ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2792/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 312/F din data de 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul

nr. 3983/98/2011, Tribunalul Ialomița, secția penală, a hotărât astfel:

În

temeiul art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 74 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul S.M., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la

înșelăciune, în formă continuată.

În

temeiul art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2),

art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri

oficiale, în formă continuată.

În

temeiul art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37

lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) corob. cu art. 76 alin. (1)

lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la

art. 34 lit. b) cu aplic. art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul

de a exercita activitatea de comerciant).

În

temeiul art. 71 C. pen., a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a exercita

activitatea de comerciant).

În

temeiul art. 86

4

alin. (1) cu ref. Ia art. 83

alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 977/2005 a Judecătoriei

Brăila (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 280/2005 a Tribunalului

Brăila) și a dispus ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa

finală de 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 88 alin. (1) teza a II-a C. pen., a dedus

din pedeapsa de 9 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive din

perioada 19 - 21 februarie 2002.

A admis, în parte, acțiunea civilă exercitată

de A.P.I.A. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta de despăgubiri în sumă

de 248.600 RON (reprezentând valoare necuvenită conform bonurilor valorice falsificate),

majorată cu dobânda legală conform OG nr. 13/2011.

În

temeiul art. 348 C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor

bonuri valorice falsificate:

nr. B1. din 24 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 35.187,50 RON;

nr. B2. din 14 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 37.307,50 RON;

nr. B3. din 24 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 21.150 RON;

nr. B4. din 31 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 30.187 RON;

nr. B5. din 31 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 30.150 RON;

nr. B6. din 24 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 28.225 RON;

nr. B7. din 31 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 2.437,50 RON;

nr. B8. din 31 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 24.180 RON;

nr. B9. din 24 octombrie 2006, cu valoarea

înscrisă de 41.275 RON.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 234/P/2009

din data de 02 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub

acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate. În fapt, s-a reținut că,

în cursul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul

a falsificat 9 bonuri valorice emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, ca sprijin financiar pentru producătorii agricoli proprietari de terenuri

cultivate, în principal, prin adăugarea unor cifre, crescând astfel, în mod artificial,

valoarea acelor bonuri față de valoarea lor inițială, iar ulterior le-a introdus

în circuitul comercial pentru decontare. De asemenea, s-a reținut că inculpatul

i-a determinat, cu intenție și în mod repetat, pe lucrătorii comerciali din cadrul

SC A. SRL din localitatea C., județul Giurgiu (I.G., O.A. și V.D.), care au intrat

în posesia celor 9 bonuri valorice falsificate și s-au încrezut în aparența de veridicitate

a acestora, acționând, deci, fără vinovăție, să îi inducă în eroare pe reprezentanții

legali ai A.P.I.A. Prahova, instituție care, în urma decontării bonurilor respective,

a suferit o pagubă în cuantum de 248.400 RON.

În

cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului

și a unora dintre martorii înscriși în rechizitoriu, ale căror declarații au fost

considerate esențiale pentru soluționarea cauzei, și anume: G.B., S.I., C.D., M.I.,

M.C., L.F., P.C.S., T.A.E. și I.G. La cererea inculpatului, au fost audiați martorii

A.P., D.D. și M.V.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 14 septembrie 2006 a fost publicată,

în M. Of. nr. 781, O.U.G. nr. 65/2006, privind unele măsuri de sprijin financiar

acordate producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor din toamna anului

pe hectar, se acorda producătorilor agricoli care înființau culturi în toamna anului

2006, pentru achiziția de semințe și/sau îngrășăminte și/sau pesticide. Beneficiarii

sprijinului financiar erau producătorii agricoli (persoane fizice și/sau juridice)

care dețineau sau exploatau terenuri agricole, în calitate de proprietari, arendași,

concesionari, asociați în participațiune și societăți agricole constituite în baza

Legii nr. 36/1991 (privind societățile agricole și alte forme de asocieri în agricultură).

Sprijinul financiar acordat producătorilor agricoli se făcea prin atribuirea gratuită

de bonuri valorice nominale, formate din matcă și cotor, proporțional cu suprafața

de teren pe care se înființau culturile agricole în toamna anului 2006, pe baza

cererii tip al cărei model era prevăzut în anexa ordonanței. Cererile solicitanților

sprijinului financiar se depuneau la centrele locale ale sucursalelor județene și

respectiv municipiului București ale A.P.I.A.

La data de 13 aprilie 2007 A.P.I.A. a formulat

o plângere penală, prin care a reclamat producerea unui prejudiciu în sumă de 248.400

RON, prin acordarea de subvenții nedatorate, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor

de fals material și uz de fals, în ceea ce privește modificarea unor bonuri valorice.

În cuprinsul plângerii penale, s-a menționat că, pentru solicitările de subvenții

înregistrate pe raza comunei B.A. din județul Prahova, activitățile de primire a

cererilor și de acordare a bonurilor valorice s-au desfășurat în incinta clădirii

primăriei acelei localități, iar cererile tip depuse au fost însoțite de următoarele

documente: copie de pe buletinul sau cartea de identitate (pentru persoanele fizice)

ori de pe certificatele de înmatriculare și înregistrare (pentru persoanele juridice)

și copie de pe actul de proprietate și/sau concesionare și/sau arendare și/sau alte

acte doveditoare ale dreptului de folosință și/sau proprietății asupra suprafeței

de teren pe care se înființau culturi agricole în toamna anului 2006, după caz.

La ridicarea bonurilor valorice, beneficiarii sprijinului financiar au semnat de

primire într-un centralizator, care conținea seriile, numerele și valorile bonurilor,

cât și suprafața de teren cultivată pentru care s-a acordat sprijinul. Matca bonurilor,

însoțită de facturile emise de furnizorul de îngrășăminte chimice (SC A. SRL din

localitatea C., județul Giurgiu), s-a întors, spre decontare, la A.P.I.A. (Sucursala

Prahova), care a procedat deja la plata acelor bonuri.

Cu ocazia verificărilor efectuate s-a constatat

că, între valoarea înscrisă pe matca bonurilor valorice seria M. și cotorul acestora,

există o diferență foarte mare, privind suma înscrisă, după cum urmează:

bonul nr. B1. din 24 octombrie 2006, cu

valoarea de 35.187,50 RON, în loc de suma reală de 187,50 RON, titular M.A., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B2. din 14 octombrie 2006, cu

valoarea de 37.307,50 RON, în loc de suma reală de 307,50 RON, titular M.A., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B3. din 24 octombrie 2006, cu

valoarea de 21.150,00 RON, în loc de suma reală de 150,00 RON, titular M.M., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B4. din 31 octombrie 2006, cu

valoarea de 30.187,50 RON, în loc de suma reală de 187,50 RON, titular V.A., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B5. din 31 octombrie 2006, cu

valoarea de 30.150,00 RON, în loc de suma reală de 150,00 RON, titular B.A.G., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B6. din 24 octombrie 2006, cu

valoarea de 28.225,00 RON, în loc de suma reală de 225,00 RON, titular M.J., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B7. din 31 octombrie 2006, cu

valoarea de 2.437,50 RON, în loc de suma reală de 37,50 RON, titular D.G., cum figurează

pe cotor;

bonul nr. B8. din 31 octombrie 2006, cu

valoarea de 24.180,00 RON, în loc de suma reală de 180,00 RON, titular P.L., cum

figurează pe cotor;

bonul nr. B9. din 24 octombrie 2006, cu

valoarea de 41.275,00 RON, în loc de suma reală de 75,00 RON, titular F.I., cum

figurează pe cotor.

În facturile de livrare a îngrășămintelor

chimice depuse de furnizorul SC A. SRL pentru decontare la A.P.I.A. Prahova, nu

figurează însă, ca și cumpărători, titularii reali ai bonurilor valorice, astfel

cum apar înscriși pe cotoarele acestora, ci alte entități juridice, societăți comerciale

și asociații familiale, neînregistrate la O.R.C sau cu date de identificare ce aparțin

altor societăți comerciale, cu care SC A. SRL nu a derulat relații comerciale, astfel

cum rezultă din informațiile furnizate de O.R.C. sau de societățile în cauză, după

cum urmează:

- factura fiscală seria GW. nr. A1.

din 10 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. M.A., ce figurează ca

fiind achitată cu bonul valoric nr. B1. din 24 octombrie 2006, în valoare de 35.187,50

RON;

- factura fiscală seria GW. nr. A2.

din 10 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. M.A., ce figurează ca

fiind achitată cu bonul valoric nr. B2. din 14 octombrie 2006, în valoare de 37.307,50

RON;

- factura fiscală seria GW. nr. A3.

din 17 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător A.F. H.M., ce figurează ca

fiind achitată cu bonul valoric nr. B3. din 24 octombrie 2006, în valoare de 21.150,00

RON;

- factura fiscală seria GW. nr. A4.

din 30 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC P.S.T.G. SRL Prahova, ce

figurează ca fiind achitată cu bonul valoric nr. B4. din 30 octombrie 2006, în valoare

de 30.187,50 RON;

- factura fiscală seria GW. nr. A5.

din 22 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC C.C.C. SRL Băilești, Dolj,

ce figurează ca fiind achitată cu bonurile valorice nr. B9. din 24 octombrie 2006

și nr. B8. din 31 octombrie 2006, în valoare totală de 65.455,00 RON;

- factura fiscală seria GW. nr. A6.

din 30 noiembrie 2006, în care apare drept cumpărător SC E.C. SRL Brăila, ce figurează

ca fiind achitată cu bonurile valorice nr. B6. din 24 octombrie 2006, nr. B5.

din 31 octombrie 2006 și nr. B7. din 31 octombrie 2006, în valoare totală de 60.850,50

RON.

La data de 01 octombrie 2006 s-a încheiat

contractul de comision între SC A. SRL (cu sediul social în localitatea C., județul

Giurgiu), în calitate de comitent, pe de o parte și SC B.T. SRL (cu sediul social

în București), reprezentantă de martorul G.B., având funcția de director, în calitate

de comisionar, pe de altă parte. În baza acestui contract, cel din urmă se obliga

să prospecteze piața, să plaseze și să vândă îngrășăminte chimice, iar comitentul

se obliga să îi plătească comisionul cuvenit, în termen de 30 de zile de la data

primirii facturii de comision. După încheierea contractului, comisionarul G.B. a

fost contactat de inculpat, care s-a arătat interesat de achiziționarea de îngrășăminte

chimice de la producătorul SC A. SRL, urmând ca plata lor să se facă prin intermediul

bonurilor valorice emise de centrele locale ale A.P.I.A. în favoarea beneficiarilor

acestora. Având un interes direct în derularea acestei înțelegeri verbale, comisionarul

G.B. a fost de acord să procure îngrășăminte chimice pentru inculpat. Acesta din

urmă figura la data respectivă în calitate de administrator al SC C.C.C. SRL (cu

sediul social în municipiul Urziceni), având drept obiect principal de activitate

intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile

și semiproduse.

Întrucât

avea unele probleme cu organele fiscale,

inculpatul nu a dorit, pentru început, să acționeze în calitate de reprezentant

legal al SC C.C.C. SRL în relația derulată cu SC A. SRL, prin intermediul comisionarului

B.G. Drept urmare, inculpatul a luat legătura cu S.I., administrator al SC S.C.

SRL (cu sediul social în municipiul Urziceni), având ca obiect principal de activitate

transportul rutier de mărfuri, căruia i-a propus ca, prin intermediul firmei acestuia,

să deruleze operațiuni de vânzare-cumpărare de îngrășăminte chimice, astfel cum

au fost perfectate cu comisionarul B.G. Administratorul S.I. a fost de acord cu

propunerea făcută de inculpat, în condițiile în care acesta și-a luat angajamentul

de a se ocupa de tot ceea ce privea derularea acelor operațiuni comerciale cu îngrășăminte,

din care lui urma să îi revină un comision. În acest sens, S.I. i-a remis inculpatului

o copie de pe certificatul de înmatriculare al SC S.C. SRL și, astfel, și-a dat

consimțământul ca acesta să acționeze în numele societății sale.

