ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 189/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată petenta D.E. a contestat rezoluțiile procurorului Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași, date în dosarul nr. 523/P/2010 și nr.

897/II/2/2010.

Curtea de Apel

Iași a verificat legalitatea și temeinicia rezoluțiilor contestate în

conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen., și a

reținut că petenta a formulat o plângere penală pentru infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., fals intelectual și fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.; abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. față de notarul public I.M.,

invocând faptul că notarul a autentificat un contract de vânzare-cumpărare fără

a dezbate anterior succesiunea defunctului J.J.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Iași a efectuat actele premergătoare corespunzătoare,

față de cele reclamate de petentă, analizând înscrisurile și memoriile depuse

de petentă. Sub aspectul infracțiunii de înșelăciune reclamată, a rezultat că

notarul public I.M. a autentificat un contract de vânzare drepturi succesorale

în conformitate cu atribuțiile de serviciu și nu a prezentat părții vătămate

Dudău vreo împrejurare de fapt ca fiind neadevărată, sau vreun fapt nereal ca

fiind adevărat și nu s-a produs vreo pagubă/vătămare petentei, în sensul

elementelor constitutive ale infracțiunii reclamate. Sub aspectul infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

textul de lege impune pentru funcționarul public „să nu îndeplinească un act,

ori să îl îndeplinească defectuos, cauzând o vătămare a intereselor legale

părții vătămate..." . Actele premergătoare efectuate au demonstrat că d-na

notar a redactat „contractul de vânzare drepturi în devălmășie și succesorale

ale defunctului J.J. de către soția sa J.M. și nu a rezultat vreun act

necorespunzător ori abuziv în îndeplinirea atribuțiilor sale și nu a rezultat,

nici demonstrat vreo vătămare a intereselor petentei D.E. (fostă J.). Sub

aspectul infracțiunilor de fals reclamate de petentă a fi săvârșire de notar -

a rezultat că încheierea de autentificare a contractului de vânzare drepturi

cât și acest contract nu conțin date false/nici omisiuni privind împrejurări ne

corespunzătoare adevărului. De asemenea, cele 2 înscrisuri (încheiere de

autentificare și contract) nu au fost falsificate de notarul public și nici

întrebuințate spre folosire unei alte persoane terțe.

Intimata -

notarul public - a încheiat și autentificat întocmai consimțământul părților

vânzător și cumpărător.

A constatat

instanța că în mod temeinic, probator s-a constatat față de plângerea petentei

D.E. că infracțiunile reclamate nu există, nefiind conturat nici un element

constitutiv al săvârșirii acestora de către intimată - notarul public I.M.

Petenta nu a depus în instanță înscrisuri, acte noi față de cele evaluate cu

prilejul cercetărilor prealabile efectuate de procuror.

Curtea de Apel

Iași a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției de neurmărire penală față

de intimata - notarul public I.M., rezoluție dată de procurorul Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași.

Față de

rezoluția dată de procurorul general-adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, urmare a plângerii petentei, verificările efectuate au constatat

temeinicia rezoluției criticate, cât și faptul că petenta D.E. a mai formulat

plângere împotriva notarului, sesizând aceleași fapte.

Astfel, a

constatat că plângerea petentei D.E. formulată împotriva rezoluțiilor

procurorului nu este întemeiată, criticile formulate nu sunt fondate probator,

iar rezoluțiile criticate nu sunt afectate de vicii (în fapt ori în drept),

fiind legale și temeinice.

Prin sentința

penală nr. 32 din 3 martie 2011 Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor art.

278 ind. 1 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenta D.E. împotriva rezoluției din 03 noiembrie 2010, dată în

dosarul nr. 523/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

menținută prin rezoluția procurorului general adjunct nr. 897/II/2/2010 din 14

decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a menținut

rezoluția atacată.

La data de 12

iulie 2011, nemulțumită de această hotărâre, petenta D.E. a formulat recurs împotriva

sentinței menționate.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în

fața Înaltei Curți, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278/1 alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este inadmisibil.

Astfel, Curtea

de Apel Iași, față de noile dispoziții legale menționate mai sus, a pronunțat o

hotărâre definitivă, decizie ce nu mai poate fi atacată cu recurs.

Dispozițiile

art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 202 din 25

noiembrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc.

pen. este definitivă." Astfel, în noua reglementare a art. 278/ 1 alin.

(10) C. proc. pen. nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac

împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) și b)

C. proc. pen., sentința dată fiind definitivă de la momentul pronunțării.

Textul modificat, deși înlătură al doilea grad de jurisdicție, nu constituie o

încălcare a principiului liberului acces la justiție și nici o lezare a

dreptului la dublul grad de jurisdicție în materie penală, drept la care se

referă art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

câtă vreme dispoziția menționată prevede respectarea dublului grad de

jurisdicție în materie penală, dar face referire doar la judecarea

infracțiunilor, și nu la toate chestiunile procesual penale. Față de noile

modificări, sentințele întemeiate pe dispozițiile art. 278/1 pronunțate

începând cu data de 25 noiembrie 2010, indiferent de data sesizării instanței,

anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, vor fi

definitive în momentul pronunțării, nefiind supuse niciunei cai de atac

ordinare.

Astfel,

urmează a fi respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recursul declarat de petenta D.E., conform art. 385/15 pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței penale nr.

32 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.