ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

I.

Obiectul cauzei și hotărârile pronunțate în primă instanță și în apel.

1.

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2009 pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, reclamantul D.M.T. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.P.R., ca prin hotărârea instanței să se constate

nulitatea absolută a procesului verbal al adunării generale ordinare al

acționarilor societății pârâte din data de 23 ianuarie 2009 precum și nulitatea

absolută a hotărârilor nr. 1, 2 și 3 adoptate de adunarea generală la acea dată

pentru fraudarea legii și a actului constitutiv al companiei.

Potrivit reclamantului adunarea

generală s-a ținut fără îndeplinirea formalităților de convocare, prevăzute de

lege și actul constitutiv, în condițiile în care, în calitatea sa de președinte

al consiliului de administrație nu a dispus o asemenea măsură.

Susține reclamantul că cei doi

acționari ai C.N.P.R. nu au dat mandat persoanelor care i-au reprezentat în Adunarea

generală cu privire la revocarea sa din funcția de președinte al Consiliului

Administrației și numirea altor persoane în locul celor revocați, ceea ce în

opinia reclamantului, constituie o depășire a mandatului dat de cei doi

acționari.

Cu privire la modalitatea de vot

reclamantul susține că votul nu a fost secret așa cum prevăd dispozițiile Legii

nr. 31/1990 republicat și ale actului constitutiv.

Pârâta C.N.P.R. s-a apărat invocând

excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, în raport de

dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea Societăților Comerciale (LSC) precum

și excepția lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea ca

neîntemeiată a acțiunii în anulare, adunarea generală fiind convocată în

condițiile art. 121 din L.S.C., toți acționarii companiei fiind prezenți prin reprezentații

legali.

din 21 mai 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca primă

instanță a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului pentru capetele de cerere privind nulitatea

absolută a procesului verbal al A.G.O. din 23 ianuarie 2009 și nulitatea

absolută a hotărârii nr. 2 adoptate la acea dată prin care s-a aprobat

revocarea din funcția de administrator și președinte al Consiliului

Administrației a reclamantului; a admis excepția lipsei de interes privind

constatarea nulității absolute a hotărârilor nr. 1 și 3 din aceiași dată, prin

care s-a aprobat modificarea remunerației

membrilor

Consiliului Administrației conform prevederilor H.G. nr. 1715/2008 și a fost

împuternicit noul Consiliul de Administrație să renegocieze clauzele

contractului de mandat încheiat cu reclamantul la data de 14 aprilie 2008 în

sensul stabilirii unei remunerații brute în cuantum de 6.691 lei conform

prevederilor O.U.G. nr. 222/2008.

Prima instanță a reținut că în raport

de prevederile art. 134 alin. (4) din L.S.C. potrivit cărora membrii

consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere nu pot

ataca hotărârile adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție,

reclamantul, în calitate de membru și Președinte al Consiliului Administrației

al Companiei nu are calitate procesual activă în cauză în ce privește acțiunea

în nulitatea hotărârii nr. 2 prin care a fost revocat din funcțiile deținute în

Consiliul de Administrație și în mod corespunzător în cererea de constatare a

nulității procesului verbal al adunării generale.

Cu privire la hotărârile nr. 1 și nr. 3

adoptate în aceiași adunare generală, tribunalul a apreciat că reclamantul nu

justifică un interes legitim, deoarece acțiunea în anulare are un caracter

social, fiind exercitată exclusiv în interesul societății și al acționarilor,

iar reclamantul tinde la valorificarea unui interes strict personal, derivând din

contractul de mandat încheiat cu C.N.P.R.

împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 481

din 17 noiembrie 2008.

Instanța de control judiciar a

confirmat ca legale dezlegările date de prima instanță, apreciind că

dispozițiile art. 132 alin. (4) din L.S.C. interzic, în mod absolut,

administratorului să atace hotărârea de revocare a sa din funcție indiferent de

motivele de nulitate invocate.

II. Recursul

D.M.T. a declarat recurs, în termen legal împotriva deciziei nr. 481 a Curții

de Apel, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.,

criticile formulate vizând următoarele aspecte:

- instanța de apel nu a motivat

neaplicarea în speță a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din L.S.C. potrivit

cărora motivele de nulitate absolută pot fi invocate de orice persoană

interesată, iar dreptul la acțiune este imprescriptibil, și totodată nu a dat

eficiență juridică condițiilor și principiilor nulității absolute;

- referitor la interesul reclamantului

instanțele deși rețin că reclamantul are calitate procesuală să atace

hotărârile nr. 1 și 3, în mod greșit apreciază că nu are interes, deși prin

reducerea indemnizației, reclamantul este direct prejudiciat, interesul

reclamantului fiind mai bine caracterizat decât al unui terț;

- cu privire la anularea procesului verbal

al ședinței, motivele invocate respectiv, încălcarea dispozițiilor art. 129 din

L.S.C. nu a fost sancționată de instanță, deși în absența convocării adunării o

serie de aspecte nu puteau fi verificate;

- votul și deciziile adunării generale

sunt nule, și urmare încălcării dispozițiilor art. 130 alin. (2) din L.S.C.

care prevăd obligatoriu votul secret pentru revocarea sau numirea membrilor

Consiliului Administrației, și a dispozițiilor art. 125 alin. (3) din L.S.C.

potrivit cărora procurile de reprezentare trebuie depuse în original cu 48 ore

înainte de adunare sub sancțiunea pierderii executivului de vot.