În

continuare, în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul I-a

contactat pe martorul M.I. din comuna B.A., satul C., județul Prahova, pe care îl

cunoștea de mai multă vreme. În vara anului 2006, M.I. desfășurase diferite lucrări

de recoltare de produse agricole de pe suprafețele de teren pe care inculpatul le

deținea în arendă, acesta datorându-i plata acelor prestări de servicii. Martorul

M.I. a fost de acord cu oferta făcută de inculpat, în sensul ca acesta să îi plătească,

cu îngrășăminte chimice, contravaloarea prestărilor de servicii anterior menționate

și, în plus, să vândă, pentru locuitorii din comuna B.A., sacii cu îngrășăminte

chimice aduși la domiciliul său de către inculpat, plata acestora urmând a se face,

în principal, prin bonurile valorice deținute de acei locuitori, dar și cu numerar.

Astfel, martorul M.I. a strâns bonurile

valorice pe care le deținea de la titularii M.A., M.M., F.I., dar și de la alte

18 persoane din comună, care i le-au dat și, totodată, a luat legătura cu martora

C.D., administrator al Asociației Agricole „F.", care a ridicat de la el 58

de saci cu azot a 50 kg fiecare, pe bază de bonuri valorice, în numele a 20 de persoane,

membrii ai acelei asociații, în valoare totală de 2.694 RON. Printre aceste bonuri

valorice s-au aflat și cele ridicate, de la centrul local, de către titularii B.G.

(bonul valoric nr. B5., în valoare de 150 RON), V.A. (bonul valoric nr. B10.

;

în valoare de 187,5 RON), M.J. (bonul valoric nr. B6., în valoare de 225 RON), D.G.

(bonul valoric nr. B11., în valoare de 112,5 RON și bonul valoric nr. B7., în valoare

de 37,5 RON).

Martora C.D. a precizat în declarațiile

sale că ea, personal, a întocmit tabelul nominal cu cei 20 de membrii asociați care

au beneficiat de bonuri valorice pentru îngrășăminte chimice, în valoare totală

de 2.694 RON și că a primit faptic toate acele 20 de bonuri de la cetățenii trecuți

în tabel. Fiind contabilă de meserie, i-a solicitat lui M.I. un document justificativ

pentru bonurile valorice în baza cărora a cumpărat îngrășăminte chimice pentru membrii

Asociației Agricole „F." și, astfel, a primit de la acesta factura fiscală

nr. F1. din 28 noiembrie 2006, în care apare drept furnizor SC S.C. SRL. Privitor

la această factură fiscală, martorul M.I. a precizat că inculpatul i-a remis-o,

în contul tuturor celor 128 de saci cu îngrășăminte a câte 50 kg fiecare, în cantitate

totală de 6.402 kg, care i-au fost livrați, într-un singur transport efectuat cu

un camion, fie în contul datoriei pe care a avea față de el, fie pentru bonurile

valorice (atât cele strânse de M.I., cât și cele aduse la domiciliul acestuia de

C.D.).

Referitor la momentele predării efective

a bonurilor valorice, atât martorul M.I., cât și soția sa, martora M.C., au învederat

că acestea au fost ridicate în două etape. Prima oară au fost ridicate chiar de

către inculpat, de față fiind M.I. și soția sa, care i-au predat, cu acea ocazie,

toate bonurile valorice primite de la C.D. și o mică parte dintre bonurile strânse

de M.C. A doua oară au fost ridicate, după aproximativ o săptămână, de către două

persoane trimise de inculpat, a căror sosire le-a fost anunțată telefonic, în aceeași

zi, de către acesta din urmă. La momentele când au avut loc cele două operațiuni

de predare a bonurilor valorice nu s-a întocmit niciun fel de document sau centralizator

în care să fie înscrise acele bonuri, titularii lor sau valoarea acestora. Martora

M.C. a menționat însă că, în prima etapă, i-a predat personal inculpatului, odată

cu bonurile valorice, și centralizatorul întocmit de C.D. pentru bonurile aduse

de aceasta. La aproximativ două zile de la momentul predării ultimei tranșe de bonuri

valorice, inculpatul a revenit la domiciliul soților M. și a rugat-o pe martora

M.C. să întocmească un tabel în care să treacă toate bonurile valorice pe care,

la momentul respectiv, el le avea asupra sa, cu justificarea că îi era necesar pentru

decontarea acestora. Martora M.C. a precizat că a întocmit acel tabel, denumit „Lista

beneficiarilor de îngrășăminte chimice și semințe achitate pe bază de bonuri valorice",

iar, ulterior, după declanșarea cercetărilor, a constatat că, pe lista completată

de ea la cererea inculpatului, nu se regăseau bonurile valorice aparținând numiților

F.I., P.L., M.A. și M.M., întrucât acele bonuri nu i-au fost înmânate de inculpat

pentru a le înscrie în tabelul respectiv.

Aprovizionările cu îngrășăminte chimice

de la furnizorul SC A. SRL nu s-au concretizat însă doar în livrări către producătorii

agricoli din comuna B.A., județul Prahova, ci și în livrări către diferite societăți

comerciale, în special către SC A. SRL Buzău. Potrivit adresei din 08 decembrie

2008, emisă de această ultimă societate, în anul 2006, a achiziționat îngrășăminte

chimice, dar nu direct de la SC A. SRL, ci de la SC C.C.C. SRL (reprezentată legal

de inculpat, în calitate de director general) și de la SC S.C. SRL (reprezentată

legal de S.I., în calitate de director general), în baza Contractelor de vânzare-cumpărare

din 01 noiembrie 2006 și din 15 noiembrie 2006, marfa facturată de aceste societăți

fiind achitată în numerar (în cazul SC C.C.C. SRL) și respectiv printr-un ordin

de plată (în cazul SC S.C. SRL). Conform aceleiași adrese, mijloacele de transport

au fost ale vânzătorului (în fapt, șoferii angajați ai furnizorului inițial de îngrășăminte

chimice, SC A. SRL, C.M., L.I. și P.I.), iar marfa a fost descărcată în punctul

de lucru M., proprietatea SC A. SRL. Din conținutul aceleiași adrese a rezultat

că SC C.C.C. SRL a emis, față de cumpărătoarea SC A. SRL, 14 facturi fiscale de

livrare a îngrășămintelor chimice în perioada 02-05 noiembrie 2006, iar SC S.C.

