ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3136/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin Sentința nr. 2882 din 15 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M.E. SA - Sucursala

București în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, având ca obiect:

anularea Deciziei nr. 318 din 30 septembrie 2008, anularea parțială a Deciziei

de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală, din 15 aprilie 2008 respectiv pentru suma totală de

1.633.650 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare; anularea parțială a

Raportului de inspecție fiscală din 15 aprilie 2008 respectiv a Cap. III.1.1

"TVA deductibilă" - constatările referitoare la TVA deductibilă

neadmisă în timpul inspecției fiscale pentru motivele indicate, a Cap. III.1.3.

"Soluționarea decontului de taxa pe valoarea adăugată cu sumă negativă cu

opțiune de rambursare aferent lunii august 2007 depus la DGFP din 25 septembrie

2007" - constatările referitoare la TVA deductibilă neadmisă în timpul

inspecției fiscale pentru motivele indicate; anularea parțială a Deciziei de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală din 16 aprilie 2008 respectiv pentru următoarele sume: 13.695.183 RON,

baza impozabilă stabilită suplimentar, 2.914.970 RON reprezentând impozit pe

profit stabilit suplimentar de plată, 2.961.937 RON majorări/penalități de

întârziere aferente impozitului pe profit și anularea parțială a Raportului de

inspecție fiscală din 16 aprilie 2008, respectiv a capitolului 111.12 -

impozitul pe profit.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că actele contestate de

reclamantă sunt temeinice și legale.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe reclamanta M.E. SA - Sucursala București a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate excepția tardivității recursului formulat de recurenta-reclamantă,

Înalta Curte constată că este întemeiată în raport cu prevederile art. 103 C.

proc. civ.

fapt și de drept relevante

Verificând actele

dosarului, prin prisma prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 20 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea prin care

s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de

15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data

comunicării hotărârii ce se atacă, iar în art. 103 alin. (1) din C. proc. civ.,

se prevede că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage

decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că

a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, procedura

de comunicare a hotărârii recurate a fost realizată la sediul societății

reclamante indicat în acțiune, care s-a realizat prin afișare la adresa

respectivă, ca urmare a faptului că nu a fost găsită nicio persoană din cele

prevăzute la punctul 1 din actul de procedură, astfel cum rezultă din

mențiunile cuprinse în procesul-verbal de comunicare a respectivului act.

Critica

recurentei-reclamante vizează, pe de o parte, locul în care s-a afișat actul de

procedură, invocându-se nemenționarea acestui loc, în opinia sa, nu se indică

modalitatea de efectuare a comunicării actului de procedură, susținând că, în

realitate, acest act nu i-a fost comunicat, iar pe de altă parte faptul că

denumirea societății a fost menționată eronat, în sensul că s-a trecut M.E. SA

- Sucursala București, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala București cum

este corect.

Prin cererea

formulată, aflată la dosarul de fond, reclamanta a solicitat fotocopierea

filelor reprezentând încheierea de amânare a pronunțării, sentința pronunțată

în cauză și dovada de comunicare a acesteia, iar la dosar există cererea

privind împuternicirea dată reclamantei în acest sens, înregistrată la data de

24 septembrie 2010.

Potrivit art. 92

alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care cei citați sunt lipsă de la domiciliu,

agentul va afișa citația fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu este

indicat apartamentul, pe ușa principală a clădirii, încheind proces-verbal

despre acestea, iar potrivit alin. (6) dispozițiile acestui articol se aplică

și la comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură.

Contrar susținerilor

recurentei, care sugerează o incertitudine în ceea ce privește locul afișării,

în dovada de comunicare este indicat Bulevardul X, sector 2, iar agentul

procedural a încercuit litera b) din care rezultă că nicio persoană de la

punctul 1 nu a fost găsită, menționând la rubrica destinată semnăturii de

primire a actului „Am afișat actul”.

Prin urmare,

comunicarea hotărârii atacate a fost corect realizată conform prevederilor

textului de lege sus-menționat, care permit ca în cazul în care persoana căreia

i se face comunicarea nu a fost găsită la domiciliu actul de procedură să fie

afișat pe ușa locuinței destinatarului sau pe ușa principală a clădirii.

În speță, instanța de

control judiciar constată că actul de procedură reprezentat de comunicarea

hotărârii atacate către recurentă a fost realizat cu respectarea prevederilor

legale, cererea prin care s-a solicitat fotocopierea sentinței nu reprezintă o

dovadă a faptului că hotărârea atacată nu a fost comunicată, de altfel, în

cazul în care partea ar fi constatat în mod real că este viciată această

procedură de comunicare avea posibilitatea să ceară recomunicarea hotărârii,

ceea ce nu s-a întâmplat.

Întrucât comunicarea

hotărârii atacate s-a efectuat la data de 14 august 2010, iar

recurenta-reclamantă a declarat recurs la data de 11 octombrie 2010, Înalta

Curte constată că s-a depășit cu mult termenul de 15 zile de la comunicarea

sentinței.

Referitor la critica

recurentei-reclamante, în sensul că în dovada de comunicare a sentinței s-a

trecut M.E. SA - Sucursala București, în loc de M.E. Bruxelles SA - Sucursala

București cum este corect, instanța de control judiciar apreciază că nu poate

fi primită, aceasta neechivalând cu menționarea eronată a denumirii societății

astfel cum susține recurenta.

De altfel,

recurenta-reclamantă a indicat această denumire: M.E. SA - Sucursala București

chiar în cererea de recurs, denumire reținută și în încheierea de amânarea a

pronunțării și sentința atacată. Or, omisiunea de a se trece denumirea completă

a societății în comunicarea transmisă, în sensul că nu a fost inclusă și

mențiunea „Bruxelles” nu poate conduce la nulitatea actului, în condițiile în

care comunicarea sentinței s-a făcut la sediul indicat în acțiune, sediu la care

au fost comunicate toate actele procedurale efectuate pe parcursul procesului.

Astfel, pe dovada

procedurii de citare efectuate pentru primul termen de judecată din 3 februarie

2009, care conține aceeași denumire a recurentei: M.E. SA - Sucursala București

a fost aplicată ștampila societății reclamante în care apare denumirea M.

România SRL, prin urmare se constată că respectiva comunicare a sentinței s-a

efectuat la același sediu și cu aceeași denumire unde s-au comunicat și

celelalte acte procedurale efectuate în cauză, de unde rezultă că societatea

respectivă era cunoscută la adresă, actul procedural fiind afișat la acel

moment ca urmare a lipsei oricăror persoane de la sediul societății.

în recurs

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de M.E. Bruxelles SA - Sucursala București împotriva Sentinței nr.

2882 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN