ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

Iași, secția comercială și contencios administrativ, investit prin declinare de

competență, prin sentința nr. 66 din 7 aprilie 2008 a admis cererea formulată

de reclamantul C.M.V. în contradictor cu pârâta C.C.Z. Tg. Frumos și, în

consecință, a anulat Hotărârea Consiliului de Administrație din 15 martie 2007

de revocare a reclamantului din funcția de președinte al consiliului, dispunând

repunerea acestuia în situația anterioară.

Instanța de fond

a reținut în

motivarea sentinței ca instituțiile de credit, conform art. 102 alin. (1) din O.U.G.

nr. 99/2004, se constituie și funcționează în condițiile prevăzute de

legislația societăților comerciale și, potrivit art. 140

1

alin. (3)

din Legea nr. 31/1990 dacă președintele a fost numit de Adunarea Generală,

poate fi revocat de aceasta, așa încât revocarea reclamantului din funcția de

președinte al Consiliului de administrație de acest consiliu este nelegală.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin Decizia nr. 8 din 26 ianuarie 2009 a respins apelul declarat

de pârâtă

împotriva

sentinței pe care, în raport de probele de la dosar și de prevederile art. 140

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a menținut-o ca legală și temeinică.

Drept urmare, a fost

înlăturată critica pârâtei cu privire la nelegalitatea sentinței sub aspectul

nulității procesului verbal din 15 martie 2007 prin care reclamantul a fost

revocat din funcția de președinte al Consiliului de administrație precum și

critica privind inadmisibilitatea cererii, reținând că instanța a fost legal

investită cu soluționarea acțiunii de constatare a nulității hotărârii

Consiliului de administrație al C.C.Z. din 15 martie 2007.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta C.C.Z. Tg. Frumos

pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 în a căror dezvoltare arată că:

- reclamantul a fost

ales de Adunarea Generală din 11 martie 2006 în calitate de administrator iar

nu în calitate de președinte al consiliului de administrație, cum greșit se

arată în decizia atacată;

- la aceeași dată, 11

martie 2006, consiliul de administrație și-a ales președintele iar în a II-a

sesiune a adunării generale s-a luat act de alegerea făcută de consiliul de

administrație;

- critica cu privire

la inadmisibilitatea cererii a fost greșit înlăturată, întrucât dispoziția de

repunere a reclamantului în funcție, înfrânge voința adunării generale acesta

nemaiavând nici calitatea de administrator, conform hotărârii adunării generale

din 13 aprilie 2007, care nu a fost contestată.

Intimatul C.M.V. a

depus întâmpinare la dosar

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea ca legală a deciziei atacate ale cărei considerente le susține.

Recursul este fondat.

Reclamantul a

investit instanța de fond cu o acțiune în nulitatea hotărârii consiliului de

administrație prin care acesta a fost revocat din calitatea de președinte al

consiliului de administrație.

Potrivit art. 132 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate în justiție numai hotărârile adunării

generale contrare legii sau actului constitutiv, nu și hotărârile consiliului

de administrație, iar potrivit art. 132 alin. (4) membrii consiliului de

administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea

lor din funcție.

În altă ordine de

idei, în cauza de față reclamantul a fost ales în calitate de președinte al

consiliului de administrație, nu de adunarea generală cum greșit s-a reținut în

hotărârea atacată ci de Consiliul de administrație iar potrivit art. 140

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 președintele poate fi revocat oricând de către

consiliul de administrație, deci ad nutum.

În raport de

prevederile legale menționate acțiunea reclamantului de constatare a nulității

hotărârii consiliului de administrație din funcția de administrator în care l-a

ales este inadmisibilă.

Soluția se impune cu

atât mai mult cu cât calitatea de președinte al Consiliului de administrație nu

poate supraviețui calității de administrator conform art. 140

1

alin.

(2), iar recurentul reclamant prin hotărârea Adunării Generale din 13 aprilie

2004 a pierdut această calitate, situație pe care acesta o confirmă.

Drept urmare, decizia

atacată de confirmare a sentinței prin care s-a constatat nulitatea hotărârii

consiliului de administrație în speță și s-a dispus repunerea reclamantului în

situația anterioară fiind nelegală în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica decizia

atacată, va admite apelul declarat împotriva sentinței pe care o va schimba în

tot în sensul că va respinge acțiunea.

În baza art. 274 C.

proc. civ. va fi obligat intimatul la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către

recurenta pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta C.C.Z. Tg. Frumos, împotriva Deciziei nr. 8 din 26 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul că admite

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 66 din 7 aprilie 2008,

pronunțată de Tribunalul Iași, comercial și contencios administrativ, pe care o

schimbă, în sensul că respinge acțiunea reclamantului C.M.V.

Obligă intimatul

reclamant la 2.539,3 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.