SRL, în numele căreia a acționat tot inculpatul, a emis în perioada 15-29 noiembrie

2006 4 facturi fiscale de livrare a îngrășămintelor chimice.

În

numele societății sale, SC C.C.C. SRL, inculpatul s-a aprovizionat

în mod direct cu îngrășăminte chimice de Ia furnizorul SC A. SRL, în baza a două

facturi fiscale din datele de 03 și respectiv 14 noiembrie 2006, care au fost achitate

cu bonuri valorice, astfel cum rezultă din adresa din 14 noiembrie 2010 emisă de

ultima societate.

Așadar, cea mai mare parte a operațiunilor

comerciale cu îngrășăminte chimice s-a derulat prin intermediul SC S.C. SRL, iar

administratorul de drept al acesteia, martorul S.I., a declarat că inculpatul s-a

ocupat de întreaga afacere, găsind furnizorii și beneficiarii îngrășămintelor chimice,

iar Iui i-a revenit doar sarcina de a înregistra în evidența contabilă a societății

acele operațiuni, în sensul întocmirii NIR-urilor pentru marfa intrată și a facturilor

de livrare. Facturile de aprovizionare cu îngrășăminte chimice emise de furnizorul

SC A. SRL îi erau aduse de către inculpat și, în baza acestora, el întocmea notele

de intrare-recepție. De asemenea, el a întocmit facturile de livrare a îngrășămintelor

chimice către SC A. SRL. Martorul S.I. a mai declarat că a primit banii de Ia această

ultimă societate, prin ordine de plată, oprindu-și pentru el comisioanele aferente,

iar diferența i-a dat-o, în numerar, inculpatului, care a făcut plata către firma

furnizoare. Potrivit martorului, pentru banii remiși inculpatului, acesta i-a dat

chitanțe emise în numele firmei furnizoare.

În

prima declarație dată în cauză, în calitate de făptuitor,

Ia data de 10 octombrie 2007, inculpatul nu a recunoscut că a primit bonuri valorice

de Ia M.I., susținând că acestea au fost ridicate de către S.I., reprezentantul

SC S.C. SRL. Această declarație a inculpatului este contrazisă, în totalitate de

martorii M.I. și M.C.

În

a doua declarație, datând din 26 septembrie 2008, inculpatul

a recunoscut că a primit, de la M.I., bonuri valorice în valoare de aproximativ

5.000 RON, afirmând despre acestea că Ie-a predat, împreună cu un tabel anexat,

Iui S.I., administratorul SC S.C. SRL. Inculpatul a susținut că nu cunoaște cine

a modificat valoarea bonurilor prezentate Ia SC A. SRL.

Cu ocazia audierii de către instanță, inculpatul

și-a menținut poziția de negare a faptelor, arătând că nu a tranzacționat niciodată

îngrășăminte chimice prin intermediul SC S.C. SRL, iar dacă a cumpărat îngrășăminte

chimice de Ia SC A. SRL, a făcut acest lucru în nume propriu, pentru societatea

sa, SC C.C.C. SRL, pe baza bonurilor valorice care i se cuveneau de Ia A.P.I.A.,

asigurând cu el fertilizarea propriului teren. Inculpatul a susținut că tranzacțiile

cu bonurile valorice ridicate de Ia persoane din comuna B.A. și respectiv cu îngrășămintele

chimice furnizate de SC A. SRL, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare,

au fost derulate de martorii S.I. și M.I., că factura fiscală pentru îngrășămintele

chimice distribuite locuitorilor din acea comună a fost întocmită de martorul S.I.,

ca și când îngrășămintele respective ar fi provenit de la SC S.C. SRL, administrată

de acesta și că falsurile au fost realizate de S.I., Ț.N. și B.G.

Tribunalul a constatat că aceste susțineri

ale inculpatului sunt contrazise, în primul rând, de Raportul de expertiză grafoscopică

cu nr. B1. din 05 mai 2009, efectuat în cursul urmăririi penale, din conținutul

căruia rezultă aspecte esențiale în privința adăugirilor efectuate pe bonurile valorice.

Astfel, specialistul criminalist a menționat că scrisul depus în plus pe aversul

celor 9 bonuri valorice a fost executat, în totalitate, de aceeași persoană și prezintă

caracteristici grafice, generale și individuale, suficiente pentru efectuarea unui

examen comparativ, situația fiind identică și în ceea ce privește scrisul depus

în plus pe reversul acelor bonuri valorice. În urma efectuării examenului comparativ,

între scrisul depus în plus pe aversul celor 9 bonuri valorice și scrisul model

de comparație prelevat de la inculpat, specialistul criminalist a stabilit că, între

acestea, există mai multe caracteristici grafice și individuale de asemănare, în

baza cărora a stabilit că scrisul de mână depus în plus pe bonurile valorice având

seria M. nr. B1., nr. B3., nr. B4., nr. B5., nr. B6., nr. B7., nr. B9., nr. B8.

și nr. B2., față de scrisul de mână depus pe cotorul acestora (avers și revers),

a fost executat de inculpat.

În

cauză s-a dispus și efectuarea unui supliment la raportul

de expertiză grafoscopică anterior menționat, prin care să se stabilească dacă scrisul

depus în plus pe bonurile valorice în litigiu a fost executat cu același instrument

scriptural cu care acestea au fost completate inițial. S-a avut în vedere faptul

că falsurile materiale au fost realizate la date ulterioare și, în mod evident,

cu un alt instrument scriptural față de cel (cele) utilizat(e) la datele completării

inițiale a bonurilor valorice în incinta sediului primăriei comunei B.A. de către

martorul P.C.S., reprezentantul A.P.I.A. Prahova, fără ca, Ia fața locului și în

momentele respective, să se fi aflat inculpatul sau vreo altă persoană posibil implicată.

