ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, investit prin declinare de competență, prin sentința nr. 66 din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată de reclamantul C.M.V. în contradictor cu pârâta C.C.Z. Tg. Frumos și, în consecință, a anulat Hotărârea Consiliului de Administrație din 15 martie 2007 de revocare a reclamantului din funcția de președinte al consiliului, dispunând repunerea acestuia în situația anterioară. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței ca instituțiile de credit, conform art. 102 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2004, se constituie și funcționează în condițiile prevăzute de legislația societăților comerciale și, potrivit art. 140 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 dacă președintele a fost numit de Adunarea Generală, poate fi revocat de aceasta, așa încât revocarea reclamantului din funcția de președinte al Consiliului de administrație de acest consiliu este nelegală. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin Decizia nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care, în raport de probele de la dosar și de prevederile art. 140 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a menținut-o ca legală și temeinică.

Drept urmare, a fost înlăturată critica pârâtei cu privire la nelegalitatea sentinței sub aspectul nulității procesului verbal din 15 martie 2007 prin care reclamantul a fost revocat din funcția de președinte al Consiliului de administrație precum și critica privind inadmisibilitatea cererii, reținând că instanța a fost legal investită cu soluționarea acțiunii de constatare a nulității hotărârii Consiliului de administrație al C.C.Z. din 15 martie 2007. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta C.C.Z. Tg.

Frumos pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 în a căror dezvoltare arată că: - reclamantul a fost ales de Adunarea Generală din 11 martie 2006 în calitate de administrator iar nu în calitate de președinte al consiliului de administrație, cum greșit se arată în decizia atacată; - la aceeași dată, 11 martie 2006, consiliul de administrație și-a ales președintele iar în a II-a sesiune a adunării generale s-a luat act de alegerea făcută de consiliul de administrație; - critica cu privire la inadmisibilitatea cererii a fost greșit înlăturată, întrucât dispoziția de repunere a reclamantului în funcție, înfrânge voința adunării generale acesta nemaiavând nici calitatea de administrator, conform hotărârii adunării generale din 13 aprilie 2007, care nu a fost contestată.

Intimatul C.M.V. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate ale cărei considerente le susține. Recursul este fondat. Reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune în nulitatea hotărârii consiliului de administrație prin care acesta a fost revocat din calitatea de președinte al consiliului de administrație. Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate în justiție numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, nu și hotărârile consiliului de administrație, iar potrivit art. 132 alin. (4) membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

În altă ordine de idei, în cauza de față reclamantul a fost ales în calitate de președinte al consiliului de administrație, nu de adunarea generală cum greșit s-a reținut în hotărârea atacată ci de Consiliul de administrație iar potrivit art. 140 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 președintele poate fi revocat oricând de către consiliul de administrație, deci ad nutum. În raport de prevederile legale menționate acțiunea reclamantului de constatare a nulității hotărârii consiliului de administrație din funcția de administrator în care l-a ales este inadmisibilă. Soluția se impune cu atât mai mult cu cât calitatea de președinte al Consiliului de administrație nu poate supraviețui calității de administrator conform art. 140 1 alin. (2), iar recurentul reclamant prin hotărârea Adunării Generale din 13 aprilie 2004 a pierdut această calitate, situație pe care acesta o confirmă.

Drept urmare, decizia atacată de confirmare a sentinței prin care s-a constatat nulitatea hotărârii consiliului de administrație în speță și s-a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară fiind nelegală în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica decizia atacată, va admite apelul declarat împotriva sentinței pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea. În baza art. 274 C. proc. civ. va fi obligat intimatul la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.C.Z. Tg. Frumos, împotriva Deciziei nr. 8 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 66 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, comercial și contencios administrativ, pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.M.V. Obligă intimatul reclamant la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.