ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2265/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.A. În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 1301 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 7359/3/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpatul D.E. din art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 181 din Legea nr. 78/2000 modificată în art. 289 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată. În baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 modif. a fost condamnat inculpatul D.E. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 1 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modific., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dr. prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la secția penală – Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; Pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii conf. art. 71 alin. (5) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 86 4 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații N.S. și U.A.D. pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. În baza art. 291 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.S. la 6 luni închisoare. În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea procesului-verbal de recepție din 08 din 11 aprilie 2005 pentru imobilul din, sector 1 și din 20 octombrie 2005 pentru imobilul din str. X sector 1. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.E. la plata sumei de 1.300 lei și pe inculpatul N.S.

la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 53/P/2005 din 24 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: D.E., pentru săvârșirea infr.prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 modific., art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 modific., art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modif., art. 289 C. pen.; N.S.

pentru săv.infr.prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. și U.A.D. pentru săv-infr. prev.de art. 288 alin. (1) C. pen. Prin actul de inculpare au fost scoși de sub urmărire penală și amendați administrativ învinuiții C.D. pentru art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și S.D. pentru art. 289 C. pen.; au fost scoși de sub urmărire penală învinuiții F.H.S. pentru art. 289 C. pen. și N.S. pentru art. 25 rap. la art. 289 C. pen.; s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.M.M. pentru art. 255 și art. 288 alin. (1) C. pen., L.F.S. pentru art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 (modificată), U.A.H. pentru art. 288 alin. (1) C. pen., C.I. pentru art. 288 alin. (1) și B.M.A.

pentru art. 288 alin. (1) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că la data de 30 mai 2005 inculpatul D.E. aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și pentru a face un act contrar acestora, a pretins de la martorul denunțător A.M.M. proprietarul unui imobil nou construit în, 11, sectorul 1 București, suma de 2.000 euro, pentru întocmirea și eliberarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire din 08 - 11 aprilie 2005. în același timp, a determinat-o pe martora I.A.M. să completeze cu date false rubricile procesului - verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire pentru imobilul de la adresa de mai sus și i-a cerut învinuitului F.H.S. să semneze acest procesul verbal, știind că acesta conține mențiuni false, învinuitul C.D.

a contrafăcut semnăturile martorilor S.M.I. și R.D.V. menționați în procesul - verbal de recepție că ar fi făcut parte din comisia de recepție constituită conform H.G. nr. 273/1994. La începutul lunii aprilie 2005 inculpatul D.E. afirmând că are influență pe lângă membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002 constituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 București pe lângă care va interveni, a pretins de la martorul denunțător L.F.S. asociat și administrator la SC E.E. SRL suma de 12.000 dolari SUA în scopul determinării membrilor comisiei de mai sus să urgenteze și să se aprobe cumpărarea spațiului comercial din str. av. X pe care SC E.E. SRL îl deținea cu contract de închiriere. În luna octombrie 2005 inculpatul D.E., fără să fie delegat de Primarul Sectorului 1 București a menționat în fals, în procesul verbal din 20 octombrie 2005, că imobilul nou construit din str. X. proprietatea inculpaților N.S.

și U.A.D. respectă prevederile autorizației de construire, proces - verbal ce a fost depus apoi la O.C.P. Imobiliară Sector 2 București, unde învinuita S.D. a emis încheierea din 07 noiembrie 2005 de intabulare a dreptului de proprietate și apoi încheierea din 29 noiembrie 2005 de dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru ansamblul de apartamente, deși existau neconcordanțe evidente între documentația topo - cadastrală și prevederile autorizației de construire din 21 iulie 2005. Inculpatul D.E.

a îndeplinit funcția de șef Birou regularizări taxe urmărire realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 București din anul 2001, având ca atribuțiuni principale de serviciu propunerea spre aprobare de către directorul Inspecție a funcționarilor care urmează să soluționeze cererile adresate de beneficiari pentru efectuarea recepției și regularizarea taxelor, efectuarea propriu-zisă a recepției la terminarea lucrărilor de construire și calculul regularizării taxelor. Totodată avea și atribuțiuni de control pe linia disciplinei în construcții. În luna iulie 2004, martorul-denu0nțător A.M.M. a cumpărat de la P.E. un imobil nou construit în, Sectorul 1, București la care nu se efectuase recepția la terminarea lucrărilor de construire, fără să cunoască însă, că anterior vânzării P.E.

depusese o cerere pentru a se efectua recepția lucrărilor de construire la imobilul de la adresa de mai sus, care însă nu s-a soluționat. La data de 15 martie 2005, A.M.M. a depus la Registratura Primăriei Sectorului 1 București o cerere de desemnare a reprezentantului primăriei care să participe la recepția terminării lucrărilor de construire pentru imobilul din str. X (autorizația de construire din 17 iunie 2004). Cererea a fost înregistrată la 16 martie 2005 iar declarația solicitantului privind calculul regularizării taxei a fost înregistrată la 16 martie 2005. Inculpatul D.E. i-a propus martorului P.C. - director la Direcția Inspecție ca solicitarea să fie soluționată de martorul T.G., la acea dată referent de specialitate la biroul condus de învinuit, scop în care a inscripționat pe cele 2 documente inițialele numelui și prenumelui martorului (așa cum se proceda, de regulă).

Prin semnătura sa, martorul P.C., a fost de acord ca recepția să fie efectuată de martorul T.G. La solicitarea martorului, A.M.M. a depus o copie de pe Autorizația de construire precum și de pe contractul de vânzare - cumpărare, planurile, schița de construire a imobilului, vizate spre neschimbare, etc. Întrucât imobilul fusese construit, în regie proprie, neexistând astfel documente întocmite de specialiști pe faze de execuție, referitor la rezistența și stabilitatea construcției și în plus, nici nu se respectaseră prevederile autorizației de construire în legătură cu amplasamentul construcției, în sensul ca unul din pereții clădirii, trebuia să fie construit în calcan (alipit) de mobilul vecin, martorul T.G.

i-a sugerat lui A.M.M., să apeleze la un expert în vederea întocmirii unei expertize tehnice. Acesta i-a solicitat învinuitului C.D. să întocmească o expertiză tehnică, cel care inițial întocmise o altă expertiză tehnică avută în vedere la emiterea autorizației de construire și care se referea, în principal, la construirea în calcan a unui perete al imobilului de pe str. X (fără această prevedere imobilul nu se încadra în P.U.D. - plan urbanistic de detaliu - și nici în P.U.G. - plan urbanistic general - și nu se emitea autorizația de construire). Învinuitul a întocmit o expertiză tehnică în care a concluzionat că așa cum este construit imobilul „sunt îndeplinite condițiile de calitate privind rezistența și stabilitatea și poate fi recepționat". După ce a intrat în posesia acestor documente A.M.M., la data de 29 martie 2005 a luat legătura telefonică cu T.G.

care l-a informat că lucrarea „a fost preluată", spre soluționare, de către inculpatul D.E., care a transmis ca pe data de 30 martie 2005, A.M.M. să se prezinte cu toate documentele, pentru a fi verificate de către învinuit. Martorul T.G. a menționat că inculpatul D.E. a observat la el cartea de vizită lăsată de A.M.M. - director Renault Service C. și fără un motiv plauzibil i-a comunicat că, de rezolvarea solicitării lui A.M.M. se va ocupa, personal. Pe data de 30 martie 2005 când martorul i-a prezentat toate documentele în vederea efectuării recepției, inculpatul i-a comunicat că există probleme grave la casă, trebuie să depună altă cerere pentru obținerea unei noi autorizații de construire însă rezolvarea acesteia va dura mult, fiind nevoit să-l sancționeze contravențional și să dispună demolarea construcției.

In aceeași zi inculpatul l-a contactat telefonic pe martor, și-a exprimat dorința de a-l vizita la locul de muncă - Service C. și în discuțiile purtate s-a interesat de posibilitatea achiziționării unui autoturismul second hand și care ar fi prețul de vânzare. După ce martorul i-a comunicat prețul de 5.000 euro spunând că îl va sprijini în achiziționarea mașinii, inculpatul a apreciat valoarea de 100.000 euro a imobilului cumpărat de martor și i-a comunicat că așteaptă de la el o propunere în vederea întocmirii și eliberării procesului-verbale de recepție pentru introducerea imobilului în circuitul civil. Martorul a înțeles că trebuie să ofere o sumă de bani și drept negociere, i-a oferit în final 2.000 euro.

Inculpatul a acceptat suma, i-a spus că procesul-verbal va fi semnat de un subaltern și i-a cerut o listă cu numele a 3 specialiști care să fie menționați în procesul-verbal de recepție, ca membri ai comisiei de recepție. În acest scop, martorul l-a contactat telefonic pe învinuitul C.D. expert tehnic judiciar și acesta i-a comunicat numele arhitectului S.M. I. și inginerului R.D.V. pentru a fi menționați ca specialiști în comisia de recepție. La data de 05 aprilie 2005 martorul A.M.M. s-a prezentat la biroul inculpatului iar acesta i-a comunicat că expertul tehnic C.D. care întocmise expertiza nu poate face parte din comisie și trebuie să nominalizeze alt specialist, l-a întrebat dacă i-a adus banii iar martorul i-a răspuns că-i va da suma pretinsă când va intra și el în posesia procesului-verbal de recepție.

Fiind convins că are toate documentele necesare recepției, martorul a făcut demersuri pentru a fi primit în audiență la P.C.D. Direcția Inspecție, a relatat și altor persoane că i se condiționează efectuarea recepției de primirea unei sume de bani și a formulat autodenunț la D.N.A. la 06 aprilie 2005 iar la 07 aprilie 2005 s-a autorizat înregistrarea convorbirilor telefonice cu inculpatul și în mediu ambiental. La data de 08 aprilie 2005 când martorul s-a prezentat în audiență la Director P., l-a întâlnit pe inculpatul D. care i-a comunicat că nu face recepția întrucât în construirea imobilului nu au fost respectate prevederile autorizației de construire, afirmații susținute și în biroul directorului care a dispus ca referatul de specialitate N.J.

să se prezinte pe teren pentru a constata eventualele neconcordanțe semnalate de inculpat. Cu toate acestea, în după amiaza aceleiași zile, inculpatul îl sună pe martorul denunțător spunându-i că a găsit o portiță legală pentru a elibera procesul-verbal de recepție, îi cere să se prezinte la biroul său la 11 aprilie 2005 și îl întreabă dacă unitatea pe care o conduce martorul are de vânzare vreo mașină tip second hand. La întâlnirea astfel stabilită, înregistrată în mediu ambiental și conform notei de redare scrisă a convorbirii purtate între cei doi, inculpatul i-a cerut martorei I.A.M. să părăsească biroul, l-a întrebat pe martor în legătură cu achiziționarea mașinii, sub altă modalitate, în sensul în care el să plătească 3000 euro iar martorul să achite diferența de 200 euro, această ultimă sumă înscriind-o pe o coală de hârtie.

