ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2330/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 1299 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Prahova s-a admis contestația

formulată de reclamanții T.N.E., M.I.R., T.I.N.D., T.I.V.V., T.I.P. împotriva

pârâtei Primăria orașului Băicoi prin primar, fiind obligată pârâta să

restituie în natură construcțiile existente pe terenul de 320 mp situat în

Băicoi, respectiv Gorj, de 144,90 mp, construcția de 43,05 mp, construcție de

246,05 mp și de 80 mp

Prin aceeași hotărâre a fost obligată pârâta

la plata măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate și terenul în suprafață

de 1500 mp imposibil de restituit în natură în condițiile legii speciale.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin notificarea nr.

967/2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren rămasă

din totalul de 2.506 mp și să fie despăgubiți pentru imobilele casei de locuit

și garaj.

A mai reținut

instanța că din adresa nr. 579 din 7 august 1965 emisă de către Trustul

Extracție Ploiești, Schela Băicoi adresată către T.I., rezultă că imobilele

pentru care pretinde chirie se află în inventarul Schelei provenind de la fosta

societate C., care a fost naționalizată.

De asemenea, a mai

reținut tribunalul că din declarația martorului M.N., rezultă că autoarea

reclamantei, defuncta E. deținea în proprietate un imobil în Băicoi, cartier

Țintea, iar pe partea dreaptă se afla un teren de 300 - 400 mp pe care se află

câteva clădiri cu 3 - 4 camere și un beci, o poiată pentru lemne, un coteț,

construcții ce au fost demolate, lucru ce reiese și din declarația martorului

V.V.

Din raportul de

expertiză construcții efectuat în cauză de către expert P.R. a rezultat că pe

terenul în suprafață de 1.500 mp în prezent se află o bibliotecă orășenească și

un garaj, iar pe suprafața de teren de 320 mp din Băicoi, au fost două

construcții, respectiv o casă de locuit din cărămidă și dependințe, magazie

lemne, ambele construcții fiind în prezent demolate, iar pe teren au fost

edificate două construcții, ambele utilizate ca spații comerciale identificate

pe schița de plan.

Din același raport de

expertiză rezultă că suprafața utilă a construcțiilor aflate în prezent pe

teren este de 246,85 mp, respectiv 43,05 mp, adică 289,90 mp și suprafața

construită totală de 334,6 mp și suprafața construită totală de 334,6 mp.

A apreciat instanța

că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în

mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se

restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în situația

în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent.

Concluzionând,

tribunalul a arătat că din testamentul depus la dosar autentificat sub nr. 1138

din 12 martie 1914 rezultă că autorii reclamantei au avut în proprietate imobilele

ce constau în construcții, din care o parte demolate și terenuri, respectiv

terenul de 1.500 mp pe care s-au aflat construcțiile ce în prezent sunt

demolate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții și Primăria Orașului Băicoi iar prin

Decizia civilă nr. 139 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a

respins apelul reclamanților reținându-se următoarele:

Cu privire la apelul

contestatorilor T.N.E., M.I.R., T.I.N.D., T.I.V.V., T.I.P., cum de altfel

practica judiciară în materie este unitară, instanța de fond nu putea preciza

cuantumul măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate la pct. din

Băicoi sau pentru terenurile din oricare alt punct deoarece competentă în acest

sens este numai Comisia Centrală Interministerială formată conform art. 38 din

Legea nr. 10/2001, modificată și completată, măsurile reparatorii prin

echivalent sub formă de despăgubiri bănești fiind expres reglementate de Cap. V

din această lege.

Aceste reglementări

sunt aplicabile și în situația în care s-a efectuat o expertiză care stabilește

valoarea imobilului anexându-se un exemplar, menționându-se și dacă persoana

îndreptățită s-a adresat instanței în acest sens, documentație care va fi

trimisă unității deținătoare, sau după caz primăriei care se va conforma

normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 Cap. V la care ne-am referit mai sus.

Cu privire la cel

de-al doilea pct. - Băicoi, județul Prahova, instanța a apreciat că este

posibilă restituirea în natură, dar nu aceasta este în măsură să dispună cu privire

la amplasament sau la un eventual schimb de teren așa cum solicită apelanții -

contestatori. Prin urmare, nici acest motiv nu este întemeiat, așa încât apelul

va fi respins ca nefondat.

Referitor la apelul

formulat de intimata Primăria Orașului Băicoi prin Primar, curtea, de asemenea,

conform art. 296 C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Acțiunea precizată de

apelanții - contestatori s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001

republicată și modificată, iar la termenul de judecată din data de 31 martie

2008, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a

Primăriei orașului Băicoi, luând act de faptul că apelanții - contestatori nu

înțeleg să se judece cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Băicoi

sau cu Comisia Județeană Prahova de Aplicare a Legii nr. 18/1991.

