceră susținerea martorului I.B. că a primit o sumă de 50.000 RON în luna februarie 2008, fiind demonstrat că suma împrumutată este în cuantum de 60.000 RON și a fost dată la finele lunii iulie 2008.

Așa cum s-a arătat și cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului I.C.C. la punctul II din rechizitoriu, actele și lucrările aflate la dosar nu confirmă susținerile martorului denunțător că i s-au perceput dobânzi pentru sumele primite de la inculpatul I.C.C.

Cu privire la vânzarea casei din Salonta, jud. Bihor, către soții L., s-a reținut că inculpatul I.C.C. a inserat din greșeală în conținutul declarației de avere datată 1 aprilie 2008 că, din vânzarea casei către L.I. și A. a obținut suma de 200.000 RON (a se vedea pct. 1II din declarația existentă).

Martorii L.I. și L.A. au susținut că au cumpărat casa din Salonta, situată pe str. K.K., cu suma de 38.000 RON și întrucât era mobilată i-au remis inculpatului pentru mobilier suma de 25.000 RON, deci în total 63.000 RON. Depoziția celor doi martori se coroborează cu susținerile inculpatului I.C.C., precum și cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 22 februarie 2008 de B.N.P. S.D.A.

Referitor la declarația de avere din 9 aprilie 2009, s-a reținut că, la pct. 1V/2, în mod corect, inculpatul I.C.C. a menționat că a dat cu titlul de împrumut suma de 80.000 RON lui I.B., aspect recunoscut de I.B., recunoaștere care se coroborează cu depozițiile martorilor în acest sens, precum și cu contractul sub semnătură privată pentru suma de 20.000 RON, datat 22 iulie 2008.

Înregistrarea ambientală din 9 decembrie 2008, la care face referire acuzarea pentru a demonstra că susținerile inculpatului I.C.C. sunt nereale nu face dovada împrumutului luat de I.B., ci doar a faptului că acesta mai trebuia să restituie 50.000 RON, potrivit susținerilor sale, având în vedere că din interceptări nu rezultă că inculpatul I.C.C. i-a cerut o sumă într-un anumit cuantum.

În ceea ce privește declarația de avere din 1 aprilie 2008, s-a constatat că datele inserate sunt complete, dar mențiunea referitoare la suma de bani obținută din vânzarea imobilului din Salonta, jud. Bihor, duce la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen.

Cu privire la declarația de avere din 9 aprilie 2009, s-a apreciat că este de relevat că acuzele aduse prin actul de sesizare a instanței nu sunt fondate, fiind demonstrat în speță că împrumutul total acordat martorului I.B. se cifrează la 80.000 RON, sumă corect inserată în declarația de avere de către inculpatul I.C.C.

Totodată, s-a apreciat că mijloacele de probă aflate la dosar nu dovedesc că inculpatul I.C.C. a perceput dobânzi pe suma împrumutată martorului denunțător, însă, probele administrate în cauză dovedesc faptul că în perioada martie - noiembrie 2008, inculpatul a încasat suma de 54.100 RON. Prin urmare, la momentul declarării acestuia împrumut valoarea sa nu mai era cea inițială, de 80.000 RON.

Astfel, instanța a dispus achitarea tuturor inculpaților pentru infracțiunea de șantaj reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Deși inculpatul I.C.C. a cerut în mod repetat restituire integrală a împrumutului, inclusiv solicitarea ca acesta să-și vândă casa pentru a-i restitui suma datorată, nu sunt de natura unei acțiuni de constrângere efectivă, care să întrunească cerințele unui șantaj sub amenințare.

În ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați faptul că în data de 22 martie 2009, au fost în fața casei martorului I.B. și unii dintre ei au avut o controversă cu acesta, iar alții au rămas doar în mașină, în lipsa oricărei probe care să lege acest incident de vreo solicitare de restituire a sumei de bani împrumutată de inculpatul I.C.C., s-a apreciat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii de șantaj.

Pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului I.C.C. s-a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, aspectul că deși inculpatul a folosit adeverințe false pentru obținerea unui împrumut, și-a respectat obligațiile contractuale și a achitat ratele, circumstanțele personale, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală adoptată, prezența sa în fața instanței la toate termenele de judecată.

Întrucât infracțiunile sunt concurente, s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și s-au contopit pedepsele aplicate, având în vedere numărul infracțiunilor reținute în sarcina sa, cuantumul pedepselor aplicate, instanța apreciază că se impune aplicarea unui spor.

Cu privire la modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante și circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul I.C.C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. Serviciul Teritorial Oradea a criticat soluția de achitare a inculpatului I.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și a inculpaților K.M.M., D.S.G., B.I., N.P. și T.N. pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., susținând că sentința este nelegală prin prisma discordanței între conținutul real al probelor administrate și ceea ce a reținut instanța. De asemenea, a criticat sentința atacată cu privire la aplicarea față de inculpatul I.C.C. a unei pedepse rezultante și, implicit a pedepselor componente, în regim suspensiv de executare și într-un cuantum redus.

S-a solicitat condamnarea tuturor inculpaților la o pedeapsă în regim privativ de libertate pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora prin rechizitoriu inclusiv pentru infracțiunea de șantaj, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, în ceea ce îl privește pe inculpatul I.C.C., având în vedere calitatea acestuia.

Inculpatul I.C.C. în motivele scrise depuse a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la art. 18

1

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) și în subsidiar art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. la pct. 2 în rechizitoriu prev. art. 25 rap la art. 290 C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. la pct. 2 în rechizitoriu prev. de art. 291 C. pen., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) rap. la art. 10 lit. a) și în subsidiar art. 10 lit. a) și în subsidiar art. 10 lit. d) și lit. b

1

) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. pct. 3 din rechizitoriu.

Ulterior, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei inculpatul I.C.C. a solicitat pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea legii mai favorabile în sensul stabilirii unei pedepsei spre minimul special apreciind că art. 83 din Noul C. pen. sunt mai favorabile rap. la art. 81 C. pen. anterior.

Pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. a solicitat achitarea în temem art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea legii ma favorabile în sensul stabilirii unei pedepsei spre minimul special apreciind ca art. 83 din Noul C. pen. sunt mai favorabile rap. la art. 81 C. pen. anterior; pentru infracțiunea prev. de art 291 C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea legii mai favorabile în sensul stabilirii unei pedepsei spre minimul special apreciind că art. 83 din Noul C. pen. sunt mai favorabile rap. la art 81 C. pen. anterior, pentru infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea legii mai favorabile în sensul stabilirii unei pedepsei spre minimul special apreciind că art. 83 din Noul C. pen. sunt mai favorabile rap. la art. 81 C. pen. anterior.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând apelurile declarate