ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2330/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1299 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Prahova s-a admis contestația formulată de reclamanții T.N.E., M.I.R., T.I.N.D., T.I.V.V., T.I.P. împotriva pârâtei Primăria orașului Băicoi prin primar, fiind obligată pârâta să restituie în natură construcțiile existente pe terenul de 320 mp situat în Băicoi, respectiv Gorj, de 144,90 mp, construcția de 43,05 mp, construcție de 246,05 mp și de 80 mp Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta la plata măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate și terenul în suprafață de 1500 mp imposibil de restituit în natură în condițiile legii speciale. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin notificarea nr. 967/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren rămasă din totalul de 2.506 mp și să fie despăgubiți pentru imobilele casei de locuit și garaj.

A mai reținut instanța că din adresa nr. 579 din 7 august 1965 emisă de către Trustul Extracție Ploiești, Schela Băicoi adresată către T.I., rezultă că imobilele pentru care pretinde chirie se află în inventarul Schelei provenind de la fosta societate C., care a fost naționalizată. De asemenea, a mai reținut tribunalul că din declarația martorului M.N., rezultă că autoarea reclamantei, defuncta E. deținea în proprietate un imobil în Băicoi, cartier Țintea, iar pe partea dreaptă se afla un teren de 300 - 400 mp pe care se află câteva clădiri cu 3 - 4 camere și un beci, o poiată pentru lemne, un coteț, construcții ce au fost demolate, lucru ce reiese și din declarația martorului V.V. Din raportul de expertiză construcții efectuat în cauză de către expert P.R.

a rezultat că pe terenul în suprafață de 1.500 mp în prezent se află o bibliotecă orășenească și un garaj, iar pe suprafața de teren de 320 mp din Băicoi, au fost două construcții, respectiv o casă de locuit din cărămidă și dependințe, magazie lemne, ambele construcții fiind în prezent demolate, iar pe teren au fost edificate două construcții, ambele utilizate ca spații comerciale identificate pe schița de plan. Din același raport de expertiză rezultă că suprafața utilă a construcțiilor aflate în prezent pe teren este de 246,85 mp, respectiv 43,05 mp, adică 289,90 mp și suprafața construită totală de 334,6 mp și suprafața construită totală de 334,6 mp.

A apreciat instanța că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Concluzionând, tribunalul a arătat că din testamentul depus la dosar autentificat sub nr. 1138 din 12 martie 1914 rezultă că autorii reclamantei au avut în proprietate imobilele ce constau în construcții, din care o parte demolate și terenuri, respectiv terenul de 1.500 mp pe care s-au aflat construcțiile ce în prezent sunt demolate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și Primăria Orașului Băicoi iar prin Decizia civilă nr. 139 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a respins apelul reclamanților reținându-se următoarele: Cu privire la apelul contestatorilor T.N.E., M.I.R., T.I.N.D., T.I.V.V., T.I.P., cum de altfel practica judiciară în materie este unitară, instanța de fond nu putea preciza cuantumul măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate la pct. din Băicoi sau pentru terenurile din oricare alt punct deoarece competentă în acest sens este numai Comisia Centrală Interministerială formată conform art. 38 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată, măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești fiind expres reglementate de Cap. V din această lege.

Aceste reglementări sunt aplicabile și în situația în care s-a efectuat o expertiză care stabilește valoarea imobilului anexându-se un exemplar, menționându-se și dacă persoana îndreptățită s-a adresat instanței în acest sens, documentație care va fi trimisă unității deținătoare, sau după caz primăriei care se va conforma normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 Cap. V la care ne-am referit mai sus. Cu privire la cel de-al doilea pct. - Băicoi, județul Prahova, instanța a apreciat că este posibilă restituirea în natură, dar nu aceasta este în măsură să dispună cu privire la amplasament sau la un eventual schimb de teren așa cum solicită apelanții - contestatori. Prin urmare, nici acest motiv nu este întemeiat, așa încât apelul va fi respins ca nefondat.