Conform art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, decizia sau după caz

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură se poate ataca de persoana care pretinde că este îndreptățită la

tribunalul în a cărui circumscripție se află unitatea deținătoare.

Astfel, Primăria

Băicoi a avut și are calitatea procesuală pasivă în acest litigiu, argumentele

care se regăsesc în motivele de apel nefiind sub nici un aspect justificate.

Critica referitoare

la supraevaluarea imobilelor de către experți nu este întemeiată întrucât, după

cum rezultă din lucrările dosarului, apelanta-pârâtă nu a formulat obiecțiuni

la expertizele efectuate în cauză.

Prin urmare, motivele

de apel formulate de intimată nu numai că nu au corespondent în normele

procedurale și în cele speciale care au stat la baza soluționării cauzei de

față, dar nu au consistența argumentelor juridice de natură să convingă instanța

de control judiciar că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și

netemeinică.

Curtea apreciază că

cercetarea judecătorească nu numai că s-a desfășurat corect dar s-au depus

diligentele necesare și legale, instanța stăruind în aflarea adevărului

manifestând rol activ conform art. 128 C. proc. civ.

Faptul că instanța a

revenit în mai multe rânduri solicitându-i intimatei-apelante copia

notificărilor contestatorilor, a dispozițiilor de soluționare a acestora,

precum și a oricăror acte pe care le considera necesare în dezlegarea pricinii,

nu poate duce la concluzia greșită a reclamantei că instanța nu a efectuat o

cercetare judecătorească aprofundată în speță, cu atât mai mult cu cât

intimata-apelantă a lipsit la cele mai multe termene, deși a avut permanent

termen în cunoștință.

Apelanta-intimată a

fost prezentă la termenul din data de 12 mai 2008 când reprezentantul său a

depus un set de acte și i s-a înmânat un exemplar al interogatoriului formulat

de contestatori, la care nu a înțeles să răspundă, iar la data de 2 aprilie

2009 a răspuns convocării expertului desemnat de instanță, participând alături

de celelalte părți la efectuarea măsurătorilor și constatărilor expertului.

Așadar, cele două

critici formulate în calea de atac nu numai că sunt total nejustificate dar

dovedesc lipsa de interes în modul în care a înțeles intimata-apelantă să-și

pregătească apărarea în această cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul orașul Băicoi județul Prahova solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință

respingerea acțiunii reclamanților.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.

Se susține că

instanța de apel nu a observat neconcludența dintre considerentele și

dispozitivul sentinței instanței de fond, iar hotărârea are la bază un raport

de expertiză ce nu este complet, existând inadvertențe între actele dosarului

și conținutul hotărârii instanței de fond, ceea ce face ca atât hotărârea

instanței de fond cât și a celei de apel să fie netemeinice și nelegale.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Intimații prin actul

de la fila 12 - 13 s-au opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 8 și

9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Față de motivele de

apel invocate de pârâtul Orașul Băicoi, ce vizează doar faptul că nu s-a făcut

o analiză comparativă între tipurile de construcții - (cele demolate și cele

ulterior ridicate și menționate în raportul de expertiză) și că despăgubirile

trebuiesc acordate de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, este

de reținut că instanța de apel a examinat aceste motive prin prisma

principiului „quantum devolutum, tantum apelatum" precum și în condițiile

exercitării rolului activ al instanței, raportat la dispozițiile art. 129 C.

proc. civ.

Criticile referitoare

la expertiza efectuată în cauză, sunt nu numai nefondate, dar și necuvenite în

condițiile în care pârâta nu a formulat obiecțiuni la expertizele efectuate în

cauză.

Astfel din

perspectiva acestor aspecte instanța de apel a făcut o legală apreciere a

stării de fapt și de drept și privind incidența dispozițiilor art. 1 și 3 din

Legea nr. 10/2001.

Situația

despăgubirilor este reglementată prin dispozițiile legii speciale (Legea nr.

247/2005 Titlul VII) la care de altfel instanțele au făcut referire.

Față de cele expuse,

criticile formulată de recurent nu se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct.

6, 8 și 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul fiind motiv pentru care

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimaților suma de

700 RON la cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de pârâtul Orașul Băicoi prin Primar împotriva Deciziei nr. 139 din 29

septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

recurentul-pârât Orașul Băicoi prin primar la 700 RON cheltuieli de judecată

către intimații-reclamanți M.I.R., T.I.N.D., T.I.P., T.I.V.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2010.