ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 175/2010

Asupra recursurile penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4764/107/2008 s-a dispus condamnarea:

- inculpatului D.G.,  la pedeapsa de: 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

-10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul D.G. execută pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.G., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus durata arestului preventiv de la 06 decembrie 2008 la zi.

- C.B., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, în final inculpata C.B. executând pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei C.B., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus durata arestului preventiv de la 28 iulie 2008 la zi.

- D.G.,, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prev. de art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

-10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul D.G. executând pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D.G.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. art. 998 și 1003 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații D.G., C.B. și D.G. la plata următoarelor sume de bani:

- 2100 euro în favoarea părții civile D.C.O.

- 2000 euro în favoarea părții civile D.S.

- 1050 euro în favoarea părții civile N.R.

- 2000 euro în favoarea părții civile D.E.S.

- 2000 euro în favoarea părții civile P.R.

- 2000 euro în favoarea părții civile M.L.

- 1000 euro în favoarea părții civile M.D.S.

- 1450 euro în favoarea părții civile G.S. -

- 1000 euro în favoarea părții civile D.C.

- 2000 euro în favoarea părții civile P.I.I.

- 900 euro în favoarea părții civile R.M.

Instanța a respins în rest pretențiile civile formulate de părțile civile D.S., D.E.S., M.L., M.D.S., P.I.I.

În baza art. 17 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații D.G., C.B. și D.G. la plata sumei de 1000 euro cu titlu de despăgubiri în favoarea victimei minore H.I.E.

S-a luat act că părțile civile I.I. și I.I.A.  și V.E.  nu mai au pretenții civile în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 4100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 5600 lei - onorarii apărători oficiu în cursul cercetării judecătorești (2800 lei avocat S.S., 1200 lei avocat V.M. și 1600 lei avocat S.S.) vor fi avansate din fondurile M.J. în contul Baroului de Avocați Alba.

S-a luat act că prin încheierile de la termenul din 18 noiembrie 2008 și respectiv 19 decembrie 2008 s-a dispus plata onorariilor apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

Inculpatul D.G. este concubinul inculpatei C.B. iar inculpatul D.G. este fiul acestora.

În cursul anului 2007-2008, cei trei inculpați, profitând de starea materială precară a victimelor și de faptul că acestea nu aveau un loc de muncă stabil le-a promis locuri de muncă în Spania remunerate cu 300-350 euro pe lună, cazare, masă și transport gratuite.

Ulterior inculpații nu și-au respectat promisiunile, exploatând victimele prin obligarea acestora la muncă și cerșetorie.

Astfel, în vara anului 2007, cei trei inculpați au recrutat victimele D.C.O., I.I., R.M., M.I., I.I.A., D.C., B.D. și B.G.V.

Ulterior, în cursul lunii decemdrie 2007, au fost recrutați și transportați în Spania, de către inculpatul D.G. martorele victime: D.S. (minor), D.E.S., P.R., M.D.S., G.S., H.A., H.I.E. (minor), L.R., P.I.I., A.T. (surdo-mut).

Pentru a le putea duce în Spania pe victimele minore D.S., N.R. și H.I.E., inculpatul D.G. i-a dus pe părinții acestora la un notar public din municipiul Aiud unde au fost date mai multe declarații notariale prin care inculpatul era împuternicit să-i ducă pe minori în străinătate.

În cursul lunii ianuarie 2008, inculpatul D.G. a recrutat alte trei victime, și anume, pe D.C., C.M. și R.P.

În momentul în care victimele au ajuns în Spania, inculpații le-au luat actele de identitate fiind forțate să presteze diverse munci la care erau duse de inculpații D.G. și D.G., nefiind remunerați, cazați și hrăniți conform înțelegerii inițiale. Inculpații câștigau aproximativ 45-50 euro pe zi pentru fiecare persoană care era dusă la lucru, bani pe care îi primeau de la patronii spanioli în favoarea cărora lucrau victimele.