Potrivit suplimentului la raportul de expertiză, expertul criminalist a procedat

la examinarea bonurilor valorice în litigiu cu ajutorul sistemului informatic D.D.,

iar prin folosirea întregii game de filtre și lungimi de undă ale aparatului, a

constatat că substanța scripturală cu care a fost executat scrisul depus inițial

(cel real) pe bonurile valorice reacționează asemănător la folosirea acelorași filtre,

păstrându-și o nuanță apropiată de culoarea neagră, pe când cea depusă în plus pe

acele bonuri își pierde din culoare, odată cu mărirea lungimii de undă, mergând

până Ia estomparea sa. Drept urmare, specialistul criminalist a concluzionat că,

Ia executarea celor două tipuri de scris, cel inițial și cel adăugat în plus, au

fost folosite substanțe scripturale diferite. Pe baza celor constatate, specialistul

criminalist a evidențiat că scrisul de mână depus în plus pe cele 9 bonuri valorice

în litigiu a fost realizat cu instrumente având substanță scripturală diferită față

de cele cu care a fost executat scrisul de mână cu care au fost completate inițial

acele bonuri (avers și revers).

La cererea inculpatului, tot în faza urmăririi

penale, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice, care a

fost realizată în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice

București, fiind întocmit astfel raportul de expertiză nr. 307 din 14 octombrie

scrisul de mână, depus suplimentar pe bonurile valorice având seria M. nr. B1.,

nr. B3., nr. B4., nr. B5., nr. B6., nr. B7., nr. B9., nr. B8. și nr. B2., față de

completările olografe de pe aversul și reversul cotoarelor acestora, a fost executat

de inculpat.

În

fața Tribunalului, inculpatul a contestat concluziile rapoartelor

de expertiză grafoscopică, în raport cu modul în care au fost prelevate probele

de scris, susținând că un lucrător de poliție i-ar fi cerut să copieze un text și

să se străduiască să imite scrisul acelui text, lucru pe care el l-a făcut, iar,

în baza acelor probe, s-au întocmit ulterior ambele expertize. Inculpatul a recunoscut

însă, într-un supliment de declarație luat de Tribunal, că declarațiile olografe,

avute în vedere la întocmirea rapoartelor de expertiză, inclusiv cea criminalistică,

îi aparțin, susținând că nu este sigur că îi aparține o altă declarație, de asemenea

folosită drept probă de către specialiștii experți, pe care însă a semnat-o și a

cărei apartenență nu a negat-o în totalitate. Afirmația inculpatului, în sensul

copierii unui text scris cu imitarea scrisului, nu este susținută de nicio probă,

astfel că Tribunalul a apreciat-o drept subiectivă, fiind făcută de acesta exclusiv

în susținerea propriei apărări.

În

cursul judecății inculpatul a solicitat efectuarea unei noi

expertize grafoscopice, pe baza unor probe noi de scris, furnizate direct expertului

criminalist, dar și a unor manuscrise mai vechi, pe care expertul respectiv să le

folosească drept comparație. Această cerere a fost considerată neîntemeiată de către

Tribunal, în lipsa unor indicii care să susțină necesitatea completării, în sensul

solicitat, a materialului probator. Tribunalul a evidențiat că, în faza de urmărire

penală, expertiza criminalistică a fost dispusă la cererea inculpatului, având drept

material probator de comparație chiar declarațiile olografe ale acestuia, asigurându-se

astfel „echilibrul" între acuzator și acuzat, despre care vorbește Curtea Europeană

a Drepturilor Omului atunci când definește „principiul egalității armelor"

(cauza Tarău c. României, Borgers c. Belgiei, Bonischi c. Austriei). Tribunalul

a evidențiat și faptul că, prorogând pronunțarea asupra necesității efectuării unei

noi expertize grafoscopice după administrarea celorlalte probe, a urmărit observarea

unor modificări ale situației de fapt reținute în rechizitoriu, pe baza declarațiilor

martorilor propuși atât de acuzare, cât și de apărare, pe care i-a ascultat în mod

nemijlocit. Or, martorii menționați în rechizitoriu și-au menținut declarațiile

din faza urmăririi penale, iar martorii audiați în apărare nu au relevat elemente

de noutate și nu au combătut probele de vinovăție prezentate de parchet. Tribunalul

a subliniat că, pentru a se lămuri asupra necesității completării materialului probator,

a dispus, la cererea inculpatului, ascultarea mai multor persoane, în apărarea sa,

din declarațiile acestora nerezultând însă niciun alt posibil falsificator al bonurilor

valorice. Mai mult, la efectuarea expertizei criminalistice au fost verificate și

scrisurile altor persoane, precum S.I. și G.B., concluzia expertului fiind în sensul

că scrisul adăugat de pe bonurile falsificate îi aparțin inculpatului.

Referitor la asociațiile familiale și societățile

comerciale care apar înscrise ca și cumpărătoare în facturile fiscale emise de furnizorul

SC A. SRL, achitate prin bonurile valorice falsificate, Tribunalul a constatat,

pe baza verificărilor efectuate în baza de date a O.N.R.C., următoarele:

A.F. H.M. și A.F. M.A., ambele cu sediul

social în comuna B.A., județul Prahova, nu sunt înregistrate în baza de date a O.N.R.C.;

SC P.S.T.G. SRL Prahova, nu figurează înregistrată

în baza de date a O.N.R.C; sub același cod unic de înregistrare, figurează înregistrată

SC P.S.T.G. SRL, însă cu sediul în municipiul Constanța, Strada I.R., societate

aflată în faliment, ca urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile anuale la Registrul

Comerțului pe anii 2005-2008;

SC C.C.C. SRL Băilești, județul Dolj, nu

figurează înregistrată în baza de date a O.N.R.C; sub codul unic de înregistrare

E1. din 14 aprilie 2005, figurează înregistrată SC C.C.C. SRL, având numărul de

ordine în Registrul Comerțului din 14 aprilie 2005, însă cu sediul în municipiul

Craiova, P.G., societate care este radiată, pe motivul închiderii procedurii falimentului,

ca urmare a nedepunerii bilanțurilor contabile anuale pentru anii 2006-2008;

În registrul computerizat al O.R.C Brăila

nu figurează nicio firmă înregistrată cu denumirea SC E. SRL, având codul unic de

înregistrare E2., iar sub nr. J1. apare înregistrată SC R. SRL, radiată în anul

2007.