După confirmarea sumei de către denunțător, inculpatul a rechemat martora I.A.M. în birou, i-a cerut să completeze rubricile procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire nr. 1/2 - 11 aprilie 2005 și i-a dictat modalitatea de completare a rubricilor în sensul că la recepție au participat membrii comisiei de recepție, inclusiv reprezentantul Primăriei Sector 1, învinuitul F.H., că nu sunt obiecțiuni le efectuarea recepției și că se recomandă efectuarea recepției și regularizarea taxei, întrucât imobilul respectă prevederile autorizației de construire. In procesul-verbal nu s-a făcut nicio mențiune referitoare la expertiza tehnică întocmită de învinuitul C.D.

Inculpatul i-a înmânat martorului denunțător cele 5 exemplare ale procesului-verbal urmând să fie semnate de specialiști și restituite în aceeași zi pentru a fi semnate și de delegatul Primăriei Sector 1. Întrucât martorul denunțător era programat pentru internarea în spital și intervenție chirurgicală, în aceeași zi a prezentat procesele-verbale de recepție învinuitului C. pentru convocarea la fața locului și semnare iar acesta a contrafăcut semnăturile lui S.M.I. și R.D.V. iar învinuitul F. prin semnătura sa, a atestat că a fost la fața locului și că imobilul respectă prevederile autorizației de construire. Pe data de 12 aprilie 2005 martorul denunțător internat în spital, îl trimite pe B.C.S.

să ridice delegația de la învinuitul F., privind desemnarea sa de către primarul Sectorului 1 să participe la recepție, document anexat la procesul-verbal de recepție. La data de 19 aprilie 2005 inculpatul D. l-a contactat telefonic pe denunțător, internat în spital, îi comunică remiterea delegației și se interesează din nou dacă la unitatea condusă de denunțător s-a ivit vreo posibilitate de vânzare a unui tip de autoturism second-hand. La data de 25 aprilie 2005, inculpatul D. l-a anunțat telefonic pe martor că a găsit altă oportunitate de a intra în posesia unui autoturism, în sensul procurării unui autoturism, de la un alt importator, sugerându-i că ar avea nevoie de suma pretinsă drept mită, iar la data de 28 aprilie 2005 l-a apelat din nou,ocazie cu care îi spune martorului „că vrea să rezolve datoria aia.

Martorul îi comunică inculpatului că încă nu dispune de întreaga sumă dar va face rost de bani în perioada sărbătorilor de Paști și au stabilit să se întâlnească. La data de 3 mai 2005, inculpatul D. este apelat telefonic de la post fix public în care i se cere „să uite de afacerea A.”, îl contactează telefonic pe denunțător și poartă discuții cu acesta făcând diverse presupuneri cu privire la persoana care „l-ar fi amenințat”. La data de 08 august 2005 a fost admisă intabularea dreptului de proprietate pentru imobilul din str. X în favoarea martorului denunțător iar prin adresa din 24 noiembrie 2005 rezultă că la construirea imobilului nu au fost respectate prevederile autorizației de construire din 2004 cu privire la amplasamentul construcției și, în concret planul de situație, astfel încât recepția nu trebuia admisă și nu trebuia să se elibereze procesul-verbal de recepție.

Referitor la această activitate, actul de inculpare a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că inculpatul D.E. - funcționar public cu atribuții de control, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a pretins 2000 euro de la A.M.M., în scopul de a elibera și semna procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire din 08-11 aprilie 2005, știind că acesta conține mențiuni false, înscris care prin depunerea sa la O.C.P.I. devine înscris oficial, fiind actul prin care un imobil nou construit poate fi introdus în circuitul civil. S-a mai reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului de a determina martora I.M.A.

să completeze rubricile procesului-verbal de recepție în care a menționat date false cunoscând că nu s-au respectat prevederile autorizației de construire și de a-l determina pe învinuitul F.H.S. să semneze procesul-verbal de recepție, prin semnătura sa acesta „atestând" că a fost prezent la recepție ca delegat al primăriei, constituie infr. prev. de art. 289 C. pen. cu aplic, art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c), și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 (modificată). La sesizarea instanței, la primul termen de judecată, D.N.A. - Serviciul Teritorial București a înaintat procesul-verbal de rectificare a erorii materiale privind dactilografierea greșită a art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 modificată în loc de disp.

art. 18 alin. (1) din Lege. Referitor la aceste fapte, actul de inculpare se bazează pe declarațiile martorilor, ale inculpatului, ale învinuiților, notele de redare a convorbirilor telefonice și de înregistrare în mediu ambiental, la care inculpatul D. nu a formulat obiecțiuni, documentații tehnice. S-a mai reținut în sarcina acestui inculpat săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap.la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, constând în aceea că a pretins de la L.F.S. suma de 12.000 dolari SUA afirmând că are influență asupra membrilor comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002 pe lângă care va interveni în vederea facilitării și urgentării cumpărării spațiului comercial pe care SC E.E.

SRL îl deținea cu chirie. Martorul - denunțător L.F.S. este asociat și administrator la SC E.E. SRL, unde mai este asociat și martorul Z.K. În vederea reamenajării unei toalete publice din Parcul Floreasca și reabilitării, construirea supraterană a unui spațiu comercial SC E.E. SRL a încheiat, cu Consiliul General al Municipiului București administrația Parcurilor și Grădinilor, contractul de închiriere din 10 august 1999, ocazie cu care a primit, prin concesiune și suprafața de 30 mp, teren din domeniul public. În baza autorizației de construire din 18 iunie 2002 SC E.E. SRL a construit deasupra toaletei publice, unui spațiu comercial cu destinația bar. La recepția efectuată la terminarea lucrărilor de construire a participat, din partea Primăriei Sectorului 1 București, inculpatul D.E.

(proces - verbal de recepție din 08 august 2003). Conform art. 16 din Legea nr. 550/2002 la solicitarea titularilor contractelor de închiriere, prin negociere directă cu utilizatorii legali, puteau fi vândute spațiile comerciale, vânzarea urmând să fie efectuată de o comisie instituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 București, a cărei componență a fost stabilită, prin dispoziția primarului din 03 august 2004 și care era formată din martorii L.l., O.A. și numiții G.T., E.G. și E.C.C. În prealabil, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 271/2002, s-a stabilit lista spațiilor comerciale ce urmau a fi vândute, prin negociere directă, fiind inclusă în aceasta și spațiul comercial utilizat de SC E.E.

SRL, situat în str. av. X (Parc Floreasca). La data de 22 noiembrie 2002, s-a înregistrat cererea SC E.E. SRL de cumpărare a spațiului comercial de la adresa de mai sus. În anul 2003, SC E.E. SRL, a cumpărat 1/3 din suprafața de 519 mp, teren situat lângă bar ce aparținea unor persoane fizice cărora li se reconstituise dreptul de proprietate. În anul 2004 L.F.S. a depus la Primăria Sectorului 1 București - Comisia de aplicare a Legii nr. 550/2002, documentele solicitate în vederea admiterii societății de participare la negociere directă pentru cumpărarea spațiului comercial. A depus copii după documente în mai multe rânduri, întrucât așa cum a afirmat, i s-a spus că s-ar fi pierdut documentele.

Făcând dese deplasări la sediul primăriei, s-a întâlnit cu inculpatul D.E. care s-a oferit să-l ajute pentru urgentarea soluționării favorabile a cererii sale afirmând că-i cunoaște foar te bine pe membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002, pretinzându-i pentru intervenția sa, suma de 12.000 dolari SUA, din care jumătate să-i fie dați înainte de cumpărare, respectiv după emiterea deciziei de admitere la negociere directă, iar cealaltă jumătate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. L.F.S. a fost de acord să-i dea suma de 10.000 dolari SUA, mai ales și datorită faptului că la 15 martie 2005, primise o comunicare din partea comisiei din care rezulta că s-a hotărât amânarea deciziei, privind admiterea sau respingerea solicitării sale.

Conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 550/2002, spațiul comercial aparținând SC E.E. SRL a fost evaluat de SC F.C.C. SA, care a stabilit valoarea la întreaga construcție la suma de 63.020 euro. Deși întreaga investiție fusese suportată de SC E. M. SRL și executată în baza autorizației de construire lucrările fiind efectuate cu acordul proprietarului, conform art. 19 din Legea nr. 550/2002 deducerea valorii investițiilor nu poate depăși jumătate din valoarea stabilită raportul de evaluare, situație ce nu era avantajoasă pentru SC E.E. SRL. În acest scop învinuitul D.E. a luat legătura cu martorul G.B.N. - jurist la primărie la acea dată și care urma să fie numit secretar al Consiliului Local al Sectorului 1 București și implicit secretar al comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002, căruia cere să-și exprime un punct de vedere după ce va verifica documentația prezentată de SC E.E.

SRL. Totodată, la 11 aprilie 2005, i-a comunicat lui L.F.S. data când urmează să se întrunească comisia și când urma să fie pusă în discuție cererea sa. De asemenea, la aceiași dată, inculpatul D.E. i-a transmis, telefonic lui L.F.S. referitor la suma de bani pe care trebuia să o primească pentru intervenția sa, următoarele: „n-am obținut cât am zis eu, dar am obținut sub ce ai spus tu" și că-i va transmite un SMS. Imediat i-a transmis lui L.F.S. un S.M.S. cu următorul text „8 dolari SUA". L.F.S., a înțeles că este vorba de suma de 8.000 dolari SUA, pe care trebuia să o dea drept mită și i-a răspuns tot prin S.M.S., folosind textul „OK", însă s-a gândit să dea această sumă de bani așa cum conveniseră anterior, adică jumătate înainte de obținerea de obținerea deciziei de vânzare-cumpărare și jumătate la încheierea contractului de vânzare.

