ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1350/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, reclamanta G.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.P.M. obligarea
pârâtei la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în
indemnizația de concediu de odihnă aferentă perioadei 2008 - 2009, în
conformitate cu prevederile O.G. nr. 6/2007, cu modificările și completările
ulterioare, aplicarea indicelui de inflație la suma de bani neachitată din
indemnizația de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că este funcționar public în cadrul A.N.P.M., din
anul 2004 și până în prezent, potrivit Deciziei nr. 16 din 1 iulie 2004 ocupând
funcția de auditor intern în cadrul C.A.P.I.
A mai arătat
reclamanta că în perioada 2008 - 2009, în mod ilegal, la determinarea
indemnizației de concediu de odihnă, nu s-a luat în calcul, pe lângă salariul
de bază și sporul de vechime în muncă, și sporul pentru complexitatea muncii în
procent de 25 % (aferent funcției de auditor intern), nerespectându-se cadrul
legal privind stabilirea indemnizației de concediu, încălcându-se astfel
prevederile: Legii 672/2002 - privind auditul public intern, cu modificările și
completările ulterioare, art. 18 alin. (3) și O.G. nr. 6/2007 - privind unele
măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale
funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul
unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și
creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu
modificările și completările ulterioare.
Potrivit adresei C.A.P.I.
nr. 45/C-API din I6 septembrie 2009, înregistrată la registratura A.N.P.M. sub nr.
12504 din 16 septembrie 2009, reclamanta a solicitat D.B.F.A., atât precizarea
temeiului legal pentru reținerea ilegală a sporului pentru complexitatea muncii
(sporul auditorului intern) pe perioada concediului de odihnă, cât și
transmiterea în copie xerox a fluturașilor de salariu din perioada 2007 - 2009
fără a face mențiuni cu privire la acordarea altui spor.
A mai precizat
reclamanta că de la data transmiterii adresei C.A.P.I. nr. 53/C-API din 26
octombrie 2009 către conducerea A.N.P.M. și până la data formulării acțiunii,
nu a primit nici un răspuns și nici nu a încasat diferența de bani rezultată
din recalcularea indemnizației de concediu pe perioada 2008 - 2009 prin luarea
în calcul și a sporului pentru complexitatea muncii de 25 % pe lângă salariul
de bază și sporul de vechime în muncă.
La termenul de
judecată din data de 4 mai 2010 reclamanta a formulat cerere de precizare a
acțiunii cu privire la cuantumul sumei ce i se cuvine din indemnizația de
concediu aferentă perioadei 2008 - 2009, respectiv suma de 1434 RON (717 RON
pentru 2008 și 717 RON pentru 2009) actualizată cu indicele de inflație de la
momentul creării obligației de plată, 2008, până la data plății efective.
Hotărârea primei
instanțe
Prin sentința nr. 2215
din 11 mai 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de
reclamanta G.A. și a obligat pârâta la plata sporului pentru complexitatea
muncii ce nu a fost cuprins în indemnizația de concediu aferentă perioadei
2008-2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivele de fapt
și de drept care au format convingerea primei instanțe
Pentru a hotărî
astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele.
Potrivit
dispozițiilor art. 22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de
reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor
publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de
salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile
salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările
și completările ulterioare: „Funcționarii publici beneficiază; pe perioada
efectuării concediului anual de odihnă la care sunt îndreptățiți conform legii;
de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de
concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază. și
sporurile de care beneficiază, potrivit legii.”
În considerarea
acestor dispoziții legale Curtea a apreciat că în mod nelegal pârâtul nu a
inclus în indemnizația de concediu cuvenită reclamantei pentru anii 2008, 2009
și sporul pentru complexitatea muncii de care beneficia la acel moment
reclamanta.
Instanța a înlăturat
apărările pârâtei potrivit cărora această măsură a fost luată în temeiul dispozițiilor
art. 7 din H.G. nr. 250/1992 modificată și republicată, dispoziții legale care
prevăd doar includerea în această indemnizație a salariului de bază și a
sporului de vechime, pe de o parte având în vedere domeniul de reglementare al
H.G. nr. 250/1992 care se aplică salariaților din administrația publică, din
regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, iar pe de altă
parte având în vedere că în cazul funcționarilor publici legiuitorul a înțeles
prin dispozițiile O.G. nr. 6/2007 să includă în indemnizația de concediu pe
lângă salariul de bază și sporurile de care beneficiază potrivit legii.
Recursul exercitat
de pârâtă
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs A.N.P.M., invocând prevederile art. 304
1
C.
proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurenta-pârâtă reiterează apărările pe care le-a formulat prin întâmpinare
la fondul cauzei și susține, în esență, că modul de calcul al indemnizației de
concediu este făcut de art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 250/1992, care stabilește
în mod clar drepturile salariaților pe durata
concediului
de odihnă, neprecizând și includerea în indemnizația de concediu și a altor
sporuri,
pe lângă sporul de vechime și indemnizația de conducere,
Arată că în raport de
prevederile normative menționate care completează norma specială, respectiv art.
22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2006, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la
plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizația
de concediu este nefondată.
Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimata-reclamantă G.A. a solicitat respingerea recursului,
ca nefundat, și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În acest sens arată
că, recurenta nu a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 672/2002 și art. 22 alin. (5) din O.G. nr. 6/2007, reținând
în mod ilegal din drepturile salariale, sporul
pentru complexitatea muncii (aferent fu
ncției de auditor intern) în
perioada concediului de odihnă, prin nerespectarea modului de stabilire a
indemnizației de concediu de odihnă.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile
legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ.,
constată că recursul nu este fondat.
- Argumente
corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Reclamanta a învestit
instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect, plata sporului
pentru complexitatea muncii ce nu fost cuprins în indemnizația de concediu
aferentă perioadei 2008 – 2009, cu aplicarea indicelui de inflație la suma de
bani neachitată din indemnizația de concediu aferentă, pretinsă în calitatea sa
de funcționar public în cadrul A.N.P.M., ocupând funcția de auditor intern în
cadrul C.A.P.I.
Conform art. 18 alin.
(3) din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, cu modificările și
completările ulterioare, „Auditorii interni au un nivel de salarizare
corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a
funcționarilor publici;
totodată auditorii
interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25 %,
aplicat
la salariul de bază brut lunar.”
Totodată,
O.G. nr. 6/2007
- privind unele
măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale
funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul
unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și
creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu
modificările și
completările ulterioare,
prevede în art. 22 alin. (5) că „Funcționarii publici beneficiază, pe perioada
efectuării concediului anual de odihnă Ia care sunt îndreptățiți conform legii,
de o indemnizație pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizației de
concediu
de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, și
sporurile de care beneficiază, potrivit legii.”
Textele normative
menționate care în mod corect au fost reținute de prima instanță, sunt clare în
sensul că în indemnizația de concediu cuvenită funcționarilor publici pentru
anii 2008, 2009 se include și sporul pentru complexitatea muncii.
În consecință,
refuzul recurentei-pârâte de a include în indemnizația de concediu aferentă
perioadei 2008 - 2009 și a sporului pentru complexitatea muncii, este
nejustificat, neputând fi reținută apărarea autorității pârâtei care de altfel a
și fost înlăturată de prima instanță, potrivit căreia această măsură a fost
luată în temeiul dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 250/1992, în condițiile în
care O.G. nr. 6/2007 prevede în mod expres includerea în indemnizația de
concediu a tuturor sporurilor de care beneficiază funcționarii publici, deci și
sporul pentru complexitatea muncii.
Soluția pronunțată
în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,
potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304
1
C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de A.N.P.M. împotriva sentinței nr. 2215 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 martie 2011.