ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3136/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 2882 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M.E.

SA - Sucursala București în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, având ca obiect: anularea Deciziei nr. 318 din 30 septembrie 2008, anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, din 15 aprilie 2008 respectiv pentru suma totală de 1.633.650 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare; anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 15 aprilie 2008 respectiv a Cap. III.1.1 "TVA deductibilă" - constatările referitoare la TVA deductibilă neadmisă în timpul inspecției fiscale pentru motivele indicate, a Cap. III.1.3.

"Soluționarea decontului de taxa pe valoarea adăugată cu sumă negativă cu opțiune de rambursare aferent lunii august 2007 depus la DGFP din 25 septembrie 2007" - constatările referitoare la TVA deductibilă neadmisă în timpul inspecției fiscale pentru motivele indicate; anularea parțială a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 16 aprilie 2008 respectiv pentru următoarele sume: 13.695.183 RON, baza impozabilă stabilită suplimentar, 2.914.970 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar de plată, 2.961.937 RON majorări/penalități de întârziere aferente impozitului pe profit și anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală din 16 aprilie 2008, respectiv a capitolului 111.12 - impozitul pe profit.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că actele contestate de reclamantă sunt temeinice și legale. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe reclamanta M.E. SA - Sucursala București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este întemeiată în raport cu prevederile art. 103 C. proc. civ. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Verificând actele dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță, procedura de comunicare a hotărârii recurate a fost realizată la sediul societății reclamante indicat în acțiune, care s-a realizat prin afișare la adresa respectivă, ca urmare a faptului că nu a fost găsită nicio persoană din cele prevăzute la punctul 1 din actul de procedură, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul-verbal de comunicare a respectivului act.

Critica recurentei-reclamante vizează, pe de o parte, locul în care s-a afișat actul de procedură, invocându-se nemenționarea acestui loc, în opinia sa, nu se indică modalitatea de efectuare a comunicării actului de procedură, susținând că, în realitate, acest act nu i-a fost comunicat, iar pe de altă parte faptul că denumirea societății a fost menționată eronat, în sensul că s-a trecut M.E. SA - Sucursala București, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala București cum este corect. Prin cererea formulată, aflată la dosarul de fond, reclamanta a solicitat fotocopierea filelor reprezentând încheierea de amânare a pronunțării, sentința pronunțată în cauză și dovada de comunicare a acesteia, iar la dosar există cererea privind împuternicirea dată reclamantei în acest sens, înregistrată la data de 24 septembrie 2010. Potrivit art. 92 alin. (4) C. proc.

civ., în cazul în care cei citați sunt lipsă de la domiciliu, agentul va afișa citația fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu este indicat apartamentul, pe ușa principală a clădirii, încheind proces-verbal despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispozițiile acestui articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură. Contrar susținerilor recurentei, care sugerează o incertitudine în ceea ce privește locul afișării, în dovada de comunicare este indicat Bulevardul X, sector 2, iar agentul procedural a încercuit litera b) din care rezultă că nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsită, menționând la rubrica destinată semnăturii de primire a actului „Am afișat actul”.

Prin urmare, comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform prevederilor textului de lege sus-menționat, care permit ca în cazul în care persoana căreia i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură să fie afișat pe ușa locuinței destinatarului sau pe ușa principală a clădirii. În speță, instanța de control judiciar constată că actul de procedură reprezentat de comunicarea hotărârii atacate către recurentă a fost realizat cu respectarea prevederilor legale, cererea prin care s-a solicitat fotocopierea sentinței nu reprezintă o dovadă a faptului că hotărârea atacată nu a fost comunicată, de altfel, în cazul în care partea ar fi constatat în mod real că este viciată această procedură de comunicare avea posibilitatea să ceară recomunicarea hotărârii, ceea ce nu s-a întâmplat.

Întrucât comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat la data de 14 august 2010, iar recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 11 octombrie 2010, Înalta Curte constată că s-a depășit cu mult termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței. Referitor la critica recurentei-reclamante, în sensul că în dovada de comunicare a sentinței s-a trecut M.E. SA - Sucursala București, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala București cum este corect, instanța de control judiciar apreciază că nu poate fi primită, aceasta neechivalând cu menționarea eronată a denumirii societății astfel cum susține recurenta. De altfel, recurenta-reclamantă a indicat această denumire: M.E. SA - Sucursala București chiar în cererea de recurs, denumire reținută și în încheierea de amânarea a pronunțării și sentința atacată.

Or, omisiunea de a se trece denumirea completă a societății în comunicarea transmisă, în sensul că nu a fost inclusă și mențiunea „Bruxelles” nu poate conduce la nulitatea actului, în condițiile în care comunicarea sentinței s-a făcut la sediul indicat în acțiune, sediu la care au fost comunicate toate actele procedurale efectuate pe parcursul procesului. Astfel, pe dovada procedurii de citare efectuate pentru primul termen de judecată din 3 februarie 2009, care conține aceeași denumire a recurentei: M.E. SA - Sucursala București a fost aplicată ștampila societății reclamante în care apare denumirea M. România SRL, prin urmare se constată că respectiva comunicare a sentinței s-a efectuat la același sediu și cu aceeași denumire unde s-au comunicat și celelalte acte procedurale efectuate în cauză, de unde rezultă că societatea respectivă era cunoscută la adresă, actul procedural fiind afișat la acel moment ca urmare a lipsei oricăror persoane de la sediul societății.

2. Soluția pronunțată în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.E. Bruxelles SA - Sucursala București împotriva Sentinței nr. 2882 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011. Procesat de GGC - NN