Într-adevăr, așa cum i-a comunicat inculpatul D.E., la data de 15 aprilie 2005, comisia de aplicare a Legii nr. 550/2002 a emis decizia nr. 300 prin care s-a admis solicitarea societății SC E.E. SRL de cumpărare a spațiului comercial din str. av. X. După această dată inculpatul D.E. l-a abordat în mai multe rânduri, pe L.F.S. cerându-i să-i dea jumătate din suma pretinsă pentru intervențiile sale, însă de fiecare dată, martorul sub pretextul că nu are bani și așteaptă să se finalizeze contractul de vânzare-cumpărare nu i-a remis nici o sumă de bani. La data de 27 iulie 2005, Comisia de aplicare a Legii nr. 550/2002 (secretar -martorul B.N.G.) a negociat cu SC E.E. SRL prețul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial din str. av.

X, stabilindu-se prin negociere directă, prețul vânzare în sumă de 43.000 euro exclusiv T.V.A. (s-au dedus investițiile făcute până la 50%). In acest sens s-a încheiat un proces-verbal urmând ca și încheierea contractului de vânzare-cumpărare să se facă după ce se intabula dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea vânzătorului, formalități de care trebuia însă să se ocupe cumpărătorul. Inculpatul D.E., în dese rânduri i-a reamintit lui L.F.S., că numai datorită intervențiilor sale s-a încheiat procesul-verbal de vânzare, prin negociere directă a spațiului comercial și i-a cerut să-i remită suma de bani, conform înțelegerii, însă de fiecare dată sub diferite pretexte la amânat și pentru a nu i se pune „bețe-n roate” L.F.S.

i-a promis acestuia că-i va da banii la mizarea acțiunii. L.F.S. nu i-a mai remis nici o sumă de bani inculpatului D.E. (ultima solicitare a acestuia fiind în luna octombrie 2005, când soția sa urma să călătorească în China), întrucât cum a afirmat, s-a documentat și a constatat că avea dreptul legal să cumpere spațiul comercial fără să ofere vreo sumă de bani. Probele pentru această faptă constau în declarațiile martorului denunțător, ale asociatului său, declarațiile membrilor comisiei,notele de redare a convorbirilor telefonice, documentații tehnice. S-a mai reținut în sarcina inculpatului D. săvârșirea infr- prev. de art. 289 C. pen., în sarcina inculpatului N.S. săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin. (1) și 291 C. pen.

și în sarcina inculpatului U.A.D. săvârșirea infr. prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., referitor la imobilul din sector 1. Inculpatul Dincă a participat la efectuarea recepției acestui imobil construit de inculpații N.S. și U.A.D. în scopul revânzării, procesul-verbal de recepție din 20 octombrie 2005 cu mențiuni false, fiind depus la O.C.P.I., cu toate că nu se respectase prevederile autorizației de construire eliberată de Primăria Sector 1. În luna martie 2005 inculpații N.S. și U.A.D. au solicitat SC AL.S. SA întocmirea proiectului de arhitectură pentru acest imobil pentru S+P+1E+2D (duplex)+Pod, s-a întocmit proiectul structurii de rezistență și documentele au fost depuse la Primăria Sector 1 pentru eliberarea autorizației de construire.

După două săptămâni inculpații au cerut întocmirea altor planuri de rezistență pentru un imobil S+P+4 etaje, eliminându-se astfel cele două duplexuri și podul. Deși nu se emisese autorizația de construire, inculpații au început construcția imobilului după aceste ultime planuri de structură a rezistenței și în perioada 14.04 - 17 iunie 2005 a fost turnată placa de fundație, planșeele până la etajul 4, ultima operație, respectiv turnarea planșeului peste etajul 4 efectuându-se la 17 iunie 2005 Autorizația de construire după planurile inițiale a fost emisă abia la 21 iulie 2005 iar de prevederile acesteia a luat cunoștință și inculpatul D.E. astfel cum a și declarat, iar la 12 septembrie 2005 s-a întocmit documentația topo cadastrală pentru ansamblul de apartamente din imobil construite efectiv, câte 3 apartamente pe fiecare palier, fără duplexuri și fără pod.

Astfel, din 6 apartamente și 2 apartamente construite în duplex cât ar fi rezultat dacă se respecta autorizația de construire, au rezultat 15 apartamente, câte 3 pe flecare palier. La 18 octombrie 2005 inculpatul N.S. a formulat cerere la primărie pentru desemnarea reprezentantului care să participe la efectuarea recepției și fără să existe o delegație semnată de primar, procesul-verbal de recepție este semnat de inculpatul D.E., în document fiind consemnat în fals, că imobilul respectă prevederile autorizației de construire adică S+P+lE+2D+Pod, cu toate că documentația topo-cadastrală indica cu totul altă situație. Toate actele: autorizația de construire, procesul-verbal de recepție și documentația topo-cadastrală, au fost depuse de inculpatul N.S.

la O.C.P.I. unde s-au dat două încheieri de intabulare și respectiv dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru N.S., U.A.D. și U.A.H., pentru un număr de 15 apartamente. În fața instanței, la termenul din 18 iulie 2006 inculpații N.S. și U.A.D. și ulterior la termenul din 07 noiembrie 2006 și inculpatul D.E., au formulat excepția nulității actului de sesizare fiind întocmit de un organ de urmărire necompetent întrucât inculpații nu au avut funcții de control care să determine efectuarea urmăririi penale de către D.N.A. conform art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 134/2005 pentru modificarea O.U.G. nr. 43/2002, și au solicitat restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

Excepția reiterată la 28 februarie 2007 de către toți inculpații a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 14 martie 2007, după depunerea documentelor privind funcțiile deținute de inculpatul Dincă, fișa postului pentru aceste funcții, regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu al Primăriei Sector 1 București. Instanța a constatat că pentru infracțiunile descrise la pct. I și II din rechizitoriu inculpatul D. avea atribuții de control pe linia disciplinei în construcții, pentru fapta de la pct. III din actul de inculpare, avea atribuții în domeniu în funcție de conducere iar cauza neputând fi disjunsă, excepția a fost respinsă și pentru ceilalți doi inculpați. Instanța a audiat inculpații, martorii din acte, a încuviințat proba cu acte în apărare și circumstanțiere.

