ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4771/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta S.T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele

Universitatea „S.H.” și Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov,

Serviciul Român de Informații, obligarea pârâtelor să îi răspundă la

solicitări, și, ca efect, să îi comunice și să îi elibereze înscrisurile și

informațiile din notificările din 2008, prin intermediul unui executor judecătoresc.

Prin sentința nr.

1671 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că solicitările reclamantei nu sunt

de competența instanței de contencios administrativ, întrucât pârâtele nu au calitatea

de autorități publice, ci de persoane juridice de drept privat, cele solicitate

nu țin de exercitarea de către pârâte a unor prerogative de putere publică, iar,

pe de altă parte, răspunsul la notificările reclamantei, prin exprimarea unor opinii

sau justificări, nu îndeplinește condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) pentru

a putea fi vorba de un act administrativ.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5296

din 20 noiembrie 2009, a admis recursul formulat de către reclamanta S.T.M. împotriva

sentinței nr. 1671 din 15 aprilie 2009, și, în consecință, a casat sentința atacată

și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a apreciat că Universitatea „S.H.” este asimilată unei

autorități publice centrale și este competentă să presteze un serviciu public și,

prin urmare, calea procedurală aleasă de recurenta-reclamantă este corectă, fiind

vorba de constatarea nesoluționării în termenul legal al unei cereri de către o

instituție asimilată unei autorități publice centrale, în raport de prevederile

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 3911 din data de 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de către

reclamanta

S.T.M.

și, în consecință, a obligat pârâtele să răspundă reclamantei la pct. 4, pct. 5,

pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9, pct. 11, pct. 12 din notificarea X1 din 24 noiembrie

2008 și la pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 7, pct. 8, pct. 9, din notificarea X2 din

24 noiembrie 2008, precum și la întrebarea reformulată de la pct. 10 și respectiv

6 „de ce nu a fost desemnată în comisia de licență, sesiunea iulie 2008 la disciplina

drept administrativ”.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin

notificările nr. X1/2008, respectiv nr. X2/2008,

reclamanta a solicitat răspuns și clarificarea unor aspecte legate de atribuțiile

sale ca angajat al pârâtei Universitatea S.H.

Prima instanță a apreciat

că solicitările de la pct. 1, pct. 2 și pct. 3 din notificarea nr. X1/2008 și

pct. 1 din notificarea nr. X2/2008 care se referă la faptul că reclamanta a considerat

că nu și-a primit drepturile salariale ce i se cuveneau nu pot forma decât obiectul

unei acțiuni în pretenții a reclamantei împotriva pârâților, de competența instanțelor

ce judecă litigiile de muncă.

Celelalte solicitări ale

reclamantei au fost însă apreciate ca necesare acesteia în vederea desfășurării

activității sale și realizării atribuțiilor sale de cadru didactic, lector universitar

la facultatea pârâtă în cadrul universității pârâte, condiții în care faptul că

pârâtele nu i-au răspuns acesteia în termenul prevăzut de O.G. nr. 27/2002 este

de natură a-i încălca acesteia dreptul la petiționare recunoscut de art. 51 din

Constituția României.

Comunicarea unor temeiuri

de drept, a mai apreciat Curtea, ar fi indicat ca motivare al răspunsului pe care

pârâtele îl vor da întrebării reformulate de către instanță, iar, pe de altă parte,

acest fapt reprezintă în general acordarea unei consultații juridice la care autoritățile

publice nu pot fi obligate să răspundă, față de competențele acestora.

Solicitarea reclamantei

privind comunicarea răspunsurilor și înscrisurilor solicitate prin intermediul unui

executor judecătoresc a fost respinsă cu motivarea că nu există nici un act normativ

care să impună comunicarea unor informații de interes personal în această modalitate.

Curtea a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a Facultății de Științe Juridice și Administrative

Brașov, invocată de către această pârâtă, arătând că, pe de o parte, capacitatea

în dreptul administrativ și implicit calitatea procesuală pasivă este dată de aptitudinea

respectivei entități de a emite anumite acte cu caracter administrativ, ori de a

răspunde unor solicitări adresate de diferiți petiționari și nu de personalitatea

juridică și evocând, pe de altă parte, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

Prima instanță a mai respins

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de

interes, cu motivarea că atâta timp cât reclamanta a adresat pârâtelor anumite cereri,

aceasta are calitate procesuală activă în acțiunea prin care solicită obligarea

pârâtelor să-i răspundă la cererile respective, iar, cu privire la cea de-a doua

excepție, nu se poate reține că odată cu încetarea raporturilor de muncă informațiile

solicitate de către reclamantă cu privire la activitatea sa nu mai prezentau interes.