Referitor Ia datele de identificare înscrise

la rubrica „cumpărător" pe facturile fiscale (sediul social, numărul de ordine

în Registrul Comerțului și CUI), martora O.A., în calitate de contabilă a SC A.

SRL, a declarat că i-au fost indicate de către comisionarul G.B., acesta fiind singura

persoană cu care a discutat în cazul livrărilor de îngrășăminte chimice aferente

acelor facturi, el fiind și singura persoană care i-a adus bonurile valorice cu

care s-a făcut plata facturilor respective. Declarația martorei este susținută prin

adresa din 04 noiembrie 2010 emisă de SC A. SRL.

La rândul său, martorul G.B. a declarat,

pe întreg parcursul procesului penal, că a primit bonurile valorice de la inculpat

și că le-a dus la sediul SC A. SRL, unde le-a predat la biroul facturare. Acolo,

după ce erau verificate, se emitea factură pentru valoarea din bonuri pe numele

persoanei care apărea ca titulară a acestora. Martorul a precizează că, în situația

în care titularii bonurilor valorice erau societăți comerciale, îl contacta telefonic

pe inculpat, pentru ca acesta să-i comunice datele necesare completării facturii,

și anume sediul social, CUI și numărul de ordine în Registrul Comerțului. Facturile

pe care el le semna la primire erau predate apoi inculpatului. Martorul a menționat

că își amintește numele mai multor AF-uri și SC-uri, înscrise ca titulare ale bonurilor

valorice primite de la inculpat și predate la SC A. SRL pentru plata îngrășămintelor

chimice ridicate de acesta. Martorul a susținut că a predat toate bonurile valorice,

astfel cum le-a primit de la inculpat, fără a efectua vreo modificare asupra acestora.

De asemenea, a arătat că inculpatul nu i s-a plâns niciodată că ar exista diferențe,

în plus sau în minus, între valoarea bonurilor remise de el și valoarea îngrășămintelor

chimice ridicate de la SC A. SRL. Martorul a furnizat informații suplimentare cu

ocazia confruntării pe care a avut-o în fața procurorului cu inculpatul, la cererea

celui din urmă, ocazie cu care a precizat că, în calitatea sa de comisionar, s-a

ocupat de livrarea îngrășămintelor chimice numai pentru inculpat și la solicitarea

acestuia, de la care, în două împrejurări diferite, a primit bonurile valorice cu

care a făcut plata acelor îngrășăminte, livrate de furnizorul SC A. SRL. Tot el

a semnat, în calitate de delegat, facturile fiscale, la rubrica „semnătura de primire".

Astfel, a recunoscut că îi aparțin semnăturile de pe factura fiscală din data de

22 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător SC C.C.C. SRL), factura fiscală

din data de 30 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător SC P.S.T.G. SRL), factura

fiscală din data de 10 noiembrie 2006 (în care figurează cumpărător AF M.A.) și

factura fiscală din data de 10 noiembrie 2006 seria GW. nr. A2. Celelalte facturi

prezentate martorului, având drept cumpărători SC E. SRL și SC H.M. SRL, nu au fost

semnate de acesta, deoarece au fost transmise prin poștă, conform mențiunii corespunzătoare

la rubrica „date privind expediția". În fața Tribunalului, martorul și-a menținut

în totalitate declarațiile din faza urmăririi penale, precizând că inculpatului

i s-au livrat îngrășăminte chimice, cu permisiunea de a aduce ulterior bonurile

valorice, deși, în mod normal, furnizorul SC A. SRL nu proceda astfel, dar a acceptat

situația datorită încrederii pe care reprezentanții săi o aveau în el, dată fiind

colaborarea anterioară, martorul fiind, la rândul său, încrezător în corectitudinea

inculpatului, având în vedere seriozitatea persoanei care i-l prezentase.

În

ceea ce privește circuitul contabil al bonurilor falsificate

până la decontarea acestora, martora T.A.E. a menționat că au fost făcute copii

de pe facturi, iar acestea, împreună cu bonurile valorice și cu un centralizator

al lor, au fost înaintate la A.P.I.A. Prahova, spre decontare, fără a fi cerute

de către această instituție publică alte documente referitoare la societățile beneficiare

de îngrășăminte. Aceeași martoră a confirmat că, lui B.G., client vechi al SC

A. SRL, i s-a acceptat ridicarea de îngrășăminte cu plata ulterioară.

În

ceea ce privește verificarea autenticității bonurilor valorice,

martora I.G., având funcția de contabil șefia SC A. SRL, a declarat că acestea au

fost verificate de un angajat al societății de la Serviciul facturare, iar, ulterior,

au fost verificate și de reprezentantul A.P.I.A. Prahova, în momentul înregistrării

centralizatoarelor emise în baza bonurilor valorice, fără a fi sesizată vreo neregulă

cu privire la scrisurile de pe acele bonuri.

O opinie asemănătoare au exprimat și reprezentanții

legali ai A.P.I.A. Prahova, prin adresa din 10 decembrie 2008, în care se menționează

că „Reprezentanții sucursalei județene au verificat autenticitatea bonului valoric

aferent facturilor, în sensul existenței firului de siguranță, hârtia specială,

precum și seria, numărul, valoarea, produsul, numele beneficiarului, ștampila centrului

local care să corespundă cu datele din facturile emise, existența conformității

cu originalul pe facturile emise, precum și nominalizarea bonurilor valorice, serie,

număr. În centralizatorul facturilor emise în baza bonurilor valorice s-a verificat

ca numărul, data facturilor și valoarea acestora pentru fiecare furnizor să fie

corecte în vederea întocmirii situației centralizatoare a sumelor și Centralizatorului

sumelor solicitate de furnizorii de produse de către sucursalele județene și a transmiterii

pentru decontare la A.P.I.A. Central".

