ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 312/F din data de 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3983/98/2011, Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât astfel: În temeiul art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la înșelăciune, în formă continuată.

În temeiul art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată. În temeiul art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) cu aplic. art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

(dreptul de a exercita activitatea de comerciant). În temeiul art. 71 C. pen., a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita activitatea de comerciant). În temeiul art. 86 4 alin. (1) cu ref. Ia art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 977/2005 a Judecătoriei Brăila (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 280/2005 a Tribunalului Brăila) și a dispus ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa finală de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) teza a II-a C. pen., a dedus din pedeapsa de 9 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive din perioada 19 - 21 februarie 2002. A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de A.P.I.A. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta de despăgubiri în sumă de 248.600 RON (reprezentând valoare necuvenită conform bonurilor valorice falsificate), majorată cu dobânda legală conform OG nr. 13/2011. În temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor bonuri valorice falsificate: nr. B1. din 24 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 35.187,50 RON; nr. B2.

din 14 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 37.307,50 RON; nr. B3. din 24 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 21.150 RON; nr. B4. din 31 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 30.187 RON; nr. B5. din 31 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 30.150 RON; nr. B6. din 24 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 28.225 RON; nr. B7. din 31 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 2.437,50 RON; nr. B8. din 31 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 24.180 RON; nr. B9. din 24 octombrie 2006, cu valoarea înscrisă de 41.275 RON. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 234/P/2009 din data de 02 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate.

În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a falsificat 9 bonuri valorice emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca sprijin financiar pentru producătorii agricoli proprietari de terenuri cultivate, în principal, prin adăugarea unor cifre, crescând astfel, în mod artificial, valoarea acelor bonuri față de valoarea lor inițială, iar ulterior le-a introdus în circuitul comercial pentru decontare. De asemenea, s-a reținut că inculpatul i-a determinat, cu intenție și în mod repetat, pe lucrătorii comerciali din cadrul SC A. SRL din localitatea C., județul Giurgiu (I.G., O.A. și V.D.), care au intrat în posesia celor 9 bonuri valorice falsificate și s-au încrezut în aparența de veridicitate a acestora, acționând, deci, fără vinovăție, să îi inducă în eroare pe reprezentanții legali ai A.P.I.A.

Prahova, instituție care, în urma decontării bonurilor respective, a suferit o pagubă în cuantum de 248.400 RON. În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului și a unora dintre martorii înscriși în rechizitoriu, ale căror declarații au fost considerate esențiale pentru soluționarea cauzei, și anume: G.B., S.I., C.D., M.I., M.C., L.F., P.C.S., T.A.E. și I.G. La cererea inculpatului, au fost audiați martorii A.P., D.D. și M.V. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 14 septembrie 2006 a fost publicată, în M. Of. nr. 781, O.U.G.

nr. 65/2006, privind unele măsuri de sprijin financiar acordate producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor din toamna anului 2006. Potrivit acestui act normativ, sprijinul financiar, în valoare de 150 RON pe hectar, se acorda producătorilor agricoli care înființau culturi în toamna anului 2006, pentru achiziția de semințe și/sau îngrășăminte și/sau pesticide. Beneficiarii sprijinului financiar erau producătorii agricoli (persoane fizice și/sau juridice) care dețineau sau exploatau terenuri agricole, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați în participațiune și societăți agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991 (privind societățile agricole și alte forme de asocieri în agricultură).

Sprijinul financiar acordat producătorilor agricoli se făcea prin atribuirea gratuită de bonuri valorice nominale, formate din matcă și cotor, proporțional cu suprafața de teren pe care se înființau culturile agricole în toamna anului 2006, pe baza cererii tip al cărei model era prevăzut în anexa ordonanței. Cererile solicitanților sprijinului financiar se depuneau la centrele locale ale sucursalelor județene și respectiv municipiului București ale A.P.I.A. La data de 13 aprilie 2007 A.P.I.A. a formulat o plângere penală, prin care a reclamat producerea unui prejudiciu în sumă de 248.400 RON, prin acordarea de subvenții nedatorate, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de fals material și uz de fals, în ceea ce privește modificarea unor bonuri valorice.

În cuprinsul plângerii penale, s-a menționat că, pentru solicitările de subvenții înregistrate pe raza comunei B.A. din județul Prahova, activitățile de primire a cererilor și de acordare a bonurilor valorice s-au desfășurat în incinta clădirii primăriei acelei localități, iar cererile tip depuse au fost însoțite de următoarele documente: copie de pe buletinul sau cartea de identitate (pentru persoanele fizice) ori de pe certificatele de înmatriculare și înregistrare (pentru persoanele juridice) și copie de pe actul de proprietate și/sau concesionare și/sau arendare și/sau alte acte doveditoare ale dreptului de folosință și/sau proprietății asupra suprafeței de teren pe care se înființau culturi agricole în toamna anului 2006, după caz.

La ridicarea bonurilor valorice, beneficiarii sprijinului financiar au semnat de primire într-un centralizator, care conținea seriile, numerele și valorile bonurilor, cât și suprafața de teren cultivată pentru care s-a acordat sprijinul. Matca bonurilor, însoțită de facturile emise de furnizorul de îngrășăminte chimice (SC A. SRL din localitatea C., județul Giurgiu), s-a întors, spre decontare, la A.P.I.A. (Sucursala Prahova), care a procedat deja la plata acelor bonuri. Cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat că, între valoarea înscrisă pe matca bonurilor valorice seria M. și cotorul acestora, există o diferență foarte mare, privind suma înscrisă, după cum urmează: bonul nr. B1. din 24 octombrie 2006, cu valoarea de 35.187,50 RON, în loc de suma reală de 187,50 RON, titular M.A., cum figurează pe cotor; bonul nr. B2.

din 14 octombrie 2006, cu valoarea de 37.307,50 RON, în loc de suma reală de 307,50 RON, titular M.A., cum figurează pe cotor; bonul nr. B3. din 24 octombrie 2006, cu valoarea de 21.150,00 RON, în loc de suma reală de 150,00 RON, titular M.M., cum figurează pe cotor; bonul nr. B4. din 31 octombrie 2006, cu valoarea de 30.187,50 RON, în loc de suma reală de 187,50 RON, titular V.A., cum figurează pe cotor; bonul nr. B5. din 31 octombrie 2006, cu valoarea de 30.150,00 RON, în loc de suma reală de 150,00 RON, titular B.A.G., cum figurează pe cotor; bonul nr. B6. din 24 octombrie 2006, cu valoarea de 28.225,00 RON, în loc de suma reală de 225,00 RON, titular M.J., cum figurează pe cotor; bonul nr. B7.

din 31 octombrie 2006, cu valoarea de 2.437,50 RON, în loc de suma reală de 37,50 RON, titular D.G., cum figurează pe cotor; bonul nr. B8. din 31 octombrie 2006, cu valoarea de 24.180,00 RON, în loc de suma reală de 180,00 RON, titular P.L., cum figurează pe cotor; bonul nr. B9. din 24 octombrie 2006, cu valoarea de 41.275,00 RON, în loc de suma reală de 75,00 RON, titular F.I., cum figurează pe cotor. În facturile de livrare a îngrășămintelor chimice depuse de furnizorul SC A. SRL pentru decontare la A.P.I.A. Prahova, nu figurează însă, ca și cumpărători, titularii reali ai bonurilor valorice, astfel cum apar înscriși pe cotoarele acestora, ci alte entități juridice, societăți comerciale și asociații familiale, neînregistrate la O.R.C sau cu date de identificare ce aparțin altor societăți comerciale, cu care SC A. SRL nu a derulat relații comerciale, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de O.R.C.

sau de societățile în cauză, după cum urmează: - factura fiscală seria GW. nr. A1. din 10 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. M.A., ce figurează ca fiind achitată cu bonul valoric nr. B1. din 24 octombrie 2006, în valoare de 35.187,50 RON; - factura fiscală seria GW. nr. A2. din 10 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. M.A., ce figurează ca fiind achitată cu bonul valoric nr. B2. din 14 octombrie 2006, în valoare de 37.307,50 RON; - factura fiscală seria GW. nr. A3. din 17 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. H.M., ce figurează ca fiind achitată cu bonul valoric nr. B3. din 24 octombrie 2006, în valoare de 21.150,00 RON; - factura fiscală seria GW.

nr. A4. din 30 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC P.S.T.G. SRL Prahova, ce figurează ca fiind achitată cu bonul valoric nr. B4. din 30 octombrie 2006, în valoare de 30.187,50 RON; - factura fiscală seria GW. nr. A5. din 22 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC C.C.C. SRL Băilești, Dolj, ce figurează ca fiind achitată cu bonurile valorice nr. B9. din 24 octombrie 2006 și nr. B8. din 31 octombrie 2006, în valoare totală de 65.455,00 RON; - factura fiscală seria GW. nr. A6. din 30 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC E.C. SRL Brăila, ce figurează ca fiind achitată cu bonurile valorice nr. B6. din 24 octombrie 2006, nr. B5. din 31 octombrie 2006 și nr. B7.

din 31 octombrie 2006, în valoare totală de 60.850,50 RON. La data de 01 octombrie 2006 s-a încheiat contractul de comision între SC A. SRL (cu sediul social în localitatea C., județul Giurgiu), în calitate de comitent, pe de o parte și SC B.T. SRL (cu sediul social în București), reprezentantă de martorul G.B., având funcția de director, în calitate de comisionar, pe de altă parte. În baza acestui contract, cel din urmă se obliga să prospecteze piața, să plaseze și să vândă îngrășăminte chimice, iar comitentul se obliga să îi plătească comisionul cuvenit, în termen de 30 de zile de la data primirii facturii de comision. După încheierea contractului, comisionarul G.B. a fost contactat de inculpat, care s-a arătat interesat de achiziționarea de îngrășăminte chimice de la producătorul SC A. SRL, urmând ca plata lor să se facă prin intermediul bonurilor valorice emise de centrele locale ale A.P.I.A.

în favoarea beneficiarilor acestora. Având un interes direct în derularea acestei înțelegeri verbale, comisionarul G.B. a fost de acord să procure îngrășăminte chimice pentru inculpat. Acesta din urmă figura la data respectivă în calitate de administrator al SC C.C.C. SRL (cu sediul social în municipiul Urziceni), având drept obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile și semiproduse. Întrucât avea unele probleme cu organele fiscale, inculpatul nu a dorit, pentru început, să acționeze în calitate de reprezentant legal al SC C.C.C. SRL în relația derulată cu SC A. SRL, prin intermediul comisionarului B.G. Drept urmare, inculpatul a luat legătura cu S.I., administrator al SC S.C.

SRL (cu sediul social în municipiul Urziceni), având ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, căruia i-a propus ca, prin intermediul firmei acestuia, să deruleze operațiuni de vânzare-cumpărare de îngrășăminte chimice, astfel cum au fost perfectate cu comisionarul B.G. Administratorul S.I. a fost de acord cu propunerea făcută de inculpat, în condițiile în care acesta și-a luat angajamentul de a se ocupa de tot ceea ce privea derularea acelor operațiuni comerciale cu îngrășăminte, din care lui urma să îi revină un comision. În acest sens, S.I. i-a remis inculpatului o copie de pe certificatul de înmatriculare al SC S.C. SRL și, astfel, și-a dat consimțământul ca acesta să acționeze în numele societății sale.