La termenul din 21 mai 2008, inculpații N.S. și U.A.D. au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91 3 alin. (3) C. proc. penală, art. 91 2 alin. (4) C. proc. pen. și art. 91 2 alin. (5) C. proc. pen. prin raportare la prevederile art. 16, art. 124, art. 20 alin. (2) din Constituția României, art. 5 pct. 1 și 3 C.E.D.O. și art. 6 pct. 1, pct. 3 lit. b) și d) din aceeași Constituție. Instanța a respins excepția ca inadmisibilă întrucât pe de o parte, textele de lege invocate de autorii excepției nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze, iar pe de altă parte reprezintă interpretarea proprie a autorilor excepției cu privire la modalitatea obținerii interceptării convorbirilor.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat stabilită corect situația de fapt descrisă în actul de inculpare și dovedită săvârșirea infracțiunilor de către inculpatul D.E., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și în procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale. Referitor la fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu instanța a constatat că inculpatul D.E. a intervenit și preluat cererea martorului A.M.M. de efectuare a recepției, lucrare repartizată inițial de el martorului T.G., după ce a aflat că denunțătorul era director la Service C., inculpatul dorind achiziționarea unui autoturism second-hand. În acest scop inculpatul a avut dese convorbiri cu martorul denunțător, chiar și după autorizarea interceptării convorbirilor telefonice și a și dictat martorei I.A.

modalitatea de completare a rubricilor procesului-verbal de recepție în care s-a menționat că nu sunt obiecțiuni la efectuarea recepției și că imobilul respectă prevederile autorizației de construire (deși cunoștea că această mențiune este falsă, întrucât și pe teren a constatat nerespectarea autorizației). Și la urmărirea penală și în instanță inculpatul D.E. nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte menționând că a fost obligat de directorul Direcției Inspecție – P.C. - să rezolve situația martorului denunțător, deși știa că pentru imobilul din str. X, nu s-au respectat prevederile autorizației de construire. S-a apreciat că activitatea infracțională referitor la această faptă a fost dovedită de declarațiile martorilor audiați și în instanță: M.L.I.

care a menționat că cererea martorului A. a fost înregistrată și predată biroului condus de inculpat; T.G. desemnat de inculpat să rezolve lucrarea și i-a luat-o înapoi pentru a se ocupa personal de lucrare fără să motiveze; martorul P.C., V.D. și B.C.S. care au aflat că inculpatul pretinde bani de la martorul denunțător; martorul F.H.S. care, la cererea inculpatului, a semnat procesul-verbal de recepție deși nu cunoștea pe ceilalți membri ai comisiei de recepție și nici nu a fost pe teren; C.D. care a efectuat proiectul și expertiza tehnică a imobilului pentru structura de rezistență și a semnat procesul-verbal de recepție și pentru ceilalți specialiști din comisie; I.A.M.

referent la biroul condus de inculpat, căreia acesta i-a dictat mențiunile din procesul-verbal de recepție; declarația martorului denunțător și notele de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental necontestate de inculpat și convorbiri efectuate între martor și inculpat și după semnarea procesului-verbal de recepție din 11 aprilie 2005, tot în vederea rezolvării „datoriei”. Pentru infracțiunea. prev. de art. 289 C. pen. cu aplic, art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată.

Nici infracțiunea de la pct. II din rechizitoriu nu a fost recunoscută de inculpat. La urmărirea penală a menționat că a explicat martorului denunțător că acesta poate acționa primăria în judecată dacă va fi obligat să-și plătească și propria investiție la spațiul comercial deținut cu chirie, și a vorbit cu un avocat care ar pretinde un onorariu între 8.000 și 12.000 euro, pentru a explica de ce a transmis mesaj S.M.S. cu conținutul „text 8" și a primit S.M.S. cu conținut „text O.K." imediat după convorbirea telefonică din 11 aprilie 2005. Din discuțiile telefonice ulterioare, declarația martorului G.B.N., secretarul comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002 și declarațiile martorului denunțător, a rezultat că inculpatul urma să-l contacteze și a solicitat secretarului comisiei punctul de vedere, menționând că în procedura de lucru a comisiei nu se deduc în nicio proporție investițiile făcute de solicitant, lucru necorespunzător realității.

Astfel, martorul denunțător a aflat din audiența la secretarul comisiei că i se poate deduce din prețul stabilit investiția făcută până la cel mult 50% din valoare iar în convorbirea telefonică cu inculpatul în aceeași zi, acesta a susținut că ideea îi aparține, deci datorită lui a fost urmată această procedură. Chiar și după emiterea deciziei de cumpărare a spațiului comercial, inculpatul l-a contactat pe denunțător pentru rezolvarea intervenției sale, astfel cum rezultă și din declarația asociatului la firma martorului denunțător. Nici infracțiunea prevăzută la punctul III din rechizitoriu nu a fost recunoscută de inculpatul D.E., referitor la imobilul din sector 1. Astfel, cum a menționat și în instanță, inculpatul D. este prieten cu inculpații N.S.

