ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din camera de consiliu de la 02 iulie 2009 dată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, s-a admis cererea formulată de F. CONSTANȚA pentru îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 116/ A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați în dosarul nr. 342/44/2008 și în temeiul art. 281 C. proc. civ., s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilele Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P., situate în Constanța, în locul dispoziției inițiale care nu indica sediul imobilelor. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta D.C.

(fostă C.) Constanța care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și a susținut că pricina a fost judecată, în lipsa părților a căror citare nu a fost dispusă, tară atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei îndreptare s-a solicitat, în lipsa părților, care ar fi putut da lămuriri cererea formulată trebuia încadrată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Prin decizia nr. 59 din 13 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat încheierea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că dosarul nr. 342/44/2008 nu a fost atașat, iar încheierea atacată s-a pronunțat în lipsa dosarului de judecată, prin urmare nu a existat o examinare riguroasă a cererii de îndreptare a deciziei a cărei îndreptare s-a cerut, așa fiind completul de judecată a soluționat cererea cu încălcarea principiului disponibilității.

În acest sens, nu s-a putut verifica de către instanță dacă: reclamanta F. a specificat în petitul cererii de chemare în judecată adresa imobilelor din care solicită evacuarea pârâtei și dacă cererea de îndreptare a dispozitivului deciziei nr. 116/ A din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați nu reprezintă cumva vreo modificare a acțiunii. În lipsa dosarului de judecată, instanța nu a verificat înscrisurile depuse până la acel moment și dacă nu cumva se impunea depunerea unor înscrisuri noi la dosar cu ocazia formulării cererii de îndreptare.

Astfel, înscrisul extras de carte funciară, așa cum apare menționat în chiar motivarea instanței, reprezintă un act eliberat în favoarea D. la un moment mult ulterior pronunțării deciziei a cărei completare s-a cerut, respectiv la data de 1 aprilie 2009; prin urmare, reprezintă un înscris nou, situație în care instanța nu era în drept să-l primească ca probă și, cu atât mai mult să se bazeze pe acest act la momentul admiterii cererii. Numai prin atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei îndreptare se cere, se poate verifica dacă cererea formulată de reclamantă nu este una de completare a dispozitivului și dacă ea este depusă în termen. Prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit că în rejudecare se va proceda la calificarea în drept a cererii reclamantei, cu citarea părților.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 820/44/2010. Prin încheierea din camera de consiliu de la 08 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei. Urmare a îndrumărilor date în decizia pronunțată de instanța supremă, instanța de apel a citat părțile, iar la termenul de judecată din 19 mai 2010 petenta prin consilier juridic a precizat că a formulat o cerere de îndreptare eroare materială întrucât nu au fost menționate adresele complete a imobilelor în vederea executării silite și că renunță la judecata acesteia. La acest termen instanța i-a pus în vedere să prezinte în scris cererea de renunțare, obligație neîndeplinită de către petenta, fapt în raport de care, nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 246 C. proc.

civ. Pentru a da această încheiere, instanța de apel a reținut că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că în nicio faza procesuală, fond, apel și recurs, petenta nu a indicat „imobilele Complex P.M., Alimentara P.M., Restaurant P.M., Cofetăria P.M.” situate în Constanța , județul Constanța, mulțumindu-se să solicite evacuarea din imobilele „Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P.”. Prin urmare, conchide instanța de apel, neindicarea adresei imobilelor și sau/imobilului nu constituie o eroare materială săvârșită de instanța de judecată. S-a mai reținut că indicarea adresei s-a făcut pentru prima dată prin cererea de îndreptare eroare materială și că aceasta a rezultat dintr-un extras de carte funciară eliberat la data de 1 aprilie 2009, ulterior pronunțării deciziei a cărei îndreptare s-a cerut.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 08 septembrie 2010 dată de Curea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, petenta a declarat recurs susținând că în municipiul Constanța există un singur cartier numit „P.M.”, pe de o parte, iar pe de altă parte, la dosar sunt depuse suficiente dovezi de identificare a imobilelor, sens în care menționează expres decizia nr. 209 din 04 iunie 1973 dată de autoritatea locală de la acea vreme,în care se precizează că terenul se află în Cartierul P.M. din Constanța conform planului anexă, potrivit căruia se menționează str. Tineretului și str. Tolbuhin, în concordanță cu datele înscrise în extrasul de carte funciară în care este trecută str. Tineretului; de altfel, în motivarea recursului petenta mai arată că a cerut evacuarea din imobile, simpla indicare a cartierului, în opinia recurentei, era suficientă.

În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare a cererii. Recursul este nefondat. Criticile se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea cărora recurenta arată că la dosar sunt dovezi suficiente de identificare a adreselor imobilelor a căror evacuare s-a cerut, în consecință cererea formulată este întemeiată pe eroarea materială reglementată prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. Procedura evocată de recurentă prevede erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri. Or, în cauză, recurenta nu a indicat adresele imobilelor din litigiu a căror evacuare s-a cerut, iar împrejurarea că la dosarul cauzei există dovezi despre care face referire, nu pot fi considerate erori materiale sau omisiuni în sensul textului de lege evocat.

Mai mult, extrasul de carte funciară a fost depus după pronunțarea deciziei a cărei îndreptare s-a solicitat. Textul de lege evocat se referă la erorile și omisiunile săvârșite de instanța de judecată cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale. Neindicarea adreselor imobilelor nu poate fi încadrată în sintagma „orice alte erori materiale” care vizează erori sau omisiuni menționate în textul de lege enunțat, întrucât instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de evacuare a avut în vedere adresele menționate de petentă. Prin urmare, instanța s-a pronunțat în cererea de evacuare conform elementelor de identificare indicate de petentă.

Faptul că petentă a depus un extras de carte funciară din conținutul căruia a rezultat identificarea imobilelor a căror evacuare s-a cerut, nu a putut fi avută în vedere, întrucât acesta a fost depus după pronunțarea deciziei. Față de cele anterior arătate, instanța de apel în mod corect a apreciat că cererea de îndreptare formulată de recurenta - petentă este neîntemeiată. De precizat, simpla mențiune Cartier P. indicată de petentă, ca fiind singurul cartier în orașul Constanța, în lipsa unor elemente de identificare a imobilelor, atribuție exclusivă a petentei, nu reprezintă o eroare materială și nu poate forma obiectul unei cererii de îndreptare eroare materială, în procedura reglementată de art. 281 C. proc.

civ. Față de considerentele anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat de petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta F. CONSTANȚA împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.