ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5432/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Încheierea din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvița, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin Decizia de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a 1.200.840 RON reprezentând diferite contribuții și acccesorii ale acestora, iar împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 2359/425 din 02 decembrie 2010. - În temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziilor mai sus menționate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind anularea acestora, arătând că decizia de impunere este nelegală deoarece extinde baza de calcul a contribuțiilor asupra unor drepturi bănești acordate salariaților instituției, care nu au natură salarială, iar executarea sumei ar avea ca efect tulburarea gravă a activității administrației.

Cu privire la îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a reținut următoarele: - referitor la “cazul bine justificat” s-a constatat că nu există motive serioase pentru a accepta argumentele reclamantei, neavând relevanță sursa din care au fost plătite drepturile bănești către funcționarii și angajații administrației locale; - relativ la existența „pagubei iminente”, curtea de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada pagubei pe care ar suporta-o în eventualitatea executării deciziei de impunere, cuantumul contribuțiilor fiind raportat la posibilitățile financiare ale reclamantei. A concluzionat instanța de fond că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind astfel neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna Dumbrăvița, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, reținându-se în mod greșit că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, recurenta argumentează că există o îndoială serioasă asupra bazei de impunere stabilită de organul fiscal, iar obligațiile fiscale suplimentare rezultate din actele administrativ-fiscale contestate sunt de natură a produce o perturbare majoră a activității sale. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta a contestat includerea în baza de impozitare a veniturilor personalului contractual și funcționarilor publici a drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securitatea muncii, deoarece acestea nu reprezintă drepturi salariale și nici sporuri sau adaosuri la salariu, ci reprezintă drepturi cu caracter social, a căror plată este asigurată din bugetul local, cu titlu de cheltuieli materiale și servicii. Aceste susțineri ale recurentei-reclamante, referitoare la natura juridică a unor cheltuieli, reprezintă un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, este întemeiată susținerea recurentei în sensul că, fiind o unitate bugetară, executarea unor obligați fiscale în sumă de 1.200.840 RON ar conduce la imposibilitatea desfășurării activității sale, deoarece bugetul de venituri și cheltuieli este deja adoptat. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, modificându-se hotărârea instanței de fond în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Comuna Dumbrăvița, împotriva Încheierii din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvița. Suspendă executarea Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond ce formează obiectul aceluiași dosar. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.