În continuare, în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul I-a contactat pe martorul M.I. din comuna B.A., satul C., județul Prahova, pe care îl cunoștea de mai multă vreme. În vara anului 2006, M.I. desfășurase diferite lucrări de recoltare de produse agricole de pe suprafețele de teren pe care inculpatul le deținea în arendă, acesta datorându-i plata acelor prestări de servicii. Martorul M.I. a fost de acord cu oferta făcută de inculpat, în sensul ca acesta să îi plătească, cu îngrășăminte chimice, contravaloarea prestărilor de servicii anterior menționate și, în plus, să vândă, pentru locuitorii din comuna B.A., sacii cu îngrășăminte chimice aduși la domiciliul său de către inculpat, plata acestora urmând a se face, în principal, prin bonurile valorice deținute de acei locuitori, dar și cu numerar.

Astfel, martorul M.I. a strâns bonurile valorice pe care le deținea de la titularii M.A., M.M., F.I., dar și de la alte 18 persoane din comună, care i le-au dat și, totodată, a luat legătura cu martora C.D., administrator al Asociației Agricole „F.", care a ridicat de la el 58 de saci cu azot a 50 kg fiecare, pe bază de bonuri valorice, în numele a 20 de persoane, membrii ai acelei asociații, în valoare totală de 2.694 RON. Printre aceste bonuri valorice s-au aflat și cele ridicate, de la centrul local, de către titularii B.G. (bonul valoric nr. B5., în valoare de 150 RON), V.A. (bonul valoric nr. B10. ; în valoare de 187,5 RON), M.J. (bonul valoric nr. B6., în valoare de 225 RON), D.G. (bonul valoric nr. B11., în valoare de 112,5 RON și bonul valoric nr. B7., în valoare de 37,5 RON).

Martora C.D. a precizat în declarațiile sale că ea, personal, a întocmit tabelul nominal cu cei 20 de membrii asociați care au beneficiat de bonuri valorice pentru îngrășăminte chimice, în valoare totală de 2.694 RON și că a primit faptic toate acele 20 de bonuri de la cetățenii trecuți în tabel. Fiind contabilă de meserie, i-a solicitat lui M.I. un document justificativ pentru bonurile valorice în baza cărora a cumpărat îngrășăminte chimice pentru membrii Asociației Agricole „F." și, astfel, a primit de la acesta factura fiscală nr. F1. din 28 noiembrie 2006, în care apare drept furnizor SC S.C. SRL. Privitor la această factură fiscală, martorul M.I.

a precizat că inculpatul i-a remis-o, în contul tuturor celor 128 de saci cu îngrășăminte a câte 50 kg fiecare, în cantitate totală de 6.402 kg, care i-au fost livrați, într-un singur transport efectuat cu un camion, fie în contul datoriei pe care a avea față de el, fie pentru bonurile valorice (atât cele strânse de M.I., cât și cele aduse la domiciliul acestuia de C.D.). Referitor la momentele predării efective a bonurilor valorice, atât martorul M.I., cât și soția sa, martora M.C., au învederat că acestea au fost ridicate în două etape. Prima oară au fost ridicate chiar de către inculpat, de față fiind M.I. și soția sa, care i-au predat, cu acea ocazie, toate bonurile valorice primite de la C.D.

și o mică parte dintre bonurile strânse de M.C. A doua oară au fost ridicate, după aproximativ o săptămână, de către două persoane trimise de inculpat, a căror sosire le-a fost anunțată telefonic, în aceeași zi, de către acesta din urmă. La momentele când au avut loc cele două operațiuni de predare a bonurilor valorice nu s-a întocmit niciun fel de document sau centralizator în care să fie înscrise acele bonuri, titularii lor sau valoarea acestora. Martora M.C. a menționat însă că, în prima etapă, i-a predat personal inculpatului, odată cu bonurile valorice, și centralizatorul întocmit de C.D. pentru bonurile aduse de aceasta. La aproximativ două zile de la momentul predării ultimei tranșe de bonuri valorice, inculpatul a revenit la domiciliul soților M. și a rugat-o pe martora M.C.

să întocmească un tabel în care să treacă toate bonurile valorice pe care, la momentul respectiv, el le avea asupra sa, cu justificarea că îi era necesar pentru decontarea acestora. Martora M.C. a precizat că a întocmit acel tabel, denumit „Lista beneficiarilor de îngrășăminte chimice și semințe achitate pe bază de bonuri valorice", iar, ulterior, după declanșarea cercetărilor, a constatat că, pe lista completată de ea la cererea inculpatului, nu se regăseau bonurile valorice aparținând numiților F.I., P.L., M.A. și M.M., întrucât acele bonuri nu i-au fost înmânate de inculpat pentru a le înscrie în tabelul respectiv. Aprovizionările cu îngrășăminte chimice de la furnizorul SC A. SRL nu s-au concretizat însă doar în livrări către producătorii agricoli din comuna B.A., județul Prahova, ci și în livrări către diferite societăți comerciale, în special către SC A. SRL Buzău.

Potrivit adresei din 08 decembrie 2008, emisă de această ultimă societate, în anul 2006, a achiziționat îngrășăminte chimice, dar nu direct de la SC A. SRL, ci de la SC C.C.C. SRL (reprezentată legal de inculpat, în calitate de director general) și de la SC S.C. SRL (reprezentată legal de S.I., în calitate de director general), în baza Contractelor de vânzare-cumpărare din 01 noiembrie 2006 și din 15 noiembrie 2006, marfa facturată de aceste societăți fiind achitată în numerar (în cazul SC C.C.C. SRL) și respectiv printr-un ordin de plată (în cazul SC S.C. SRL). Conform aceleiași adrese, mijloacele de transport au fost ale vânzătorului (în fapt, șoferii angajați ai furnizorului inițial de îngrășăminte chimice, SC A. SRL, C.M., L.I.

și P.I.), iar marfa a fost descărcată în punctul de lucru M., proprietatea SC A. SRL. Din conținutul aceleiași adrese a rezultat că SC C.C.C. SRL a emis, față de cumpărătoarea SC A. SRL, 14 facturi fiscale de livrare a îngrășămintelor chimice în perioada 02-05 noiembrie 2006, iar SC S.C. SRL, în numele căreia a acționat tot inculpatul, a emis în perioada 15-29 noiembrie 2006 4 facturi fiscale de livrare a îngrășămintelor chimice. În numele societății sale, SC C.C.C. SRL, inculpatul s-a aprovizionat în mod direct cu îngrășăminte chimice de Ia furnizorul SC A. SRL, în baza a două facturi fiscale din datele de 03 și respectiv 14 noiembrie 2006, care au fost achitate cu bonuri valorice, astfel cum rezultă din adresa din 14 noiembrie 2010 emisă de ultima societate.

Așadar, cea mai mare parte a operațiunilor comerciale cu îngrășăminte chimice s-a derulat prin intermediul SC S.C. SRL, iar administratorul de drept al acesteia, martorul S.I., a declarat că inculpatul s-a ocupat de întreaga afacere, găsind furnizorii și beneficiarii îngrășămintelor chimice, iar Iui i-a revenit doar sarcina de a înregistra în evidența contabilă a societății acele operațiuni, în sensul întocmirii NIR-urilor pentru marfa intrată și a facturilor de livrare. Facturile de aprovizionare cu îngrășăminte chimice emise de furnizorul SC A. SRL îi erau aduse de către inculpat și, în baza acestora, el întocmea notele de intrare-recepție. De asemenea, el a întocmit facturile de livrare a îngrășămintelor chimice către SC A. SRL.

Martorul S.I. a mai declarat că a primit banii de Ia această ultimă societate, prin ordine de plată, oprindu-și pentru el comisioanele aferente, iar diferența i-a dat-o, în numerar, inculpatului, care a făcut plata către firma furnizoare. Potrivit martorului, pentru banii remiși inculpatului, acesta i-a dat chitanțe emise în numele firmei furnizoare. În prima declarație dată în cauză, în calitate de făptuitor, Ia data de 10 octombrie 2007, inculpatul nu a recunoscut că a primit bonuri valorice de Ia M.I., susținând că acestea au fost ridicate de către S.I., reprezentantul SC S.C. SRL. Această declarație a inculpatului este contrazisă, în totalitate de martorii M.I. și M.C. În a doua declarație, datând din 26 septembrie 2008, inculpatul a recunoscut că a primit, de la M.I., bonuri valorice în valoare de aproximativ 5.000 RON, afirmând despre acestea că Ie-a predat, împreună cu un tabel anexat, Iui S.I., administratorul SC S.C.

SRL. Inculpatul a susținut că nu cunoaște cine a modificat valoarea bonurilor prezentate Ia SC A. SRL. Cu ocazia audierii de către instanță, inculpatul și-a menținut poziția de negare a faptelor, arătând că nu a tranzacționat niciodată îngrășăminte chimice prin intermediul SC S.C. SRL, iar dacă a cumpărat îngrășăminte chimice de Ia SC A. SRL, a făcut acest lucru în nume propriu, pentru societatea sa, SC C.C.C. SRL, pe baza bonurilor valorice care i se cuveneau de Ia A.P.I.A., asigurând cu el fertilizarea propriului teren. Inculpatul a susținut că tranzacțiile cu bonurile valorice ridicate de Ia persoane din comuna B.A. și respectiv cu îngrășămintele chimice furnizate de SC A. SRL, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, au fost derulate de martorii S.I.

și M.I., că factura fiscală pentru îngrășămintele chimice distribuite locuitorilor din acea comună a fost întocmită de martorul S.I., ca și când îngrășămintele respective ar fi provenit de la SC S.C. SRL, administrată de acesta și că falsurile au fost realizate de S.I., Ț.N. și B.G. Tribunalul a constatat că aceste susțineri ale inculpatului sunt contrazise, în primul rând, de Raportul de expertiză grafoscopică cu nr. B1. din 05 mai 2009, efectuat în cursul urmăririi penale, din conținutul căruia rezultă aspecte esențiale în privința adăugirilor efectuate pe bonurile valorice. Astfel, specialistul criminalist a menționat că scrisul depus în plus pe aversul celor 9 bonuri valorice a fost executat, în totalitate, de aceeași persoană și prezintă caracteristici grafice, generale și individuale, suficiente pentru efectuarea unui examen comparativ, situația fiind identică și în ceea ce privește scrisul depus în plus pe reversul acelor bonuri valorice.

În urma efectuării examenului comparativ, între scrisul depus în plus pe aversul celor 9 bonuri valorice și scrisul model de comparație prelevat de la inculpat, specialistul criminalist a stabilit că, între acestea, există mai multe caracteristici grafice și individuale de asemănare, în baza cărora a stabilit că scrisul de mână depus în plus pe bonurile valorice având seria M. nr. B1., nr. B3., nr. B4., nr. B5., nr. B6., nr. B7., nr. B9., nr. B8. și nr. B2., față de scrisul de mână depus pe cotorul acestora (avers și revers), a fost executat de inculpat. În cauză s-a dispus și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză grafoscopică anterior menționat, prin care să se stabilească dacă scrisul depus în plus pe bonurile valorice în litigiu a fost executat cu același instrument scriptural cu care acestea au fost completate inițial.

