ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5885/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2060/2001,

reclamantele R.M. și B.A.M.E. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Finanțelor Publice, Municipiul București, prin Primarul General și RA A.P.P.S.,

solicitând să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită

posesie imobilul teren în suprafață de 729,60 mp, situat în București.

În motivarea cererii se arată că V.R.(tatăl

M.R.) a dobândit terenul respectiv în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 20254/1937, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr. 11633

din 30 martie 1940, V.R. i-a vândut G.C. cota indiviză de ½ din terenul

respectiv, aceasta fiind mătușa reclamantei B.A.E.M.

În motivare se mai arată că terenul

a fost preluat de stat fără titlu.

La termenul din 19 decembrie 2002 a

formulat cerere de intervenție în interes propriu I.R.E.P., solicitând

obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate imobilul în litigiu,

alături de cele două reclamante, motivat de faptul că G.C. este mătușa ei și a

lui B.A.E.M.

S-a mai precizat că a fost

notificată R.A.A.P.P.S., dar neprimind nici un răspuns, s-a introdus acțiunea

de față.

Prin sentința civilă nr. 439 din 3

iulie 2003, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea

principală și cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibile.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantele R.M. E. și B.A.M.E. și intervenienta I.R.E.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 190 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondat

apelul, menținând, astfel, soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii

reclamantele și intervenienta au declarat recurs, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ele au susținut, în esență, că, prin

respingerea acțiunii și a cererii de intervenție ca inadmisibile, s-a ajuns la

îngrădirea liberului acces la justiție, la         justiție, la încălcarea

gravă a drepturilor și libertăților constituționale.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru următoarele argumente.

Acțiunea în revendicare imobiliară,

promovată de reclamante a fost introdusă la Tribunalul București la data de 14

martie 2001, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001.

Așa cum corect au reținut

instanțele, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate

de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau

succesorii lor dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

Legea nr. 10/2001 reprezintă un act

normativ special, ce reglementează toate situațiile referitoare la imobilele

preluate abuziv de stat și implică o procedură specială pentru obținerea în

natură a imobilelor ce cad sub incidența sa.

După cum a reținut și instanța de

fond, cererea reclamantelor prin care solicită direct instanței obligarea unității

deținătoare la restituirea imobilului, fără a aștepta răspunsul regiei la

notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, deoarece,

în procedura prevăzută de această lege, tribunalul soluționează contestațiile

exercitate de persoana îndreptățită împotriva deciziei emise de persoana

juridică deținătoare.

Acest lucru înseamnă că o cerere în

revendicare introdusă contra persoanei notificate, fără a se face dovada

parcurgerii procedurii administrative prealabile, este inadmisibilă, neputându-se

suplini procedura administrativă de restituire în natură sau prin echivalent.

Având în vedere aceste considerente,

prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, nu se poate susține că se limitează

accesul la justiție al fostului proprietar; intenția legiuitorului, prin

prevederile Legii nr. 10/2001, este aceea de a rezolva în mod unitar unele

probleme speciale, apărute cu referire la bunuri preluate de stat în perioada

1946-1989.

Față de cele exprimate mai sus,

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.M., B.A.M.E. și I.R.E.P.

împotriva deciziei nr. 190 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iulie 2005.