ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 546/2011

Deliberând asupra recursului de față, din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 02 iulie

2009 dată de

Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, s-a

admis

cererea formulată de F. CONSTANȚA pentru

îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul deciziei nr.

116/

A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați în dosarul nr. 342/44/2008

și

în temeiul art. 281 C. proc. civ., s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilele

Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P., situate în Constanța,

în locul dispoziției inițiale care nu indica sediul imobilelor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta

D.C. (fostă C.) Constanța care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ. și a

susținut că pricina a fost

judecată, în lipsa părților a căror citare nu a

fost dispusă, tară

atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei îndreptare s-a

solicitat, în lipsa părților, care ar fi putut da

lămuriri cererea formulată trebuia încadrată pe dispozițiile art. 281

C.

proc. civ.

Prin decizia nr. 59 din 13 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de

pârâtă, a casat încheierea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

S-a reținut că dosarul nr. 342/44/2008 nu a fost

atașat, iar

încheierea atacată s-a

pronunțat în lipsa dosarului de judecată, prin urmare nu a existat o examinare

riguroasă a cererii de îndreptare a

deciziei a cărei îndreptare s-a

cerut, așa fiind completul de judecată

a

soluționat cererea cu încălcarea principiului disponibilității.

În acest sens, nu s-a putut verifica de către

instanță dacă:

reclamanta F. a specificat

în petitul cererii de chemare în judecată adresa imobilelor din care solicită

evacuarea pârâtei și dacă

cererea de îndreptare a dispozitivului

deciziei nr. 116/ A din 27

noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Galați nu reprezintă

cumva vreo modificare

a acțiunii.

În lipsa dosarului de judecată, instanța nu a

verificat înscrisurile depuse până la acel moment și dacă nu cumva se

impunea depunerea unor înscrisuri noi la dosar cu

ocazia formulării

cererii de îndreptare. Astfel, înscrisul extras de

carte funciară, așa

cum apare menționat în

chiar motivarea instanței, reprezintă un act

eliberat în favoarea D. la

un moment mult ulterior pronunțării deciziei a cărei completare s-a cerut,

respectiv la data de

1 aprilie 2009; prin

urmare, reprezintă un înscris nou, situație în care

instanța nu era în

drept să-l primească ca probă și, cu atât mai mult

să se bazeze pe acest act la momentul admiterii cererii.

Numai prin atașarea dosarului în care s-a pronunțat

decizia a cărei îndreptare se cere, se poate verifica dacă cererea formulată de

reclamantă nu este una de completare a

dispozitivului și dacă ea este

depusă în termen.

Prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit

că în rejudecare se va proceda la calificarea în drept a cererii reclamantei,

cu citarea părților.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel

Galați

sub nr. 820/44/2010.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 08

septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.

Urmare a îndrumărilor date în

decizia pronunțată de instanța

supremă,

instanța de apel a citat părțile, iar la termenul de judecată din 19 mai 2010

petenta prin consilier juridic a precizat că a formulat

o cerere de îndreptare eroare materială întrucât nu au fost menționate

adresele

complete a imobilelor în vederea executării silite și că renunță la judecata

acesteia.

La acest termen instanța i-a

pus în vedere să prezinte în scris

cererea

de renunțare, obligație neîndeplinită de către petenta, fapt în raport de care,

nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.

Pentru a da această încheiere,

instanța de apel a reținut că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că

în nicio faza procesuală,

fond, apel și

recurs, petenta nu a indicat „imobilele Complex P.M., Alimentara P.M.,

Restaurant P.M., Cofetăria P.M.” situate în Constanța

, județul Constanța, mulțumindu-se să solicite

evacuarea din

imobilele „Complex P., Alimentara P., Restaurant P., Cofetăria P.”.

Prin urmare, conchide instanța

de apel, neindicarea adresei

imobilelor

și sau/imobilului nu constituie o eroare materială

săvârșită de instanța de judecată. S-a mai reținut că indicarea adresei

s-a făcut pentru prima dată prin cererea de îndreptare eroare materială

și că aceasta a rezultat dintr-un extras de carte funciară

eliberat la data de 1 aprilie 2009, ulterior

pronunțării deciziei a cărei

îndreptare s-a cerut.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 08

septembrie 2010 dată de Curea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, petenta a declarat recurs susținând că în municipiul Constanța există

un singur cartier numit „P.M.”, pe de o

parte,

iar pe de altă parte, la dosar sunt depuse suficiente dovezi de identificare a

imobilelor, sens în care menționează expres decizia nr.

209 din 04 iunie

1973 dată de autoritatea locală de la acea vreme,în

care se precizează că terenul se află în Cartierul P.M. din

Constanța

conform planului anexă, potrivit căruia se menționează

str. Tineretului și str. Tolbuhin, în concordanță cu datele înscrise în

extrasul de carte funciară în care este trecută str. Tineretului;

de

altfel, în motivarea recursului petenta mai arată că a cerut evacuarea din

imobile, simpla indicare a cartierului, în opinia recurentei, era suficientă.

În consecință, recurenta

solicită admiterea recursului, casarea

încheierii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare a cererii.

Recursul este nefondat.

Criticile se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în susținerea cărora recurenta arată că la dosar sunt dovezi suficiente

de identificare a adreselor imobilelor a căror evacuare s-a cerut, în

consecință cererea formulată este întemeiată pe eroarea materială

reglementată prin procedura prevăzută de art. 281

C. proc. civ.

Procedura evocată de recurentă prevede erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din

hotărâri sau încheieri.

Or, în cauză, recurenta nu a indicat adresele

imobilelor din litigiu a căror evacuare s-a cerut, iar împrejurarea că la

dosarul cauzei există dovezi despre care face referire, nu pot fi considerate erori

materiale sau omisiuni în sensul textului de lege evocat. Mai mult, extrasul de

carte funciară a fost depus după pronunțarea deciziei a cărei îndreptare s-a

solicitat.

Textul de lege evocat se referă

la erorile și omisiunile săvârșite de instanța de judecată cu privire la

numele, calitatea și susținerile

părților

sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale.

Neindicarea adreselor imobilelor nu poate fi

încadrată în sintagma „orice alte erori materiale” care vizează erori sau

omisiuni menționate în textul de lege enunțat, întrucât instanța de judecată

învestită cu soluționarea cererii de evacuare a avut în vedere adresele

menționate de petentă.

Prin urmare, instanța s-a pronunțat în cererea de

evacuare conform elementelor de identificare indicate de petentă.

Faptul că petentă a depus un extras de carte funciară

din conținutul căruia a rezultat identificarea imobilelor a căror evacuare s-a cerut,

nu a putut fi avută în vedere, întrucât acesta a fost depus după pronunțarea

deciziei.

Față de cele anterior arătate,

instanța de apel în mod corect a

apreciat

că cererea de îndreptare formulată de recurenta - petentă este neîntemeiată.

De precizat, simpla mențiune Cartier P. indicată de

petentă, ca fiind singurul cartier în orașul

Constanța, în lipsa unor

elemente de identificare a imobilelor,

atribuție exclusivă a petentei, nu reprezintă o eroare materială și nu poate

forma obiectul unei cererii de îndreptare eroare materială, în procedura

reglementată de art. 281 C. proc. civ.

Față de considerentele anterior menționate, Înalta

Curte, în

temeiul art. 312

alin. (l)

C. proc. civ., urmează să respingă recursul

formulat de petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de

reclamanta

F. CONSTANȚA împotriva

încheierii de ședință din

camera de consiliu de la 8 septembrie

2010

a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2011.