ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5445/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

Cameră de Consiliu de Tribunalul Bacău, în data de 12 iulie 2010 a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv al sentinței civile nr. 709 din 13 septembrie 2004

a Tribunalului Bacău, formulată de contestatorii Primarul Oraș Tg. Ocna și D.L.,

în sensul că în dispoziția nr. 920/2004 a Primarului Orașului Tg.Ocna se va

trece ca valoare estimativă atât suma de 195.833.400 ROL cât și suma de

246.499.000 ROL, ambele având caracterul unor valori estimative.

Pentru a hotărî

astfel tribunalul a reținut că prin cererea formulată la 03 iunie 2010,

Primarul orașului Tg. Ocna, intimat în dosarul nr. 100/110/2004, a solicitat în

contradictoriu cu respectiva contestatoare D.L., lămurirea dispozitivului

sentinței civile nr. 709/2004 a Tribunalului Bacău, în sensul de a se preciza

dacă suma de 246.499.000 lei reprezintă valoarea masurilor reparatorii sau

aceasta valoare este una estimativă, sens în care valoarea imobilului va fi

stabilită în mod efectiv printr-un raport de evaluare desemnat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art. 16 Titlul VII al

Legii 247/2005.

Contestatoarea a

formulat și ea cerere, depunând precizări la 09 iulie 2010, arătând că solicită

să se treacă suma de despăgubiri de 246.499.000 lei (Rol).

Analizând cererile

formulate în raport de sentința solicitată a fi lămurită, tribunalul a reținut:

În considerentele

sentinței se arată că prin Normele Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001,

s-a prevăzut posibilitatea constituirii de comisii interne de evaluare a

imobilelor care nu pot fi restituite în natură, iar valorile stabilite de

aceste comisii, precum și valorile stabilite prin expertize de specialitate, la

solicitarea persoanelor îndreptățite, pe cheltuiala lor, reprezintă valori

estimative pe baza cărora se va putea trece despăgubirea efectivă.

S-a mai arătat în

cuprinsul aceleiași sentințe că evaluarea despăgubirilor s-a făcut de o

comisie, în condițiile art. 40 Legea nr. 10/2001.

Raportat la cele două

texte legale, s-a arătat că, în speță, în cuprinsul dispoziției contestate

trebuia să se prevadă inclusiv valoarea estimativă rezultată din expertiza de

specialitate efectuată pe cheltuiala contestatoarei.

În consecință, în

dispozitiv s-a arătat ca se va trece pentru valoarea estimata a imobilului și

valoarea estimată de 246.499. mii lei (246.499.000 ROL).

Așa cum rezultă din

dispozitiv și cum rezultă din considerentele ce explică dispozitivul, reiese că

instanța în soluționarea contestației, a stabilit ca alături de valoarea

estimata menționată în dispoziție - 195.833.400 ROL (valoare stabilita de

comisia de evaluare), să se treacă și valoarea estimată rezultată din expertiza

efectuată la solicitarea contestatoarei și anume valoarea de 246.499.000 ROL.

Astfel instanța, s-a

pronunțat în sensul că ambele valori: 195.833.400 Rol și 246.499.000 Rol au

caracterul unor valori estimative pe baza cărora, în condițiile Normelor

Metodologice, se va trece despăgubirea efectiva stabilită de Comisia Centrala.

Împotriva acestei

încheieri a declarat apel contestatoarea care și-a exprimat nemulțumirea în

ceea ce privește cuantumul sumei stabilite pentru teren și casă , întrucât a

fost diminuată suprafața de teren ce i se cuvenea, iar în ceea ce privește casa,

nu reiese din ce este construită și nu s-a avut în vedere îmbunătățirea adusă

pe bază de acte și declarații de martori, solicitând pentru lămurirea acestor

aspecte efectuarea unei noi expertize.

Apelul a fost respins

prin decizia civilă nr. 91 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel de Apel

Bacău pentru următoarele considerente:

Criticile formulate

de apelantă cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirile în raport de

suprafața de teren și de îmbunătățirile aduse imobilului casă, exced

instituției reglementate de art. 281

1

C. proc. civ.

Aceste critici

vizează pretinse greșeli de judecată și puteau fi invocate doar în căile de

atac la care era supusă hotărârea primei instanțe.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta D.L. care a susținut următoarele critici: instanța

nu a stabilit în mod real valoarea terenului ce a fost diminuat și valoarea

măsurilor reparatorii în ceea ce privește „casa” și mai precizează că nu s-a

ținut cont de dorințele sale și constată că a fost indusă în eroare.

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

În ceea ce privește

motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt

limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În speță, recurenta reclamantă

nu a invocat niciunul din cazurile de modificare ori de casare prevăzute de

textul menționat ulterior și nici dezvoltarea criticilor acestora nu face

posibilă încadrarea în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul

din motivele de recurs.

Așa-zisele motive de

nelegalitate au constat în considerație de ordin general referitoare la situația

de fapt și în exprimarea nemulțumirii față de soluționarea fondului cauzei,

aspecte ce nu pot fi reținute drept motive de recurs.

Având în vedere aceste

considerente, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta D.L. împotriva deciziei civile nr. 91 din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2011.