S-a avut în vedere faptul că falsurile materiale au fost realizate la date ulterioare și, în mod evident, cu un alt instrument scriptural față de cel (cele) utilizat(e) la datele completării inițiale a bonurilor valorice în incinta sediului primăriei comunei B.A. de către martorul P.C.S., reprezentantul A.P.I.A. Prahova, fără ca, Ia fața locului și în momentele respective, să se fi aflat inculpatul sau vreo altă persoană posibil implicată.

Potrivit suplimentului la raportul de expertiză, expertul criminalist a procedat la examinarea bonurilor valorice în litigiu cu ajutorul sistemului informatic D.D., iar prin folosirea întregii game de filtre și lungimi de undă ale aparatului, a constatat că substanța scripturală cu care a fost executat scrisul depus inițial (cel real) pe bonurile valorice reacționează asemănător la folosirea acelorași filtre, păstrându-și o nuanță apropiată de culoarea neagră, pe când cea depusă în plus pe acele bonuri își pierde din culoare, odată cu mărirea lungimii de undă, mergând până Ia estomparea sa. Drept urmare, specialistul criminalist a concluzionat că, Ia executarea celor două tipuri de scris, cel inițial și cel adăugat în plus, au fost folosite substanțe scripturale diferite.

Pe baza celor constatate, specialistul criminalist a evidențiat că scrisul de mână depus în plus pe cele 9 bonuri valorice în litigiu a fost realizat cu instrumente având substanță scripturală diferită față de cele cu care a fost executat scrisul de mână cu care au fost completate inițial acele bonuri (avers și revers). La cererea inculpatului, tot în faza urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice, care a fost realizată în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, fiind întocmit astfel raportul de expertiză nr. 307 din 14 octombrie 2011. În concluziile acestui raport, expertul criminalist autorizat a stabilit că scrisul de mână, depus suplimentar pe bonurile valorice având seria M. nr. B1., nr. B3., nr. B4., nr. B5., nr. B6., nr. B7., nr. B9., nr. B8.

și nr. B2., față de completările olografe de pe aversul și reversul cotoarelor acestora, a fost executat de inculpat. În fața Tribunalului, inculpatul a contestat concluziile rapoartelor de expertiză grafoscopică, în raport cu modul în care au fost prelevate probele de scris, susținând că un lucrător de poliție i-ar fi cerut să copieze un text și să se străduiască să imite scrisul acelui text, lucru pe care el l-a făcut, iar, în baza acelor probe, s-au întocmit ulterior ambele expertize. Inculpatul a recunoscut însă, într-un supliment de declarație luat de Tribunal, că declarațiile olografe, avute în vedere la întocmirea rapoartelor de expertiză, inclusiv cea criminalistică, îi aparțin, susținând că nu este sigur că îi aparține o altă declarație, de asemenea folosită drept probă de către specialiștii experți, pe care însă a semnat-o și a cărei apartenență nu a negat-o în totalitate.

Afirmația inculpatului, în sensul copierii unui text scris cu imitarea scrisului, nu este susținută de nicio probă, astfel că Tribunalul a apreciat-o drept subiectivă, fiind făcută de acesta exclusiv în susținerea propriei apărări. În cursul judecății inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize grafoscopice, pe baza unor probe noi de scris, furnizate direct expertului criminalist, dar și a unor manuscrise mai vechi, pe care expertul respectiv să le folosească drept comparație. Această cerere a fost considerată neîntemeiată de către Tribunal, în lipsa unor indicii care să susțină necesitatea completării, în sensul solicitat, a materialului probator.

Tribunalul a evidențiat că, în faza de urmărire penală, expertiza criminalistică a fost dispusă la cererea inculpatului, având drept material probator de comparație chiar declarațiile olografe ale acestuia, asigurându-se astfel „echilibrul" între acuzator și acuzat, despre care vorbește Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când definește „principiul egalității armelor" (cauza Tarău c. României, Borgers c. Belgiei, Bonischi c. Austriei). Tribunalul a evidențiat și faptul că, prorogând pronunțarea asupra necesității efectuării unei noi expertize grafoscopice după administrarea celorlalte probe, a urmărit observarea unor modificări ale situației de fapt reținute în rechizitoriu, pe baza declarațiilor martorilor propuși atât de acuzare, cât și de apărare, pe care i-a ascultat în mod nemijlocit.

Or, martorii menționați în rechizitoriu și-au menținut declarațiile din faza urmăririi penale, iar martorii audiați în apărare nu au relevat elemente de noutate și nu au combătut probele de vinovăție prezentate de parchet. Tribunalul a subliniat că, pentru a se lămuri asupra necesității completării materialului probator, a dispus, la cererea inculpatului, ascultarea mai multor persoane, în apărarea sa, din declarațiile acestora nerezultând însă niciun alt posibil falsificator al bonurilor valorice. Mai mult, la efectuarea expertizei criminalistice au fost verificate și scrisurile altor persoane, precum S.I. și G.B., concluzia expertului fiind în sensul că scrisul adăugat de pe bonurile falsificate îi aparțin inculpatului.

Referitor la asociațiile familiale și societățile comerciale care apar înscrise ca și cumpărătoare în facturile fiscale emise de furnizorul SC A. SRL, achitate prin bonurile valorice falsificate, Tribunalul a constatat, pe baza verificărilor efectuate în baza de date a O.N.R.C., următoarele: A.F. H.M. și A.F. M.A., ambele cu sediul social în comuna B.A., județul Prahova, nu sunt înregistrate în baza de date a O.N.R.C.; SC P.S.T.G. SRL Prahova, nu figurează înregistrată în baza de date a O.N.R.C; sub același cod unic de înregistrare, figurează înregistrată SC P.S.T.G. SRL, însă cu sediul în municipiul Constanța, Strada I.R., societate aflată în faliment, ca urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile anuale la Registrul Comerțului pe anii 2005-2008; SC C.C.C.