Referitor la apelul formulat de intimata Primăria Orașului Băicoi prin Primar, curtea, de asemenea, conform art. 296 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente: Acțiunea precizată de apelanții - contestatori s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 republicată și modificată, iar la termenul de judecată din data de 31 martie 2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a Primăriei orașului Băicoi, luând act de faptul că apelanții - contestatori nu înțeleg să se judece cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Băicoi sau cu Comisia Județeană Prahova de Aplicare a Legii nr. 18/1991. Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură se poate ataca de persoana care pretinde că este îndreptățită la tribunalul în a cărui circumscripție se află unitatea deținătoare.

Astfel, Primăria Băicoi a avut și are calitatea procesuală pasivă în acest litigiu, argumentele care se regăsesc în motivele de apel nefiind sub nici un aspect justificate. Critica referitoare la supraevaluarea imobilelor de către experți nu este întemeiată întrucât, după cum rezultă din lucrările dosarului, apelanta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză. Prin urmare, motivele de apel formulate de intimată nu numai că nu au corespondent în normele procedurale și în cele speciale care au stat la baza soluționării cauzei de față, dar nu au consistența argumentelor juridice de natură să convingă instanța de control judiciar că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

Curtea apreciază că cercetarea judecătorească nu numai că s-a desfășurat corect dar s-au depus diligentele necesare și legale, instanța stăruind în aflarea adevărului manifestând rol activ conform art. 128 C. proc. civ. Faptul că instanța a revenit în mai multe rânduri solicitându-i intimatei-apelante copia notificărilor contestatorilor, a dispozițiilor de soluționare a acestora, precum și a oricăror acte pe care le considera necesare în dezlegarea pricinii, nu poate duce la concluzia greșită a reclamantei că instanța nu a efectuat o cercetare judecătorească aprofundată în speță, cu atât mai mult cu cât intimata-apelantă a lipsit la cele mai multe termene, deși a avut permanent termen în cunoștință.

Apelanta-intimată a fost prezentă la termenul din data de 12 mai 2008 când reprezentantul său a depus un set de acte și i s-a înmânat un exemplar al interogatoriului formulat de contestatori, la care nu a înțeles să răspundă, iar la data de 2 aprilie 2009 a răspuns convocării expertului desemnat de instanță, participând alături de celelalte părți la efectuarea măsurătorilor și constatărilor expertului. Așadar, cele două critici formulate în calea de atac nu numai că sunt total nejustificate dar dovedesc lipsa de interes în modul în care a înțeles intimata-apelantă să-și pregătească apărarea în această cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul orașul Băicoi județul Prahova solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte. Se susține că instanța de apel nu a observat neconcludența dintre considerentele și dispozitivul sentinței instanței de fond, iar hotărârea are la bază un raport de expertiză ce nu este complet, existând inadvertențe între actele dosarului și conținutul hotărârii instanței de fond, ceea ce face ca atât hotărârea instanței de fond cât și a celei de apel să fie netemeinice și nelegale. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Intimații prin actul de la fila 12 - 13 s-au opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Față de motivele de apel invocate de pârâtul Orașul Băicoi, ce vizează doar faptul că nu s-a făcut o analiză comparativă între tipurile de construcții - (cele demolate și cele ulterior ridicate și menționate în raportul de expertiză) și că despăgubirile trebuiesc acordate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, este de reținut că instanța de apel a examinat aceste motive prin prisma principiului „quantum devolutum, tantum apelatum" precum și în condițiile exercitării rolului activ al instanței, raportat la dispozițiile art. 129 C. proc. civ. Criticile referitoare la expertiza efectuată în cauză, sunt nu numai nefondate, dar și necuvenite în condițiile în care pârâta nu a formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză.

Astfel din perspectiva acestor aspecte instanța de apel a făcut o legală apreciere a stării de fapt și de drept și privind incidența dispozițiilor art. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001. Situația despăgubirilor este reglementată prin dispozițiile legii speciale (Legea nr. 247/2005 Titlul VII) la care de altfel instanțele au făcut referire. Față de cele expuse, criticile formulată de recurent nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind motiv pentru care recursul fiind nefondat, urmează a fi respins. În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimaților suma de 700 RON la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul Orașul Băicoi prin Primar împotriva Deciziei nr. 139 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-pârât Orașul Băicoi prin primar la 700 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți M.I.R., T.I.N.D., T.I.P., T.I.V.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.