Tribunalul a apreciat ca fiind evident

faptul că cele 9 bonuri valorice falsificate s-au bucurat de un mare grad de veridicitate

în privința autenticității lor, de vreme ce adăugirile nu au fost sesizate nici

de către reprezentanții SC A. SRL, nici de către reprezentanții A.P.I.A. Prahova,

la momentul verificării lor.

Astfel fiind, acțiunea inculpatului, dovedită

indubitabil, de inducere în eroare a persoanelor care au verificat bonurile valorice,

prin folosirea de mijloace frauduloase (denaturarea materială, prin adăugire, a

bonurilor valorice), și-a produs efectele juridice, însă fără ca aceste persoane

(contabilul șef I.G., contabila O.A. și agentul de vânzări V.D.) să poată fi considerate

că au acționat cu vinovăție.

În opinia Tribunalului, falsificarea bonurilor

valorice s-a produs după ce inculpatul a intrat în posesia acestora de la martorii

M.I. și M.C. și până la momentul predării lor către comisionarul B.G. În fapt, inculpatul

lua bonurile valorice strânse de martorii M.I. și C.D., după care realiza adăugirile,

dar, înainte de această ultimă acțiune (falsificarea), le aducea titularilor de

bonuri îngrășăminte chimice de la SC A. SRL, acest furnizor fiind de acord să îi

dea în avans acele îngrășăminte, pe baza încrederii pe care societatea o avea în

comisionarul B.G., partener mai vechi de afaceri. Titularii bonurilor primeau îngrășăminte

chimice corespunzătoare valorii reale a acelor bonuri, inculpatul emitea factură,

ca și cum societatea furnizoare ar fi fost SC S.C. SRL, însă el solicita de la SC

A. SRL, în avans, îngrășăminte cât pentru valoarea ce urma să o obțină prin adăugiri

în litere și cifre, bonurile astfel falsificate fiindu-i predate comisionarului

B.G. Așadar, martora C.D., administrator al Societății Agricole „F.", a cumpărat,

cu bonurile strânse de la locuitorii din comuna B.A., îngrășăminte chimice, prin

intermediul martorului M.I., din factura fiscală nr. F1. din 28 noiembrie 2006,

emisă de inculpat în contul a 128 de saci, rezultând că furnizor ar fi fost SC

S.C. SRL. Din această cantitate, 58 de saci (corespunzători valorilor reale din

bonuri) au fost predați locuitorilor din comuna B.A., alte îngrășăminte fiind remise

martorului M.I., în contul datoriei inculpatului față de acesta. Inculpatul a realizat

livrări de îngrășăminte și către SC A. SRL (fiind achitate de către aceasta atât

în numerar, cât și prin ordin de plată), SC C.C.C. SRL și SC S.C. SRL (fiecare emițând

facturi fiscale de încasare a contravalorii și având, în fapt, același reprezentant,

pe inculpat).

Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul

a reținut că inculpatul nu a desfășurat, în mod nemijlocit, o acțiune de inducere

în eroare a reprezentanților A.P.I.A. Prahova, cei care, încrezându-se în veridicitatea

bonurilor valorice falsificate, au procedat la decontarea acestora. În schimb, inculpatul

a desfășurat această activitate prin intermediul persoanelor angajate ale SC A.

SRL (I.G., O.A. și V.D.), care au primit, verificat și dispus transmiterea bonurilor

valorice falsificate către A.P.I.A. Prahova, spre decontare, în patrimoniul acestei

instituții producându-se, în final, paguba aferentă infracțiunii de înșelăciune.

În consecință, pe baza materialului probator anterior analizat, care contrazice

apărările inculpatului, Tribunalul a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii

de participație improprie la înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de

art. 31 alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., constatând că inculpatul a acționat cu vinovăție, în calitate

de autor mediat pedepsibil al acestei fapte.

Tribunalul a reținut în sarcina aceluiași

inculpat și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și

de uz de fals, fiecare în formă continuată, prevăzute de art. 288 alin. (1) și respectiv

de art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) din același cod.

Referitor la apărările inculpatului, Tribunalul

a constatat că acestea s-au întemeiat nu numai pe negarea vinovăției, dar și pe

invocarea prescripției răspunderii penale, cu privire la infracțiunile de fals material

în înscrisuri oficiale și uz de fals, ambele în formă continuată, susținând că,

în cursul urmăririi penale, nu i-a fost comunicat niciun act, dintre cele prevăzute

de art. 123 C. pen., care să întrerupă cursul prescripției și că, astfel, raportat

la momentul săvârșirii faptelor, în cursul lunii noiembrie 2006, sunt incidente

dispozițiile art. 122 lit. d) corob. cu art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Tribunalul a apreciat nefondată această

susținere a inculpatului, în considerarea următoarelor argumente: cazul de întrerupere

a prescripției, prevăzut de art. 123 C. pen., presupune îndeplinirea unui act procedural,

care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea

procesului penal; rațiunea instituirii prescripției răspunderii penale constă în

necesitatea și oportunitatea uitării infracțiunii și a consecințelor sale, ca efect

al trecerii unui interval de timp suficient de mare pentru a o șterge din conștiința

publică și din cea a părților implicate; în situația inculpatului, nu se poate reține

că termenul de prescripție a curs nestingherit, fără nicio reactualizare a faptei

în cursul urmăririi penale, acte de natură să readucă infracțiunile imputate în

conștiința părților și a colectivității fiind, de exemplu, procesul verbal de aducere

la cunoștință a învinuirii (datând din 09 august 2010) și procesul verbal de prezentare

a materialului de urmărire penală (datând din 01 noiembrie 2011), ambele semnate

de S.M., în calitate de învinuit și respectiv de inculpat, ceea ce corespunde unei

comunicări; în condițiile în care infracțiunile datează din cursul lunii noiembrie