În zilele în care nu se găsea de lucru, victimele D.S., D.E.S., N.R., A.T., H.A. și H.I.E. au fost obligate de către cei trei inculpați să cerșească în folosul traficanților, fiind duse la cerșit de către D.G., D.G. și C.B., care îi supraveghea, luându-le banii obținuți din cerșit.

Persoanele vătămate erau tot timpul supravegheate de către inculpați, care le amenințau, iar în unele cazuri le agresa fizic dacă refuzau să muncească sau să cerșească, dacă își însușeau banii din cerșit, dacă cereau bani pentru a-și cumpăra mâncare sau dacă solicitau asigurarea unor condiții minime de cazare, masă și igienă.

Profitând, la un moment dat, de neatenția inculpaților, în cursul lunii februarie 2008, victimele V.E., P.R., M.D.S. și L.R. au reușit să fugă de la traficanți, fără a avea asupra lor actele de identitate, acestea rămânând la inculpați. După mai multe luni și beneficiind de ajutorul unor asociații caritabile, cei patru au ajuns în țară și au sesizat organele de poliție.

După plecarea celor patru victime, inculpații au plătit mai multe persoane pentru a le prinde, afirmând că în cazul în care vor fi găsite îi va omorî în bătaie.

În luna iunie 2008, inculpații au încercat să o „vândă” pe numita H.A. unui cetățean spaniol însă înțelegerea nu a fost finalizată deoarece inculpații au cerut suma de 15.000 euro și nu li s-a oferit decât 5.000 euro.

Cu banii obținuți în modalitatea descrisă anterior, inculpații și-au cumpărat o casă în municipiul Calafat, jud. Dolj, urmând să achite contravaloarea în rate.

Pentru a procura mai mulți bani, în cursul lunii iunie 2008 inculpatul D.G. s-a întors în țară pentru a recruta alte victime, aflând însă că a fost denunțat organelor de poliție. În aceste condiții, le-a cerut celorlalți doi inculpați să vină în țară cu două victime care să declare că nu au fost exploatate, însă toate părțile vătămate au arătat că li s-au propus sume cuprinse între 300-350 euro lunar, cazare și masă însă inculpații le-au luat actele de identitate, au fost puși la muncă, la cerșit, iar banii erau însușiți de inculpați.

În raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile instanța de fond a obligat inculpații la despăgubiri în limitele dovedirii acestora de către părțile civile.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Alba și inculpații D.G., C.B. și D.G.

Prin Decizia penală nr. 20/ A din 9 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Alba împotriva sentinței penale nr. 153 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală și în consecință:

A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul omiterii menționării încadrării juridice în drept a faptei de trafic de minori pentru care au fost condamnați inculpații D.G., C.B. și D.G. și procedând la o noua rejudecare a cauzei în aceste limite:

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.G. și în baza art. 88 C. pen., art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând de la data de 6 decembrie 2008 și până la data de 9 octombrie 2009.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata C.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatei C.B. și în baza art. 88 C. pen., art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv începând de la data de 28 iulie 2008 și până la data de 9 octombrie 2009.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.G.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații D.G., C.B. și D.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații apelanți să plătească statului fiecare suma de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru părțile vătămate minore în cuantum de 450 lei se va avansa din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că singura critică ce poate fi însușită este aceea că instanța de fond a omis a indica încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați deși în expozitiv se reține starea de fapt corectă.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații D.G., D.G. și C.B. invocând cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 18.

Au invocat, în susținerea recursurilor, faptul că în realitate este vorba de un litigiu de muncă și nu pot fi reținute infracțiunile la care s-a făcut referire în rechizitoriu, în condițiile în care inculpații nu au exploatat părțile vătămate.

În subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) rap. la art. 385

6

alin. (7) și art. 385

7

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din analiza probelor dispuse și administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, atribuind faptelor săvârșite de către aceștia o încadrare juridică legală.

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpaților pentru faptele deduse judecății.

Spre deosebire de intenția pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea instanța este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final, să înlăture orice îndoială.

În cauza supusă analizei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanțele de fond și apel au realizat o analiză temeinică a probelor administrate.

Astfel, rezultă din declarațiile părților vătămate că cei trei inculpați le-au promis acestora locuri de muncă în Spania remunerate cu câte 300-350 euro pe lună, asigurându-le, totodată, masă și transport gratuit.

Inculpații, în realizarea scopului infracțional propus, recrutau victimele din cadrul persoanelor cu situație materială precară, antrenând în lanțul infracțional, minori dar și persoane cu handicap (A.T. fiind surdo mut).

Transportul victimelor la patronii spanioli era supravegheat de inculpații D.G. și D.G., iar în perioada în care o parte dintre victime nu erau la lucru, cei trei inculpați le puneau să cerșească în folosul lor.

În cursul lunii februarie 2008, părțile vătămate V.E., P.R., M.D.S. și L.R. au reușit să fugă, fiind ajutate de asociații caritabile pentru a ajunge în țară unde au sesizat organele de poliție, relatând date despre activitatea infracțională a inculpaților.

Rezultă, de asemenea, din probele administrate, că inculpații, în cursul lunii iunie 2008, au urmărit să vândă victima H.A., unui cetățean spaniol cu suma de 15.000 euro, acesta oferindu-le doar suma de 5.000 euro, împrejurare în care înțelegerea nu a mai fost finalizată.

Coroborând astfel declarațiile părților vătămate - care relatează întregul context faptic, continuând întreaga activitate infracțională desfășurată de cei trei inculpați - cu declarațiile inculpaților și declarațiile martorei H.A. (aceasta a arătat că în momentul în care s-au urcat în autocar, i-a fost luat buletinul de identitate de către inculpatul D.G., iar în Spania erau duși la lucru de cei trei inculpați, fiecare persoană fiind plătită cu câte 45-50 euro/zi, banii fiind primiți de inculpatul D.G.), cu procesele verbale de recunoaștere, prin care părțile vătămate îi recunosc pe cei trei inculpați, dar și cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în condițiile legii, rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.

În aceste condiții, criticile inculpaților în sensul unei erori grave de fapt nu pot fi reținute, ele fiind nefondate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen.

Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă numai la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă acestea, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se face în mod arbitrar ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanța trebuie să țină seama în activitatea de individualizare a pedepsei.

În cauza de față, se reține că faptele săvârșite de inculpații D.G., D.G. și C.B., prezintă o gravitate deosebită, aceștia folosindu-se de victime ca un mijloc prin care să obțină sume de bani pentru satisfacerea intereselor personale. Promițându-le locuri de muncă în Spania, inculpații au profitat de naivitatea persoanelor vătămate, dar și de starea materială precară sau de handicapul unora dintre ele.

Activitatea infracțională a fost concepută în detaliu fiind descoperită urmarea faptului că parte din victime au reușit să fugă și să sesizeze organele de poliție. Nu lipsit de relevanță este faptul că inculpatul D.G. s-a sustras urmăririi penale și judecății fiind emis, pe numele său, mandat de arestare în lipsă.

Ca atare, nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepselor și cu atât mai puțin schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.B., D.G. și D.G.

În baza art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 28 iunie 2008 la zi - inculpata C.B. și de la 6 decembrie 2008 la zi pentru inculpatul D.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.B., D.G. și D.G. împotriva Deciziei penale nr. 20/ A din 09 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpatei C.B., durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2008 la 20 ianuarie 2010 și pentru inculpatul D.G. durata arestării preventive de la 06 decembrie 2008 la 20 ianuarie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați până la prezentarea apărătorului ales și sumele de câte 700 lei reprezentând onorariile totale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți civile D.C.O., V.E., D.S., N.R., D.E.S., I.I., P.R., M.L., I.I.A., M.D.S., G.S., D.C. și P.I.I., precum și pentru intimata parte vătămată R.M., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.