SRL Băilești, județul Dolj, nu figurează înregistrată în baza de date a O.N.R.C; sub codul unic de înregistrare E1. din 14 aprilie 2005, figurează înregistrată SC C.C.C. SRL, având numărul de ordine în Registrul Comerțului din 14 aprilie 2005, însă cu sediul în municipiul Craiova, P.G., societate care este radiată, pe motivul închiderii procedurii falimentului, ca urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile anuale pentru anii 2006-2008; În registrul computerizat al O.R.C Brăila nu figurează nicio firmă înregistrată cu denumirea SC E. SRL, având codul unic de înregistrare E2., iar sub nr. J1.

apare înregistrată SC R. SRL, radiată în anul 2007. Referitor Ia datele de identificare înscrise la rubrica „cumpărător" pe facturile fiscale (sediul social, numărul de ordine în Registrul Comerțului și CUI), martora O.A., în calitate de contabilă a SC A. SRL, a declarat că i-au fost indicate de către comisionarul G.B., acesta fiind singura persoană cu care a discutat în cazul livrărilor de îngrășăminte chimice aferente acelor facturi, el fiind și singura persoană care i-a adus bonurile valorice cu care s-a făcut plata facturilor respective. Declarația martorei este susținută prin adresa din 04 noiembrie 2010 emisă de SC A. SRL. La rândul său, martorul G.B. a declarat, pe întreg parcursul procesului penal, că a primit bonurile valorice de la inculpat și că le-a dus la sediul SC A. SRL, unde le-a predat la biroul facturare.

Acolo, după ce erau verificate, se emitea factură pentru valoarea din bonuri pe numele persoanei care apărea ca titulară a acestora. Martorul a precizează că, în situația în care titularii bonurilor valorice erau societăți comerciale, îl contacta telefonic pe inculpat, pentru ca acesta să-i comunice datele necesare completării facturii, și anume sediul social, CUI și numărul de ordine în Registrul Comerțului. Facturile pe care el le semna la primire erau predate apoi inculpatului. Martorul a menționat că își amintește numele mai multor AF-uri și SC-uri, înscrise ca titulare ale bonurilor valorice primite de la inculpat și predate la SC A. SRL pentru plata îngrășămintelor chimice ridicate de acesta.

Martorul a susținut că a predat toate bonurile valorice, astfel cum le-a primit de la inculpat, fără a efectua vreo modificare asupra acestora. De asemenea, a arătat că inculpatul nu i s-a plâns niciodată că ar exista diferențe, în plus sau în minus, între valoarea bonurilor remise de el și valoarea îngrășămintelor chimice ridicate de la SC A. SRL. Martorul a furnizat informații suplimentare cu ocazia confruntării pe care a avut-o în fața procurorului cu inculpatul, la cererea celui din urmă, ocazie cu care a precizat că, în calitatea sa de comisionar, s-a ocupat de livrarea îngrășămintelor chimice numai pentru inculpat și la solicitarea acestuia, de la care, în două împrejurări diferite, a primit bonurile valorice cu care a făcut plata acelor îngrășăminte, livrate de furnizorul SC A. SRL.

Tot el a semnat, în calitate de delegat, facturile fiscale, la rubrica „semnătura de primire". Astfel, a recunoscut că îi aparțin semnăturile de pe factura fiscală din data de 22 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător SC C.C.C. SRL), factura fiscală din data de 30 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător SC P.S.T.G. SRL), factura fiscală din data de 10 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător AF M.A.) și factura fiscală din data de 10 noiembrie 2006 seria GW. nr. A2. Celelalte facturi prezentate martorului, având drept cumpărători SC E. SRL și SC H.M.

SRL, nu au fost semnate de acesta, deoarece au fost transmise prin poștă, conform mențiunii corespunzătoare la rubrica „date privind expediția". În fața Tribunalului, martorul și-a menținut în totalitate declarațiile din faza urmăririi penale, precizând că inculpatului i s-au livrat îngrășăminte chimice, cu permisiunea de a aduce ulterior bonurile valorice, deși, în mod normal, furnizorul SC A. SRL nu proceda astfel, dar a acceptat situația datorită încrederii pe care reprezentanții săi o aveau în el, dată fiind colaborarea anterioară, martorul fiind, la rândul său, încrezător în corectitudinea inculpatului, având în vedere seriozitatea persoanei care i-l prezentase. În ceea ce privește circuitul contabil al bonurilor falsificate până la decontarea acestora, martora T.A.E.

a menționat că au fost făcute copii de pe facturi, iar acestea, împreună cu bonurile valorice și cu un centralizator al lor, au fost înaintate la A.P.I.A. Prahova, spre decontare, fără a fi cerute de către această instituție publică alte documente referitoare la societățile beneficiare de îngrășăminte. Aceeași martoră a confirmat că, lui B.G., client vechi al SC A. SRL, i s-a acceptat ridicarea de îngrășăminte cu plata ulterioară. În ceea ce privește verificarea autenticității bonurilor valorice, martora I.G., având funcția de contabil șefia SC A. SRL, a declarat că acestea au fost verificate de un angajat al societății de la Serviciul facturare, iar, ulterior, au fost verificate și de reprezentantul A.P.I.A.

Prahova, în momentul înregistrării centralizatoarelor emise în baza bonurilor valorice, fără a fi sesizată vreo neregulă cu privire la scrisurile de pe acele bonuri. O opinie asemănătoare au exprimat și reprezentanții legali ai A.P.I.A. Prahova, prin adresa din 10 decembrie 2008, în care se menționează că „Reprezentanții sucursalei județene au verificat autenticitatea bonului valoric aferent facturilor, în sensul existenței firului de siguranță, hârtia specială, precum și seria, numărul, valoarea, produsul, numele beneficiarului, ștampila centrului local care să corespundă cu datele din facturile emise, existența conformității cu originalul pe facturile emise, precum și nominalizarea bonurilor valorice, serie, număr.