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă, arătându-se că în speță nu se solicită anularea unui act

pentru a fi incidente dispozițiile referitoare la procedura plângerii prealabile

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâta Universitatea S.H., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, s-au arătat în esență, următoarele:

- Arată recurenta că în

mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive

a Facultății de Științe Juridice și Administrative Brașov, deoarece aceasta funcționează

în structura organizatorică a Universității S.H. și nu poate fi obligată în raportul

juridic dedus judecății.

- În mod greșit a respins

instanța de fond și excepția lipsei calității procesual pasive a reclamantei-intimate

întrucât solicitările adresate instanței de judecată se referă la raporturi juridice

de muncă și aceasta nu mai este angajata Universității S.H. din data de 1 ianuarie

2009 deoarece nu s-a mai prezentat la cursuri.

- Se arată că respingerea

excepției lipsei de interes de către instanța de fond este nelegală pentru că nu

interesul mai este actual și legitim.

- În ce privește obligarea

recurentei de a răspunde la solicitările reclamantei, se arată că hotărârea instanței

de fond este contradictorie, câtă vreme se reține pe de o parte caracterul nelegal

al modului de solicitare de către reclamantă în mod imperativ, în 24 de ore, prin

intermediul executorului judecătoresc de a răspunde la o serie de probleme legate

de activitatea sa și pe de altă parte obligarea recurentei de a răspunde la unele

solicitări.

Arată recurenta că la

notificările reclamantei, secretariatul facultății trimitea e-mail pentru a se putea

discuta cu reclamanta care refuza orice dialog cu conducerea facultății.

Pentru a dovedi că reclamanta

intimată a primit răspuns la punctele din solicitări, arată recurentul că depune

înscrisuri, comunicări prin e-mail prin care au fost îndeplinite obligațiile de

a răspunde.

În drept cererea de recurs

, se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Întâmpinarea

Reclamanta-intimată S.T.M.

a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea recursului

ca nefondat. Se arată că răspunsurile nu sunt semnate de conducătorul instituției

ori persoana împuternicită și că nu se indică în răspuns temeiul legal al soluției

adoptate conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Recursul este fondat.

- Cât privește excepția

lipsei calității procesual pasive a Facultății de Științe Juridice și Administrative

Brașov, această excepție a fost în mod corect soluționată de instanța de fond având

în vedere că a notificat această pârâtă să-i răspundă la anumite întrebări.

Este bine cunoscut în

practica jurisdicțională de contencios administrativ că nu are importanță capacitatea

procesuală prin prisma personalității juridice a entității în cauză, aceasta are

capacitatea administrativă și este parte în raportul juridic de drept administrativ,

în speță prin faptul că reclamanta-intimată a formulat o cerere către această facultate

la care aceasta din urmă trebuie să răspundă în conformitate cu prevederile Legii

nr. 554/2004, respectiv O.G. nr. 27/2002.

- Referitor la excepția

lipsei calității procesual active și excepția lipsei interesului, aceste excepții

țin de soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată, deci au legătură cu

temeinicia dreptului vătămat și a interesului invocat, în consecință fiind corect

soluționate de instanța fondului.

- Cel de-al patrulea motiv

de recurs este însă fondat.

Reclamanta a trimis către

cele două pârâte, Universitatea S.H. București și Facultatea de Științe Juridice

și administrative Brașov, două notificări, cu mai multe solicitări de informații,

motivări ale atitudinii acestora, temeiul legal al conduitei lor.

Instanța de fond a reținut

că nu s-a răspuns la un set de întrebări din cadrul acestor notificări.

Însă la instanța de recurs,

recurentul potrivit Universității S.H. a depus înscrisuri din care rezultă că și-a

îndeplinit obligația de a răspunde la solicitările reclamantei-intimate prin e-mail

încă din data de 25 noiembrie 2008, respectiv 24 septembrie 2008, 16 decembrie 2007,

4 august 2008.

Nu se poate reține apărarea

reclamantei intimate că aceste răspunsuri nu respectă dispozițiile art. 13 din O.G.

nr. 27/2002, deoarece nu se poate aprecia ca fiind un refuz nejustificat din partea

pârâtei recurente [conform art. 2 lit. i)] de a răspunde, dacă răspunsul la cerere

nu satisface doleanțele reclamantei. Aceasta are calea directă a valorificării drepturilor

recunoscute de lege, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, față de

cele reținute mai sus, Înalta Curte, va admite recursul în conformitate cu art.

312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentința atacată

în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de către Universitatea S.H. împotriva sentinței civile nr. 3911 din data de 13 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.