ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată petenta D.E. a contestat rezoluțiile procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, date în dosarul nr. 523/P/2010 și nr. 897/II/2/2010. Curtea de Apel Iași a verificat legalitatea și temeinicia rezoluțiilor contestate în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen., și a reținut că petenta a formulat o plângere penală pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. față de notarul public I.M., invocând faptul că notarul a autentificat un contract de vânzare-cumpărare fără a dezbate anterior succesiunea defunctului J.J.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat actele premergătoare corespunzătoare, față de cele reclamate de petentă, analizând înscrisurile și memoriile depuse de petentă. Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune reclamată, a rezultat că notarul public I.M. a autentificat un contract de vânzare drepturi succesorale în conformitate cu atribuțiile de serviciu și nu a prezentat părții vătămate Dudău vreo împrejurare de fapt ca fiind neadevărată, sau vreun fapt nereal ca fiind adevărat și nu s-a produs vreo pagubă/vătămare petentei, în sensul elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate.

Sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., textul de lege impune pentru funcționarul public „să nu îndeplinească un act, ori să îl îndeplinească defectuos, cauzând o vătămare a intereselor legale părții vătămate..." . Actele premergătoare efectuate au demonstrat că d-na notar a redactat „contractul de vânzare drepturi în devălmășie și succesorale ale defunctului J.J. de către soția sa J.M. și nu a rezultat vreun act necorespunzător ori abuziv în îndeplinirea atribuțiilor sale și nu a rezultat, nici demonstrat vreo vătămare a intereselor petentei D.E. (fostă J.). Sub aspectul infracțiunilor de fals reclamate de petentă a fi săvârșire de notar - a rezultat că încheierea de autentificare a contractului de vânzare drepturi cât și acest contract nu conțin date false/nici omisiuni privind împrejurări ne corespunzătoare adevărului.

De asemenea, cele 2 înscrisuri (încheiere de autentificare și contract) nu au fost falsificate de notarul public și nici întrebuințate spre folosire unei alte persoane terțe. Intimata - notarul public - a încheiat și autentificat întocmai consimțământul părților vânzător și cumpărător. A constatat instanța că în mod temeinic, probator s-a constatat față de plângerea petentei D.E. că infracțiunile reclamate nu există, nefiind conturat nici un element constitutiv al săvârșirii acestora de către intimată - notarul public I.M. Petenta nu a depus în instanță înscrisuri, acte noi față de cele evaluate cu prilejul cercetărilor prealabile efectuate de procuror. Curtea de Apel Iași a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției de neurmărire penală față de intimata - notarul public I.M., rezoluție dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Față de rezoluția dată de procurorul general-adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, urmare a plângerii petentei, verificările efectuate au constatat temeinicia rezoluției criticate, cât și faptul că petenta D.E. a mai formulat plângere împotriva notarului, sesizând aceleași fapte. Astfel, a constatat că plângerea petentei D.E. formulată împotriva rezoluțiilor procurorului nu este întemeiată, criticile formulate nu sunt fondate probator, iar rezoluțiile criticate nu sunt afectate de vicii (în fapt ori în drept), fiind legale și temeinice. Prin sentința penală nr. 32 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.E.

împotriva rezoluției din 03 noiembrie 2010, dată în dosarul nr. 523/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr. 897/II/2/2010 din 14 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a menținut rezoluția atacată. La data de 12 iulie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta D.E. a formulat recurs împotriva sentinței menționate. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea de Apel Iași, față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a pronunțat o hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs. Dispozițiile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/ 1 alin. (10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării.

Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei cai de atac ordinare.

Astfel, urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de petenta D.E., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței penale nr. 32 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.