ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2011

Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.P.M. obligarea pârâtei la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 2008 - 2009, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea indicelui de inflație la suma de bani neachitată din indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este funcționar public în cadrul A.N.P.M., din anul 2004 și până în prezent, potrivit Deciziei nr. 16 din 1 iulie 2004 ocupând funcția de auditor intern în cadrul C.A.P.I. A mai arătat reclamanta că în perioada 2008 - 2009, în mod ilegal, la determinarea indemnizației de concediu de odihnă, nu s-a luat în calcul, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, și sporul pentru complexitatea muncii în procent de 25 % (aferent funcției de auditor intern), nerespectându-se cadrul legal privind stabilirea indemnizației de concediu, încălcându-se astfel prevederile: Legii 672/2002 - privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare, art. 18 alin. (3) și O.G. nr. 6/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit adresei C.A.P.I. nr. 45/C-API din I6 septembrie 2009, înregistrată la registratura A.N.P.M. sub nr. 12504 din 16 septembrie 2009, reclamanta a solicitat D.B.F.A., atât precizarea temeiului legal pentru reținerea ilegală a sporului pentru complexitatea muncii (sporul auditorului intern) pe perioada concediului de odihnă, cât și transmiterea în copie xerox a fluturașilor de salariu din perioada 2007 - 2009 fără a face mențiuni cu privire la acordarea altui spor. A mai precizat reclamanta că de la data transmiterii adresei C.A.P.I. nr. 53/C-API din 26 octombrie 2009 către conducerea A.N.P.M. și până la data formulării acțiunii, nu a primit nici un răspuns și nici nu a încasat diferența de bani rezultată din recalcularea indemnizației de concediu pe perioada 2008 - 2009 prin luarea în calcul și a sporului pentru complexitatea muncii de 25 % pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă. La termenul de judecată din data de 4 mai 2010 reclamanta a formulat cerere de precizare a acțiunii cu privire la cuantumul sumei ce i se cuvine din indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009, respectiv suma de 1434 RON (717 RON pentru 2008 și 717 RON pentru 2009) actualizată cu indicele de inflație de la momentul creării obligației de plată, 2008, până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2215 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta G.A. și a obligat pârâta la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008-2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele. Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare: „Funcționarii publici beneficiază; pe perioada efectuării concediului anual de odihnă la care sunt îndreptățiți conform legii; de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază. și sporurile de care beneficiază, potrivit legii.” În considerarea acestor dispoziții legale Curtea a apreciat că în mod nelegal pârâtul nu a inclus în indemnizația de concediu cuvenită reclamantei pentru anii 2008, 2009 și sporul pentru complexitatea muncii de care beneficia la acel moment reclamanta. Instanța a înlăturat apărările pârâtei potrivit cărora această măsură a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 250/1992 modificată și republicată, dispoziții legale care prevăd doar includerea în această indemnizație a salariului de bază și a sporului de vechime, pe de o parte având în vedere domeniul de reglementare al H.G. nr. 250/1992 care se aplică salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, iar pe de altă parte având în vedere că în cazul funcționarilor publici legiuitorul a înțeles prin dispozițiile O.G. nr. 6/2007 să includă în indemnizația de concediu pe lângă salariul de bază și sporurile de care beneficiază potrivit legii.

Recursul exercitat de pârâtă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.P.M., invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă reiterează apărările pe care le-a formulat prin întâmpinare la fondul cauzei și susține, în esență, că modul de calcul al indemnizației de concediu este făcut de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 250/1992, care stabilește în mod clar drepturile salariaților pe durata concediului de odihnă, neprecizând și includerea în indemnizația de concediu și a altor sporuri, pe lângă sporul de vechime și indemnizația de conducere, Arată că în raport de prevederile normative menționate care completează norma specială, respectiv art. 22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2006, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizația de concediu este nefondată.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă G.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței recurate. În acest sens arată că, recurenta nu a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 și art. 22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2007, reținând în mod ilegal din drepturile salariale, sporul pentru complexitatea muncii (aferent fu ncției de auditor intern) în perioada concediului de odihnă, prin nerespectarea modului de stabilire a indemnizației de concediu de odihnă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat. 1. - Argumente corespunzătoare motivelor de recurs invocate Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect, plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu fost cuprins în indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008 – 2009, cu aplicarea indicelui de inflație la suma de bani neachitată din indemnizația de concediu aferentă, pretinsă în calitatea sa de funcționar public în cadrul A.N.P.M., ocupând funcția de auditor intern în cadrul C.A.P.I. Conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare, „Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25 %, aplicat la salariul de bază brut lunar.” Totodată, O.G. nr. 6/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, prevede în art. 22 alin. (5) că „Funcționarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediului anual de odihnă Ia care sunt îndreptățiți conform legii, de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și sporurile de care beneficiază, potrivit legii.” Textele normative menționate care în mod corect au fost reținute de prima instanță, sunt clare în sensul că în indemnizația de concediu cuvenită funcționarilor publici pentru anii 2008, 2009 se include și sporul pentru complexitatea muncii. În consecință, refuzul recurentei-pârâte de a include în indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009 și a sporului pentru complexitatea muncii, este nejustificat, neputând fi reținută apărarea autorității pârâtei care de altfel a și fost înlăturată de prima instanță, potrivit căreia această măsură a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 250/1992, în condițiile în care O.G. nr. 6/2007 prevede în mod expres includerea în indemnizația de concediu a tuturor sporurilor de care beneficiază funcționarii publici, deci și sporul pentru complexitatea muncii. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ.