ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3483/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 1446 din 31 ianuarie 2003, reclamantul S.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta C.C.C.R. Malu cu Flori, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii A.G.A. din 22 septembrie 2002. În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamantul a arătat că hotărârea A.G.A., prin care a fost înlocuit din funcția de președinte, a fost dată cu încălcarea unor dispoziții ale Legii nr. 200/2002. Prin sentința nr. 1535 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea formulată de reclamantul S.I.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut ca lipsită de temei legal nulitatea hotărârii A.G.A. invocată de către reclamant. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul S.I., arătând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 200/2002 și ale actului constitutiv al cooperativei. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 36 din 27 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea întocmai a dispozițiilor speciale reglementate de Legea nr. 200/2002 și respectiv, de O.U.G. nr. 97/2000. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul S.I., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, din actele dosarului se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că: Din procesul verbal al adunării din 22 septembrie 2002, rezultă că din numărul total de 290 membri cooperatori, au fost prezenți 100 de membri, procentul fiind de 34,45 %, astfel că au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 97/2000, modificat prin Legea nr. 200/2002 care prevăd că pentru validitatea hotărârii adunării generale la a doua convocare, cum este cazul în speță, este necesară prezența a cel puțin 1/3 din numărul membrilor cooperatori și votul majorității celor prezenți, dispoziții ce au fost respectate.

Dispozițiile art. 43 din O.U.G. nr. 97/2000 modificată, nu sancționează cu nulitatea nepublicarea hotărârilor adunării generale în M. Of. al României, ci prevăd că pentru a fi opozabile terților, hotărârile se pot depune la Oficiul Registrului Comerțului, spre a fi menționate și publicate în M. Of. al României, dar încălcarea acestor dispoziții nu sancționează cu nulitatea hotărârii. Prin hotărârea adunării generale din 22 septembrie 2002 a membrilor cooperativei, s-a retras mandatul de administrator al reclamantului pentru abateri grave, potrivit prevederilor Legii nr. 200/2002 și a actului constitutiv al cooperativei, constând într-o activitate necorespunzătoare și a unui management defectuos și păgubitor pentru cooperativa de credit, încălcându-se astfel prevederile art. 59 și art. 62 din actul constitutiv.

Și critica adusă de recurent cu privire la delegații, este nefondată, din copiile delegațiilor aflate la dosar, rezultă că acestea sunt vizate de secretarii comunelor Malu cu Flori și Pucheni, jud. Dâmbovița, nici unul din delegați nu a reprezentat mai mult de 20 membri cooperatori, așa cum prevăd imperativ dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 97/2000 modificată prin Legea nr. 200/2002. În consecință, criticile formulate deciziei pronunțate în apel neputând fi primite, acestea fiind fără suport legal, instanța de recurs urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 36 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 iunie 2005.