ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4860/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta T.E.N., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și U.M. 0502 SRI București, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții să îi elibereze o copie de pe contractul de muncă înscris în CM. seria A.H. nr. 350361 la poziția 53 de Serviciul Român de Informații - U.M. 05109, arătând că pârâtul Serviciul Român de Informații, cu exces de putere, a refuzat eliberarea unei copii de pe contractul de muncă încheiat cu U.M. 05109 București.

Prin întâmpinare, pârâtul Serviciul Român de Informații a invocat următoarele excepții: excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 2 București, excepția autorității de lucru judecat precum și excepția tardivității introducerii acțiunii. Prin sentința nr. 3773 din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta T.E.N., în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și U.M.

0502 SRI București, pentru autoritate de lucru judecat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București este nefondată, întrucât prin prezenta acțiune, reclamanta nu a înțeles să se plângă împotriva refuzului rectificărilor/modificărilor din carnetul de muncă, ci împotriva refuzului autorității publice pârâte de a răspunde la cererea înregistrată sub nr. 77900 privind eliberarea unei copii de pe carnetul de muncă, iar nu efectuarea de modificări/rectificări sau eliberarea însăși a carnetului solicitat.

In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță, având în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a mai fost înregistrată o cerere a aceleiași reclamante împotriva aceluiași pârât Serviciul Român de Informații privind același obiect, respectiv refuzul acestei autorități de a-i elibera o copie de pe contractul de muncă menționat în cererea adresată, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1064 din 16 martie 2009 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 54 din 02 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că în cauză se poate reține tripla identitate de persoană, obiect și cauză între dosarul înregistrat sub nr. 8345/2/2008 pe rolul acestei instanțe, în care s-a pronunțat o soluție devenită irevocabilă și cauza de față.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta T.E.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9. In susținerea motivelor de recurs, recurenta-reclamanta a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. proc. civ., precizând că cererea care făcea obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr.1064 din 16 februarie 2009 sunt alte părți, și mai multe capete de cerere. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele arătate în continuare. In conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Rezultă din aceste prevederi legale, că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză. Pentru a ne afla în prezența primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de lucru judecat. Cauza reprezintă situația de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților, chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acțiuni - alături de pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât. Or, din analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la eliberarea unei copii de pe contractul de muncă înscris în CM.

seria A.H. nr. 350361. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantă având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. 8345/2/2008, soluționat de Curtea de Apel București, în primă instanță, prin 1064 din 16 martie 2009 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 54 din 02 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de T.E.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.E.N. împotriva sentinței nr. 3773 din data de 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.