ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26 noiembrie 2007 sub nr. 7638/105 din 2007, reclamanții I.G., B.G. și Ș.E. au solicitat ca pârâții Primarul Orașului Băicoi și Primăria Orașului Băicoi să fie obligați la emiterea dispoziției de soluționare a notificării nr. 193 din 12 septembrie 2001 cu privire la terenul intravilan de 1.950 mp. din Băicoi, sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au notificat Primăria Orașului Băicoi, solicitând restituirea terenului descris, ce a aparținut autorului I.B.C., conform actului autentic.

Ca urmare a completării acțiunii, în cauză a fost încuviințată cererea contestatorilor de efectuare a expertizei tehnică topografie. Prin încheierea din data de 14 mai 2008, după punerea în discuția părților, constatând că sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 49 C. proc. civ., tribunalul a încuviințat în principiu aceasta cerere de intervenție, suplimentând obiectivele stabilite inițial pentru expertiza în specialitatea topografie. A dispus restituirea în natură către contestatoare a terenului cu suprafața de 1.735 mp., identificat pe conturul 1, 2, 3, C, D, 5, 4, 1, conform raportului de expertiză B.N., așa cum a fost întregit, dar și schiței anexe la acesta. A constatat că petentele sunt îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 215 mp.

nerestituit în natură, conform titlului VII a Legii nr. 247/2005. A respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Z.I.C., N.L., I.L., I.C., I.I. și I.P. A respins cererea contestatoarelor de acordare cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocatului ales. A mai constatat tribunalul, că Legea nr. 10/2001 nu instituie vreo excepție de la restituirea în natură, în raport de apartenența bunului la domeniul privat sau public al unei unități administrativ-teritoriale, rațiunea legiuitorului fiind aceea de a asigura o reparație efectivă celui de care statul a preluat, în mod abuziv, anumite bunuri. Împotriva sentinței, au declarat apel Primarul orașului Băicoi și Primăria Oraș Băicoi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea apelanților la restituirea în natură a suprafeței de 1.735 mp.

identificată conform raportului de expertiză B.N., în condițiile în care acest teren nu era liber și face parte din domeniul public al orașului Băicoi, fiind afectat de utilități. Critica apelanților în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât face parte din domeniul public, a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură, indiferent dacă bunul face sau nu parte din domeniul public, excepțiile de la măsura restituirii fiind strict reglementate de această lege, niciunul dintre cazurile de excepție nevizând apartenența bunului la domeniul public. În speță, pe terenul mai sus menționat se află construcții edificate înainte de 1 ianuarie 1990 și construite din fondul centralizat al statului, terenul fiind amplasat în zona instituțiilor și serviciilor, astfel încât nu poate fi restituit în natură potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate.

Pentru aceste considerente prin decizia nr. 229 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești în baza art. 296 C. proc. civ. a admis apelul, și a schimbat în parte sentința în sensul că s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 1.388 mp., constatându-se că petentele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 562 mp. nerestituit în natură. Împotriva deciziei civile nr. 229 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești au declarat recurs Primarul Orașului Baicoi și Primăria Orașului Baicoi, care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

În mod greșit instanța de apel a dispus obligarea apelanților la restituirea în natură a suprafeței de 1.388 mp, conform raportului de expertiza B.N., apreciind că Legea nr. 10/2001, nu instituie niciun fel de excepție de la restituirea în natură, în raport de apartenența bunului la domeniul privat sau public al unei unități administrativ teritoriale, singura rațiune fiind aceea de a se asigura o reparație efectiva celui de la care statul a preluat în mod abuziv, anumite bunuri.

Deși, în cauză, au fost efectuate mai multe expertize specialitatea topo, ale căror concluzii au fost fără echivoc, în sensul că terenul solicitat de către intimați face parte din domeniul public al orașului Baicoi, este afectat de utilități, existând mai multe construcții pe acesta, instanța a dispus restituirea în natură parțială a acestuia, deși exista prevederi exprese ale Legii nr. 10/2001, în speță art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (3)-(4). Se susține că terenul în suprafață de 710 mp ce a făcut obiectul concesiunii către SC C. SRL este afectat de amenajări de utilitate publică, pe acesta se găsește o construcție, ce a fost edificată de către societatea concesionară, conform autorizației deconstruire obținută de către aceasta societate.

Se consideră că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.388 mp și măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de 562 mp, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materia proprietății publice. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 considerând că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.388 mp, iar pentru diferența de 562 mp se impun a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin teren liber și restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică. De asemenea, art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 trebuie interpretate în sensul că sintagma ”amenajări de utilitate publică” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității, căii de comunicație, dotării tehnico - utilitare, subterane amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale. Față de aceste dispoziții legale în mod just instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.388 mp, terenul nefiind afectat de amenajări de utilitate publică așa cum susține recurenții Primarul Orașului Băicoi și Primăria Orașului Băicoi, criticile invocate de recurenți neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Cum recursul promovat de recurenții pârâții este nefondat, și cererea de intervenție formulată în interesul recurenților de intervenientul SC C.I.E. SRL se va respinge, având în vedere dispozițiile art. 51 C. proc. civ., deoarece prin această cerere de intervenție accesorie, intervenienta tinde, prin apărările formulate, ca soluția din proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit, respectiv în favoarea recurenților. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ. și fiind îndeplinită condiția culpă procesuală în privința recurenților, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei către intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de intervenție în interesul recurenților pârâți formulată de intervenientul SC C.I.E. SRL. Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Orașului Băicoi și Primăria Orașului Băicoi, împotriva deciziei civile nr. 229 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții pârâți la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți I.G., B.G. și Ș.E. cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.