ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4860/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta T.E.N., în

contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și U.M. 0502 SRI

București, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să

fie obligați pârâții să îi elibereze o copie de pe contractul de muncă înscris

în CM. seria A.H. nr. 350361 la poziția 53 de Serviciul Român de Informații -

U.M. 05109, arătând că pârâtul Serviciul Român de Informații, cu exces de

putere, a refuzat eliberarea unei copii de pe contractul de muncă încheiat cu

U.M. 05109 București.

Prin

întâmpinare, pârâtul Serviciul Român de Informații a invocat următoarele

excepții: excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București și trimiterea cauzei la

Judecătoria Sectorului 2 București, excepția autorității de lucru judecat

precum și excepția tardivității introducerii acțiunii.

Prin sentința

nr. 3773 din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată, a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta T.E.N., în contradictoriu

cu pârâții Serviciul Român de Informații și U.M. 0502 SRI București, pentru

autoritate de lucru judecat.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București este nefondată, întrucât

prin prezenta acțiune, reclamanta nu a înțeles să se plângă împotriva refuzului

rectificărilor/modificărilor din carnetul de muncă, ci împotriva refuzului

autorității publice pârâte de a răspunde la cererea înregistrată sub nr. 77900

privind eliberarea unei copii de pe carnetul de muncă, iar nu efectuarea de

modificări/rectificări sau eliberarea însăși a carnetului solicitat.

In ceea ce

privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță, având în vedere

că din actele și lucrările dosarului rezultă că, pe rolul Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a mai fost

înregistrată o cerere a aceleiași reclamante împotriva aceluiași pârât

Serviciul Român de Informații privind același obiect, respectiv refuzul acestei

autorități de a-i elibera o copie de pe contractul de muncă menționat în

cererea adresată, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1064 din 16

martie 2009 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 54 din 02 decembrie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că în cauză se poate reține

tripla identitate de persoană, obiect și cauză între dosarul înregistrat sub

nr. 8345/2/2008 pe rolul acestei instanțe, în care s-a pronunțat o soluție

devenită irevocabilă și cauza de față.

Împotriva

sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta T.E.N.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art.

304 pct. 5, 7, 8 și 9.

In susținerea

motivelor de recurs, recurenta-reclamanta a arătat, în esență, că instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. proc. civ., precizând că

cererea care făcea obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr.1064

din 16 februarie 2009 sunt alte părți, și mai multe capete de cerere.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele arătate

în continuare.

In

conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când

a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză

și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași

calitate".

Rezultă din

aceste prevederi legale, că elementele care caracterizează instituția

autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne

afla în prezența primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua

acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient

ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este

identic.

Această

condiție, în situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de

cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a

format, deja, obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația

în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată

în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor

autorității de lucru judecat.

Cauza

reprezintă situația de fapt calificată juridic existând identitate cu privire

la acest element atunci când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor

două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea,

este îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din

punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților,

chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în

cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a

pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acțiuni - alături de

pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din

analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident,

identitatea de obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având

ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la eliberarea unei

copii de pe contractul de muncă înscris în CM. seria A.H. nr. 350361.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că există

autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantă având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care

a făcut obiectul dosarului nr. 8345/2/2008, soluționat de Curtea de Apel

București, în primă instanță, prin 1064 din 16 martie 2009 rămasă irevocabilă

prin Decizia civilă nr. 54 din 02 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală

și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.E.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.E.N. împotriva sentinței nr. 3773 din data de 7

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.