În centralizatorul facturilor emise în baza bonurilor valorice s-a verificat ca numărul, data facturilor și valoarea acestora pentru fiecare furnizor să fie corecte în vederea întocmirii situației centralizatoare a sumelor și Centralizatorului sumelor solicitate de furnizorii de produse de către sucursalele județene și a transmiterii pentru decontare la A.P.I.A. Central". Tribunalul a apreciat ca fiind evident faptul că cele 9 bonuri valorice falsificate s-au bucurat de un mare grad de veridicitate în privința autenticității lor, de vreme ce adăugirile nu au fost sesizate nici de către reprezentanții SC A. SRL, nici de către reprezentanții A.P.I.A. Prahova, la momentul verificării lor.

Astfel fiind, acțiunea inculpatului, dovedită indubitabil, de inducere în eroare a persoanelor care au verificat bonurile valorice, prin folosirea de mijloace frauduloase (denaturarea materială, prin adăugire, a bonurilor valorice), și-a produs efectele juridice, însă fără ca aceste persoane (contabilul șef I.G., contabila O.A. și agentul de vânzări V.D.) să poată fi considerate că au acționat cu vinovăție. În opinia Tribunalului, falsificarea bonurilor valorice s-a produs după ce inculpatul a intrat în posesia acestora de la martorii M.I. și M.C. și până la momentul predării lor către comisionarul B.G. În fapt, inculpatul lua bonurile valorice strânse de martorii M.I.

și C.D., după care realiza adăugirile, dar, înainte de această ultimă acțiune (falsificarea), le aducea titularilor de bonuri îngrășăminte chimice de la SC A. SRL, acest furnizor fiind de acord să îi dea în avans acele îngrășăminte, pe baza încrederii pe care societatea o avea în comisionarul B.G., partener mai vechi de afaceri. Titularii bonurilor primeau îngrășăminte chimice corespunzătoare valorii reale a acelor bonuri, inculpatul emitea factură, ca și cum societatea furnizoare ar fi fost SC S.C. SRL, însă el solicita de la SC A. SRL, în avans, îngrășăminte cât pentru valoarea ce urma să o obțină prin adăugiri în litere și cifre, bonurile astfel falsificate fiindu-i predate comisionarului B.G.

Așadar, martora C.D., administrator al Societății Agricole „F.", a cumpărat, cu bonurile strânse de la locuitorii din comuna B.A., îngrășăminte chimice, prin intermediul martorului M.I., din factura fiscală nr. F1. din 28 noiembrie 2006, emisă de inculpat în contul a 128 de saci, rezultând că furnizor ar fi fost SC S.C. SRL. Din această cantitate, 58 de saci (corespunzători valorilor reale din bonuri) au fost predați locuitorilor din comuna B.A., alte îngrășăminte fiind remise martorului M.I., în contul datoriei inculpatului față de acesta. Inculpatul a realizat livrări de îngrășăminte și către SC A. SRL (fiind achitate de către aceasta atât în numerar, cât și prin ordin de plată), SC C.C.C.

SRL și SC S.C. SRL (fiecare emițând facturi fiscale de încasare a contravalorii și având, în fapt, același reprezentant, pe inculpat). Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a reținut că inculpatul nu a desfășurat, în mod nemijlocit, o acțiune de inducere în eroare a reprezentanților A.P.I.A. Prahova, cei care, încrezându-se în veridicitatea bonurilor valorice falsificate, au procedat la decontarea acestora. În schimb, inculpatul a desfășurat această activitate prin intermediul persoanelor angajate ale SC A. SRL (I.G., O.A. și V.D.), care au primit, verificat și dispus transmiterea bonurilor valorice falsificate către A.P.I.A. Prahova, spre decontare, în patrimoniul acestei instituții producându-se, în final, paguba aferentă infracțiunii de înșelăciune.

În consecință, pe baza materialului probator anterior analizat, care contrazice apărările inculpatului, Tribunalul a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de participație improprie la înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că inculpatul a acționat cu vinovăție, în calitate de autor mediat pedepsibil al acestei fapte. Tribunalul a reținut în sarcina aceluiași inculpat și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și de uz de fals, fiecare în formă continuată, prevăzute de art. 288 alin. (1) și respectiv de art. 291 C. pen., ambele cu aplic.

art. 41 alin. (2) din același cod. Referitor la apărările inculpatului, Tribunalul a constatat că acestea s-au întemeiat nu numai pe negarea vinovăției, dar și pe invocarea prescripției răspunderii penale, cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, ambele în formă continuată, susținând că, în cursul urmăririi penale, nu i-a fost comunicat niciun act, dintre cele prevăzute de art. 123 C. pen., care să întrerupă cursul prescripției și că, astfel, raportat la momentul săvârșirii faptelor, în cursul lunii noiembrie 2006, sunt incidente dispozițiile art. 122 lit. d) corob. cu art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Tribunalul a apreciat nefondată această susținere a inculpatului, în considerarea următoarelor argumente: cazul de întrerupere a prescripției, prevăzut de art. 123 C. pen., presupune îndeplinirea unui act procedural, care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal; rațiunea instituirii prescripției răspunderii penale constă în necesitatea și oportunitatea uitării infracțiunii și a consecințelor sale, ca efect al trecerii unui interval de timp suficient de mare pentru a o șterge din conștiința publică și din cea a părților implicate; în situația inculpatului, nu se poate reține că termenul de prescripție a curs nestingherit, fără nicio reactualizare a faptei în cursul urmăririi penale, acte de natură să readucă infracțiunile imputate în conștiința părților și a colectivității fiind, de exemplu, procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (datând din 09 august 2010) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (datând din 01 noiembrie 2011), ambele semnate de S.M., în calitate de învinuit și respectiv de inculpat, ceea ce corespunde unei comunicări; în condițiile în care infracțiunile datează din cursul lunii noiembrie 2006, ambele acte anterior menționate au fost înfăptuite mai înainte de împlinirea termenului de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.;

la o dată apropiată celei a prezentării materialului de urmărire penală, respectiv la data de 02 noiembrie 2011, s-a procedat la sesizarea instanței, prin rechizitoriu, nici la acel moment nefiind împlinit termenul de prescripție anterior menționat, întrucât activitatea infracțională a continuat în tot cursul lunii noiembrie 2006, astfel că acel termen urma a se împlini la sfârșitul aceleiași luni a anului 2011; în cursul judecății, prescripția a fost întreruptă prin îndeplinirea procedurii de citare a inculpatului; deoarece, după fiecare întrerupere, a început să curgă un nou termen de prescripție, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici incidența prescripției speciale, astfel cum este prevăzută de art. 124 C. pen.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a ținut seama de criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale din textele incriminatorii, gradul concret de pericol social al fiecărei infracțiuni (evaluat prin raportare la împrejurările de comitere și la urmările produse, constând în valoarea prejudiciului cauzat), precum și persoana inculpatului (cu privire la care a reținut atât aspecte de natură să îi agraveze răspunderea penală, precum atitudinea de negare a faptelor, în pofida existenței unor probe indubitabile de vinovăție și starea de recidivă postcondamnatorie, cât și elemente favorabile, precum vârsta înaintată și prezența constantă în fața instanței, cărora le-a dat eficiența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii corespunzătoare a pedepselor, sub limitele speciale minime, conform art. 76 lit. a) sau lit. e) din același cod.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (2) din același cod, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, individualizată în raport cu criteriile și circumstanțele anterior menționate. În privința pedepsei accesorii, Tribunalul, citând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și Decizia nr. LXXIV(74)/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat, în raport cu natura infracțiunilor săvârșite, că se impune interzicerea, cu acest titlu, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cel din urmă referindu-se la exercitarea activității de comerciant de care inculpatul s-a folosit la comiterea acelor infracțiuni.

Tribunalul a constatat, pe baza fișei de cazier judiciar, că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin sentința penală nr. 977/2005 a Judecătoriei Brăila (rămasă definitivă la data de 12 august 2005, prin decizia penală nr. 280/2005 a Tribunalului Brăila, care a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat). Întrucât infracțiunile deduse judecății au fost comise în cursul lunii noiembrie 2006, deci în interiorul termenului de încercare anterior menționat, Tribunalul, constatând incidența dispozițiilor art. 86 4 rap.

la art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare și executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile deduse judecății, în regim de detenție. Tribunalul a mai constatat că fișa de cazier judiciar a inculpatului evidențiază și o condamnare la pedeapsa de 100.000.000 RON amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 339/2003 a judecătoriei Urziceni (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/2003 a Tribunalului Ialomița) pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în privința căreia a intervenit grațierea, conform art. l din Legea nr. 543/2002, termenul condiție de 3 ani, prevăzut de art. 7 din aceeași lege, împlinindu-se anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Pe latură civilă, Tribunalul a constatat că, prin adresa nr. 39409 din 25 noiembrie 2011, A.P.I.A. a solicitat despăgubiri în cuantum de 250.136 RON, reprezentând contravaloarea subvențiilor acordate necuvenit în baza O.U.G. nr. 65/2006, majorate cu dobânda legală și a apreciat întemeiată această cerere, însă doar în parte, pentru următoarele considerente: conform art. 14 alin. (3) C. proc.

pen., repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile; în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din noul C. civ., actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor; potrivit art. 998 C. civ., în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar, conform art. 999 C. civ., „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa"; în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și cele privind repararea prejudiciului.

Referitor la cuantumul despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că suma solicitată de partea civilă este mai mare decât cea cuvenită. Astfel, suma pretinsă reprezintă totalul sumelor înscrise pe bonurile valorice falsificate, după adăugirile realizate de inculpat. Nu se poate omite însă faptul că o parte din valoarea înscrisă pe acele bonuri (cea dinaintea adăugirii, care figurează și pe cotorul acestora) este reală și a fost acordată în mod legal beneficiarilor sprijinului financiar, ea însumând 1.500 RON (totalul valorilor de pe cotoarele celor 9 bonuri). În consecință, făcând diferența dintre suma totală decontată de A.P.I.A. (conform mătcilor celor 9 bonuri, însumate), de 250.100 RON și suma acordată în mod legal, de 1.500 RON, Tribunalul a constatat o diferență de 248.600 RON, acordată necuvenit, pe care partea civilă este îndreptățită să o recupereze de la inculpat.

Reținând că principiul general care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, Tribunalul a considerat că, la suma anterior menționată, de 248.600 RON, trebuie adăugată și dobânda legală, conform O.G. nr. 13/2011. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul S.M. (la data de 27 septembrie 2012, printr-o cerere scrisă formulată, în numele său, de apărătorul ales) și partea civilă A.P.I.A. (la data de 01 octombrie 2012). Partea civilă, al cărei reprezentant nu s-a înfățișat la dezbateri, și-a motivat în scris apelul declarat, prin care a criticat sentința primei instanțe numai pe latură civilă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor care i-au fost acordate.

Astfel, a susținut că determinarea acelui cuantum este rezultatul unei erori materiale, de calcul, care a condus la stabilirea unei valori mai mici a prejudiciului cauzat decât cea reală și a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 250.136 RON, majorată cu dobânda legală, conform constituirii de parte civilă. Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul formulat, iar, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 11 februarie 2013 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării), beneficiind de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat, în principal, achitarea sa, pentru toate cele trei infracțiu