ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6549/2010

Deliberând asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 3410 din 28 iunie 2007 a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul O.T.I. în contradictoriu cu pârâții O.E., O.C., O.D.M. și O.A., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului situat în comuna Călărași, Județul Botoșani, conform certificatului nr. 4643 din 18 septembrie 2002 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului Botoșani. Prin sentința civilă nr. 2407 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Botoșani s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.T.I.

împotriva sentinței civile nr. 3410 din 23 iunie 2007 a Judecătoriei Botoșani, în contradictoriu cu intimații O.C., O.E., O.M. și O.A. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. și a arătat că, aspectele invocate vizează exclusiv modul de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiile legale, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 7474/193/2006 al Judecătoriei Botoșani, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3410 din 23 iunie 2007 a aceleiași instanțe, atacată cu prezenta contestație în anulare.

Împotriva sentinței civile nr. 2407 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Botoșani a declarat recurs contestatorul O.T.I., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, în sensul de a se admite contestația în anulare, a se anula sentința atacată, a se admite acțiunea reclamantului și a i se recunoaște dreptul de proprietate menționat în cuprinsul certificatului nr. 4643/1992 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului Botoșani. Prin decizia nr. 1151/R din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul O.T.I. împotriva sentinței civile nr. 2407 din 30 aprilie 2009 a Judecătoriei Botoșani, pe care tribunalul a menținut-o.

La 19 aprilie 2010, O.T.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1151/R din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, cerere ce nu a fost motivată în drept, nefiind încadrată în vreunul din motivele de revizuire reglementate de prevederile art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ., criticile formulate vizând nemulțumirea revizuentului, în raport de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 3410 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Botoșani. La termenul din 3 decembrie 2010, Înalta Curte i-a solicitat revizuentului O.T.I. să precizeze în drept cererea de revizuire, față de împrejurarea că, din conținutul acesteia, astfel cum a fost formulată, instanța supremă nu a putut-o califica, sub aspectul contrarietății de hotărâri, cu respectarea condițiilor prev. de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât Înalta Curte să fie competentă a o soluționa. Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cum „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", având în vedere că, în speță s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1151/R din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă, competența materială de soluționare a acesteia revine Tribunalului Botoșani, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii. Ca atare, dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. cuprind norme de competență materială imperativă, de la care revizuentul nu poate deroga, iar simpla susținere în sensul că, în opinia sa, cererea de revizuire de față ar atrage competența instanței supreme, nu poate înlătura caracterul imperativ al normelor ce reglementează revizuirea.

În cazul concret dedus judecății nu s-a invocat contrarietatea de hotărâri, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și nu s-a identificat situația prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sub aspectul existenței unor hotărâri definitive potrivnice, nefiind incident acest motiv care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea cererii de revizuire. Această interpretare este impusă și față de împrejurarea că, de la norma reglementată de prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate deroga, chiar dacă revizuentul formulează mai multe motive de revizuire care atrag competențe diferite, sau dacă prin aceeași cerere se solicită revizuirea mai multor hotărâri (ceea ce nu este cazul în speță).

Față de cele arătate, Înalta Curte va declina în favoarea Tribunalului Botoșani, competența de soluționare a cererii de revizuire, această instanță fiind competentă a reforma hotărârea pe care a pronunțat-o, cu verificarea respectării termenului de introducere a acestei cereri și a celorlalte aspecte vizând revizuirea hotărârii date.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină în favoarea Tribunalului Botoșani competența judecării cererii de revizuire, formulată de O.T.I. împotriva deciziei nr. 1151/R din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.