și U.A.D. și îi cunoaște din 2002 când a efectuat recepția din partea primăriei, la un alt imobil. Referitor la imobilul str. X. inculpatul a susținut și în instanță că a fost pe teren la recepția acestui imobil, a fost și în interiorul imobilului, a constatat că este construit conform autorizației, inclusiv podul. La 20 octombrie 2005, deși nu fusese desemnat pentru efectuarea recepției, inculpatul completează în fals, în biroul său, rubricile procesului-verbal de recepție în care menționează că s-a deplasat la fața locului, că imobilul respectă prevederile autorizației de construire și a semnat procesul-verbal. Ori la data de 17 iunie 2005, imobilul era deja construit cu S+P+4E, chiar înaintea eliberării autorizației de construire emisă pentru cererea și documentația inițială, infr.

prev. de art. 289 C. pen. fiind dovedită cu documentele depuse la dosar. Referitor la același imobil s-a reținut în sarcina inculpatului N.S. și U.A.D. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. care constă în falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice. Ori, inculpații nu au acționat în nici un mod asupra mențiunilor înscrise în procesul-verbal de recepție de către inculpatul D., acest act fiind doar depus alături de alte documente, de către inculpatul N.S., la O.C.P.I. Sector 1 pentru intabulare. In baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța i-a achitat inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 C. pen.

întrucât nu există această infracțiune. Pentru inculpatul N.S. s-a reținut a fi dovedită săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. întrucât știa de mențiunile nereale din procesul-verbal de recepție depus pentru intabulare, faptă sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani și pentru care instanța i-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Referitor la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul D.E., instanța a avut în vedere și pentru acest inculpat modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile din prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale, limitele de pedeapsă pentru aceste fapte, aplicând acestui inculpat închisoare la minimul special sau spre minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.

B.Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., solicitând desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, criticând hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte: 1. Greșita achitare a inculpaților U.A.D.

și N.S., sub aspectul săvârșirii infr.prev.de art. 288 alin. (1) C. pen., aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea de fals material în înscrisuri oficiale, au semnat procesul-verbal de recepție a unui imobil nou construit pe terenul proprietatea acestora, știind că acesta conținea mențiuni false, faptul că în mod nereal s-au respectat prevederile autorizației de construire; s-a menținut că în mod nereal și-au însușit conținutul procesului verbal, scopul fiind acela de a intabula imobilul la Oficiul de Cadastru Sector 1. În concluzie, se impunea ca instanța de apel să constate că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută mai sus și să dispună condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

2. Greșita aplicare a disp. art. 334 C. proc. pen., în raport cu infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina inculpatului D.E., instanța dispunând schimbarea de încadrare juridică din art. 289 cu aplic.art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 în art .289 alin. (1) cu aplic.art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Instanța a făcut abstracție de faptul că atât situația de fapt reținută în actul de sesizare, din care a rezultat că incidența art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și nu a art. 18 1 din aceeași lege, mai ales existența procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror la 21 martie 2006 și depus la dosarul instanței la termenul din 28 martie 2006. Față de cele menționate, nu sunt aplicabile dip.art.

334 C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi înlăturată de instanța de apel. 3. greșita încadrare juridică a infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului D.E. care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86 1 în raport cu pedeapsa rezultantă, pentru săvârșirea infr.prev.de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. 4. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților D.E. și N.S., în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a acestora; inculpatul D. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni săvârșite în concurs real; în consecință, pedepsele aplicate inculpatului nu pot conduce la realizarea funcției și scopului pedepsei, conf.art.

57 C. pen. și a solicitat ca instanța de apel să majoreze pedepsele aplicate, să înlăture aplicarea art. 86 1 C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție. Referitor la inculpatul N.S., s-a considerat că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, respectiv art. 291 C. pen., date fiind împrejurările în care a survenit activitatea infracțională desfășurată. Inculpatul a folosit un înscris oficial pe care, împreună cu un funcționar public cu atribuții de control din cadrul Primăriei Sectorului 1 București, precum și cu inculpatul U.A., l-au falsificat în scopul obținerii intabulării imobilului situat în, sector 1, București.

În apelul declarat de inculpatul D.E. a solicitat în principal admiterea apelului, constatarea nulității actului de sesizare a instanței, excepție ce a fost respinsă de către Tribunalul București. În susținere se arată, în esență, că inculpatul D.E. nu a avea calitatea cerută de lege, respectiv funcție de conducere sau de control, pentru ca urmărirea penală să fie făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție – D.N.A. De asemenea, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În apelul său inculpatul N.S. a solicitat desființare hotărârii apelate și rejudecând în fond să se pronunțe o soluție de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. Prin Decizia penală nr. 44/ A din 23 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, sectia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpații N.S. și D.E., a fost desființată sentința penală atacată și în temeiul art. 380 raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cauzei organului de urmărire competent pentru efectuarea urmăririi penale, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor administrate în fața instanței de apel, analizând cu precădere motivul de apel vizând nelegala sesizare a instanței, aspect cu privire la care cauza a fost repusă pe rol în vederea reluării dezbaterilor în complet de divergență, a constatat în opinie majoritară următoarele: Prin rechizitoriul nr. 53/P/2005 din 24 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: D.E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, art. 289 C. pen.

cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, art. 289 C. pen.; N.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. și U.A.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 288 alin. (1) C. pen. Prin actul de sesizare indicat mai sus s-a reținut că la data de 30 mai 2005 inculpatul D.E. aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și pentru a face un act contrar acestora, a pretins de la martorul denunțător A.M.M. proprietarul unui imobil nou construit în, sectorul 1 București, suma de 2000 euro, pentru întocmirea și eliberarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire din 08 - 11 aprilie 2005. De asemenea, s-a mai reținut că acesta a determinat-o pe martora I.A.M.

să completeze cu date false rubricile procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire pentru imobilul de la adresa de mai sus și i-a cerut învinuitului F.H.S. să semneze acest procesul-verbal, știind că acesta conține mențiuni false, învinuitul C.D. contrafăcând semnăturile martorilor S.M.I. și R.D.V. menționați în procesul-verbal de recepție, că ar fi făcut parte din comisia de recepție constituită conform H.G. nr. 273/1994. La începutul lunii aprilie 2005 inculpatul D.E. afirmând că are influență pe lângă membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002 constituită la nivelul Primăriei Sectorului 1 București pe lângă care va interveni, a pretins de la martorul denunțător L.F.S.

asociat și administrator la SC E.E. SRL suma de 12.000 dolari SUA în scopul determinării membrilor comisiei de mai sus să urgenteze și să se aprobe cumpărarea spațiului comercial din str. av. X (Parc Floreasca) pe care SC E.E. SRL îl deținea cu contract de închiriere. În luna octombrie 2005 inculpatul D.E., fără să fie delegat de Primarul Sectorului 1 București a menționat în fals în procesul-verbal din 20 octombrie 2005, că imobilul nou construit din str. X proprietatea inculpaților N.S. și U.A.D. respectă prevederile autorizației de construire, proces-verbal ce a fost depus apoi la O.C.P.I. Sector 2 București, unde învinuita S.D.

a emis încheierea din 07 noiembrie 2005 de intabulare a dreptului de proprietate și apoi încheierea din 29 noiembrie 2005 de dezmembrare și stabilire a dreptului de proprietate pentru ansamblul de apartamente din str.X deși existau neconcordanțe evidente între documentația topo-cadastrală și prevederile autorizației de construire din 21 iulie 2005. În ceea ce privește competența D.N.A. de a efectua urmărirea penală s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul D.E. a îndeplinit funcția de șef Birou regularizări taxe urmărire realizare construcții din cadrul Primăriei Sectorului 1 București din anul 2001, având ca atribuțiuni principale de serviciu propunerea spre aprobare de către Directorul Inspecție a funcționarilor care urmează să soluționeze cererile adresate de beneficiari pentru efectuarea recepției și regularizarea taxelor, efectuarea propriu-zisă a recepției la terminarea lucrărilor de construire și calculul regularizării taxelor.

Totodată avea și atribuțiuni de control pe linia disciplinei în construcții. Cu ocazia judecății în primă instanță, înainte de a se începe cercetarea judecătorească a fost invocată de către inculpații N.S. și U.A.D., excepția nulității actului de sesizare a instanței, arătând că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, ca de altfel și întocmirea actului de sesizare a instanței, prin raportare la dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. n.r134/2005, inculpații din dosar nefiind persoane cu funcții de control în cadrul autorităților și instituțiilor publice. Excepția a fost pusă în discuție la termenul din 07 noiembrie 2006, fiind susținută cu acea ocazie de către inculpatul D.E., dispunându-se din oficiu administrarea de probe sub acest aspect.

Prin încheierea de la termenul din 14 martie 2007 prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția invocată de către cei trei inculpați, trecând la judecata în fond a cauzei. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpații apelanți au reiterat excepția nulității actului de sesizare a instanței (rechizitoriului), ca motiv de apel, criticând încheierea prin care s-a respins excepția respectivă de către instanța de fond. Legat de posibilitatea repunerii în discuție a acesteia, având în vedere faza în care se află cauza, Curtea a reținut următoarele: Potrivit art. 361 alin. (2) și (3 ) C. proc. pen., încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul, iar apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea sentinței.

Față de aceste dispoziții, este evident că instanța de apel poate cenzura încheierea prin care prima instanță s-a pronunța asupra excepției nelegalei sesizări. De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 332 C. proc. pen., care prevăd că, atunci când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător. Acesta deoarece, excepția a fost reiterată ca motiv de apel, ceea ce nu înseamnă însă nu s-ar mai putea lua în discuție în această fază, întrucât ea a fost invocată în fața primei instanțe și soluționată de către aceasta înainte de a se fi început cercetarea judecătorească, adică înainte de fi expirat termenul prev. în dispozițiile citate. În plus, așa cum s-a arătat, încheierea prin care prima instanță s-a pronunțat asupra excepției, poate fi cenzurată de către instanța de apel.

Totodată, s-a precizat că deși inculpații au invocat nulitatea actului de sesizare, această chestiune este pusă în discuție prin prisma încălcării dispozițiilor privitoarea la competența organelor de urmărire penală după calitatea persoa