ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5432/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din

29 iunie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvița, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș privind

suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de

pârâtă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin Decizia de

impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Timiș s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a

1.200.840 RON reprezentând diferite contribuții și acccesorii ale acestora, iar

împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă

care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 2359/425 din 02 decembrie 2010.

- În temeiul

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat

suspendarea executării Deciziilor mai sus menționate, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii privind anularea acestora, arătând că decizia de

impunere este nelegală deoarece extinde baza de calcul a contribuțiilor asupra

unor drepturi bănești acordate salariaților instituției, care nu au natură

salarială, iar executarea sumei ar avea ca efect tulburarea gravă a activității

administrației.

Cu privire la

îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

prima instanță a reținut următoarele:

- referitor la “cazul

bine justificat” s-a constatat că nu există motive serioase pentru a accepta

argumentele reclamantei, neavând relevanță sursa din care au fost plătite

drepturile bănești către funcționarii și angajații administrației locale;

- relativ la

existența „pagubei iminente”, curtea de apel a reținut că reclamanta nu a făcut

dovada pagubei pe care ar suporta-o în eventualitatea executării deciziei de

impunere, cuantumul contribuțiilor fiind raportat la posibilitățile financiare

ale reclamantei.

A concluzionat

instanța de fond că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind astfel neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Comuna Dumbrăvița, susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică, reținându-se în mod greșit că în speță nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

- respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, recurenta

argumentează că există o îndoială serioasă asupra bazei de impunere stabilită

de organul fiscal, iar obligațiile fiscale suplimentare rezultate din actele

administrativ-fiscale contestate sunt de natură a produce o perturbare majoră a

activității sale.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Astfel, prin acțiunea

introductivă, reclamanta a contestat includerea în baza de impozitare a

veniturilor personalului contractual și funcționarilor publici a drepturilor

speciale pentru menținerea sănătății și securitatea muncii, deoarece acestea nu

reprezintă drepturi salariale și nici sporuri sau adaosuri la salariu, ci

reprezintă drepturi cu caracter social, a căror plată este asigurată din

bugetul local, cu titlu de cheltuieli materiale și servicii.

Aceste susțineri ale

recurentei-reclamante, referitoare la natura juridică a unor cheltuieli,

reprezintă un caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, este

întemeiată susținerea recurentei în sensul că, fiind o unitate bugetară,

executarea unor obligați fiscale în sumă de 1.200.840 RON ar conduce la

imposibilitatea desfășurării activității sale, deoarece bugetul de venituri și

cheltuieli este deja adoptat.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, modificându-se

hotărârea instanței de fond în sensul admiterii cererii formulate de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Comuna Dumbrăvița, împotriva Încheierii din 29 iunie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea

atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvița.

Suspendă executarea

Deciziei de impunere nr. 564 din 26 august 2010 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Timiș până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond ce

formează obiectul aceluiași dosar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2011.