2006, ambele acte anterior menționate au fost înfăptuite mai înainte de împlinirea

termenului de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen.; la o dată

apropiată celei a prezentării materialului de urmărire penală, respectiv la data

de 02 noiembrie 2011, s-a procedat la sesizarea instanței, prin rechizitoriu, nici

la acel moment nefiind împlinit termenul de prescripție anterior menționat, întrucât

activitatea infracțională a continuat în tot cursul lunii noiembrie 2006, astfel

că acel termen urma a se împlini la sfârșitul aceleiași luni a anului 2011; în cursul

judecății, prescripția a fost întreruptă prin îndeplinirea procedurii de citare

a inculpatului; deoarece, după fiecare întrerupere, a început să curgă un nou termen

de prescripție, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici incidența prescripției

speciale, astfel cum este prevăzută de art. 124 C. pen.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul

a ținut seama de criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv limitele speciale din textele incriminatorii, gradul concret de

pericol social al fiecărei infracțiuni (evaluat prin raportare la împrejurările

de comitere și la urmările produse, constând în valoarea prejudiciului cauzat),

precum și persoana inculpatului (cu privire la care a reținut atât aspecte de natură

să îi agraveze răspunderea penală, precum atitudinea de negare a faptelor, în pofida

existenței unor probe indubitabile de vinovăție și starea de recidivă postcondamnatorie,

cât și elemente favorabile, precum vârsta înaintată și prezența constantă în fața

instanței, cărora le-a dat eficiența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii corespunzătoare

a pedepselor, sub limitele speciale minime, conform art. 76 lit. a) sau lit. e)

din același cod.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 31

alin. (2) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. Tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (2) din

același cod, a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi, individualizată în raport cu criteriile și circumstanțele anterior menționate.

În

privința pedepsei accesorii, Tribunalul, citând jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului și Decizia nr. LXXIV(74)/2007 pronunțată într-un

recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a apreciat,

în raport cu natura infracțiunilor săvârșite, că se impune interzicerea, cu acest

titlu, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) C. pen., cel din urmă referindu-se la exercitarea activității

de comerciant de care inculpatul s-a folosit la comiterea acelor infracțiuni.

Tribunalul a constatat, pe baza fișei de

cazier judiciar, că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, pe un

termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune

și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prin sentința penală nr. 977/2005 a

Judecătoriei Brăila (rămasă definitivă la data de 12 august 2005, prin decizia penală

nr. 280/2005 a Tribunalului Brăila, care a luat act de retragerea apelului declarat

de inculpat). Întrucât infracțiunile deduse judecății au fost comise în cursul lunii

noiembrie 2006, deci în interiorul termenului de încercare anterior menționat, Tribunalul,

constatând incidența dispozițiilor art. 86

4

rap. la art. 83 alin.

(1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare

și executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa rezultantă stabilită

pentru infracțiunile deduse judecății, în regim de detenție.

Tribunalul a mai constatat că fișa de cazier

judiciar a inculpatului evidențiază și o condamnare la pedeapsa de 100.000.000

RON amendă penală, aplicată prin sentința penală nr. 339/2003 a judecătoriei Urziceni

(rămasă definitivă prin decizia penală nr. 207/2003 a Tribunalului Ialomița) pentru

infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în privința căreia a intervenit grațierea,

conform art. l din Legea nr. 543/2002, termenul condiție de 3 ani, prevăzut de

art. 7 din aceeași lege, împlinindu-se anterior săvârșirii infracțiunilor deduse

judecății.

Pe latură civilă, Tribunalul a constatat

că, prin adresa nr. 39409 din 25 noiembrie 2011, A.P.I.A. a solicitat despăgubiri

în cuantum de 250.136 RON, reprezentând contravaloarea subvențiilor acordate necuvenit

în baza O.U.G. nr. 65/2006, majorate cu dobânda legală și a apreciat întemeiată

această cerere, însă doar în parte, pentru următoarele considerente: conform

art. 14 alin. (3) C. proc. pen., repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor

legii civile; în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) din noul C. civ.,

actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte

de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele

prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori

producerii lor; potrivit art. 998 C. civ., în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor,

„orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui

greșeală s-a ocazionat, a-l repara", iar, conform art. 999 C. civ., „omul este

responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce

a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa"; în cauză sunt îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale, precum și cele privind repararea prejudiciului.

Referitor la cuantumul despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că suma solicitată

de partea civilă este mai mare decât cea cuvenită. Astfel, suma pretinsă reprezintă

totalul sumelor înscrise pe bonurile valorice falsificate, după adăugirile realizate

de inculpat. Nu se poate omite însă faptul că o parte din valoarea înscrisă pe acele

bonuri (cea dinaintea adăugirii, care figurează și pe cotorul acestora) este reală

și a fost acordată în mod legal beneficiarilor sprijinului financiar, ea însumând

1.500  RON (totalul valorilor de pe cotoarele celor 9 bonuri). În consecință, făcând

diferența dintre suma totală decontată de A.P.I.A. (conform mătcilor celor 9 bonuri,

însumate), de 250.100  RON și suma acordată în mod legal, de 1.500  RON, Tribunalul

a constatat o diferență de 248.600  RON, acordată necuvenit, pe care partea civilă

este îndreptățită să o recupereze de la inculpat. Reținând că principiul general

care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal este acela

al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, Tribunalul a considerat

că, la suma anterior menționată, de 248.600 RON, trebuie adăugată și dobânda legală,

conform O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, în termenul legal, inculpatul S.M. (la data de 27 septembrie 2012, printr-o

cerere scrisă formulată, în numele său, de apărătorul ales) și partea civilă A.P.I.A.

(la data de 01 octombrie 2012).

Partea civilă, al cărei reprezentant nu

s-a înfățișat la dezbateri, și-a motivat în scris apelul declarat, prin care a criticat

sentința primei instanțe numai pe latură civilă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor

care i-au fost acordate. Astfel, a susținut că determinarea acelui cuantum este

rezultatul unei erori materiale, de calcul, care a condus la stabilirea unei valori

mai mici a prejudiciului cauzat decât cea reală și a solicitat obligarea inculpatului

la plata sumei de 250.136  RON, majorată cu dobânda legală, conform constituirii

de parte civilă.

Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul

formulat, iar, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 11 februarie 2013

(consemnate în încheierea de amânare a pronunțării), beneficiind de asistența juridică

a apărătorului ales, a solicitat, în principal, achitarea sa, pentru toate cele

trei infracțiu