ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5500/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2009 reclamanta T.E.N. a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtului SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII - UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI să-i comunice informațiile de interes public solicitate în baza art. 5 alin. (1) lit. a), b), c) și e) din Legea nr. 544/2001. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 4674 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T.E.N. prin procurator T.C. în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII - UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1098 din 01 aprilie 2010 Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că reclamanta și-a modificat acțiunea, precizând că temeiul legal al acțiunii sale este art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele dosarului, Curtea a reținut că reclamanta a solicitat pârâtului să-i comunice dacă are în structura sa o unitate denumită „Policlinica Corpului Diplomatic". Prin adresa nr. 78956 din 12 octombrie 2009 pârâtul a răspuns reclamantei că în cadrul S.R.I.

nu a funcționat o structură cu denumirea „Policlinica Corpului Diplomatic". În raport cu situația de fapt reținută, Curtea constată că pârâtul a răspuns la petiția reclamantei, situație în care nu se poate reține în sarcina sa existența unui refuz nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că răspunsul dat de pârât nu corespunde așteptărilor reclamantei este nerelevantă. 3. Recursul declarat de T.E.N. Recurenta a criticat soluția instanței de fond arătând că instanța și-a bazat hotărârea pe un răspuns fals al pârâtei și care ascunde justiției adevărul. Recurenta a arătat că intimata-pârâtă nu a răspuns esenței actului dedus judecății, întrucât nu a răspuns solicitărilor formulate expres de reclamantă.

A criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu a cercetat motivele acțiunii introductive, înscrisurile dosarului și întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare. A criticat hotărârea instanței de fond întrucât a avut în vedere răspunsul dat de autoritatea pârâtă, fără a cerceta dovezile depuse la dosar. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea cererii reclamantei, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă, respectiv obligarea pârâtului SRI de a soluționa petițiile reclamantei.

Instanța de control judiciar reține că recurenta-reclamantă a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale, de a-i fi comunicat un răspuns în sensul indicat în cererea de comunicare a informațiilor, respectiv de a se transmite răspunsul exact la întrebarea dacă SRI a avut ca structură internă, unitate sau subunitate, cu sau fără personalitate juridică proprie între 01 iulie 1994 și data de 02 iunie 1996 o structură organizatorică, unitate sau subunitate numită Policlinica Corpului Diplomatic, a cărei salariată ar fi fost petenta timp de 23 de luni, iar dacă a existat, a solicitat comunicarea Ordinului de înființare/desființare a acestei instituții și comunicarea numelui celui care a fost la conducerea acestei instituții.

In cauza de față însă recurenta-reclamantă nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea autorității pârâte de a răspunde sau a soluționa cererile, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale. In conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

In cauza de față, nu îi poate fi imputată pârâtului împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantei, la comunicarea unui răspuns, întrucât prin adresa nr. 78956 din 12 octombrie 2009 pârâtul a răspuns reclamantei că în cadrul S.R.I. nu a funcționat o structură cu denumirea „Policlinica Corpului Diplomatic ". In aceste condiții, cum refuzul pârâtului de rezolvare favorabilă a cererii reclamantei se privește ca fiind justificat, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei, întrucât soluția dată cererii a avut un temei legal. în cauză reclamantei i s-a dat răspuns, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 544/2001, iar împrejurarea că aceasta este nemulțumită de răspunsul primit nu echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare și nici nu conferă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Faptul că cererea reclamantei nu a fost soluționată în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, răspunsul neputând fi condiționat de soluționarea favorabilă a cererii formulate. Nu poate fi reținută critica recurentei cu privire la aspectul de nelegalitate pretins al răspunsului primit, în sensul că răspunsul este fals și ascunde justiției adevărul, întrucât înscrisul respectiv nu a fost constatat/înscris fals. Nici celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă nu pot fi reținute, întrucât hotărârea instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept și, pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de T.E.N. împotriva sentinței nr. 4674 din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.