În cauză intimata C.N.P.R. a formulat

întâmpinare la data de 20 mai 2010 prin care a solicitat respingerea recursului

promovat de reclamanta care nu are calitate procesual activă să atace

hotărârile de revocare a sa din funcție.

Înalta Curte verificând legalitatea

deciziei atacate în raport de criticile formulate constată că recursul este

nefundat pentru considerentele ce urmează:

recurentul nu respectă întrutotul exigențele impuse de art. 302

1

C.

proc. civ. cu privire la conținutul cererii de recurs, care trebuie să cuprindă

pe lângă indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază o dezvoltare

de sine stătătoare a fiecărui motiv.

În cauză, recurentul dezvoltă global

cele trei motive de nelegalitate invocate, cu argumente care nu sunt subsumate

fiecărui motiv în parte, și care se întrepătrund astfel încât raționamentul său

juridic este deficitar sub aspectul clarității și acurateței.

Distinct de acestea o serie de

încălcări vizează fondul acțiunii în anulare formulate, respectiv nelegalități

care în opinia recurentului afectează valabilitatea hotărârilor adoptate prin

încălcare dispozițiilor din L.S.C. referitoare la convocare întocmirea

procesului verbal al adunării modul de reprezentare al acționariatului, aspecte

care însă nu au fost examinate de instanțe în condițiile în care dezlegarea

dată în cauză a vizat numai excepția lipsei calității procesual active și a

lipsei de interes, fără antamarea fondului cauzei, dat fiind caracterul

dirimant al excepțiilor găsite întemeiate.

Cu aceste precizări, examinând

criticile formulate, numai în raport de soluția adoptată prin decizia ce face

obiectul recursului, Curtea constată că motivul întemeiat pe art. 304 pct. 7 nu

subzistă deoarece niciuna din cele două ipoteze ale art. 304 pct. 7 nemotivarea

sau existența unor argumente contradictorii ori străine de cauză, nu regăsesc

în cuprinsul hotărârii instanței de apel, care examinând cele două excepții în

temeiul cărora prima instanță a respins acțiunea în anulare, își motivează

punctul de vedere.

Referirea instanței la dispozițiile art.

132 alin. (3) invocate de reclamant, este explicită, iar concluzia reținută în

sensul că din modul de redactare a art. 132 și de poziționare a celor 10

alineate rezultă indubitabil interdicția atacării de către membrii consiliului

de administratori a hotărârilor de revocare din funcție, indiferent de motivele

de nulitate invocate, este corectă.

Dispozițiile art. 132 alin. (3) din L.S.C.

precizează că acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi formulată și

de orice persoane interesate înțelegând prin aceasta și un terț, respectiv o

persoană care nu are calitatea de acționar, dar care trebuie să justifice un

interes.

În privința administratorului

societății însă, dispozițiile art. 132 alin. (4) prevăd imperativ și expres că

aceștia nu pot atacata hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor

din funcție, așa încât susținerea recurentului că potrivit art. 132 alin. (3)

are calitate procesuală să atace revocarea sa din funcție, în condițiile în

care invocă motive de nulitate absolută nu are nici un fundament legal,

deoarece în această ipoteză,. interdicția expresă din art. 132 alin. (4) nu

și-ar mai găsi justificare, iar termenii utilizați de legiuitorul activ în

redactarea art. 132 alin (4) nu permit nicio excepție, interdicția vizându-i

expres pe membrii Consiliului de administrație.

Interdicția legală prevăzută de art. 132

alin. (4) în ce privește pe administratori de a ataca hotărârile de revocare

din funcție, este o consecință a principiului revocabilității mandatului

prevăzut de art. 1552 pct. 1 C. civ., având în vedere că raporturile dintre societate

și administratori se întemeiază pe un contract de mandat comercial, cu un

conținut contractual, dar și legal, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 72

din L.S.C. cuprinse în Titlul III al legii referitor la dispoziții comune

privind funcționarea societăților comerciale.

În acest context legal excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului de a ataca hotărârea de revocare

din funcție a fost corect dezlegată de instanțele care s-au pronunțat în cauză,

criticile formulate de recurent nu relevă nici un aspect de încălcare sau

aplicare greșită a legii.

Altfel spus acțiunea în nulitate

întemeiată de dispozițiile art. 132 din L.S.C. cuprinde norme speciale care

complinesc norma generală și nu permit opțiunea între aplicarea normei generale

și cea a normei speciale, astfel încât, și terții care ar justifica un interes

în promovarea unei acțiuni în nulitate trebuie să se supună exigențelor impuse

de art. 132 din L.S.C.

Reglementarea acțiunii în nulitate

prevăzute de art. 132 are un caracter exclusiv, ceea ce însemnă că în actualul

context legislativ nu există posibilitatea alegerii între introducerea unei

acțiuni întemeiate pe dreptul comun în materie de nulități și a unei acțiuni întemeiate

pe dispozițiile art. 132 din L.S.C.

În ce privește interesul invocat de

recurent în anularea Hotărârilor nr. 1 și 3 prin care s-a decis modificarea

remunerației membrilor consiliului de administrație (Hotărârea nr. 1) și

renegocierea clauzelor contractului de mandat încheiat cu reclamantul la 14

aprilie 2008 (Hotărârea nr. 3), valorificarea acestui interes personal și

direct de reparare a prejudiciului produs prin revocarea sa din funcția de

administrator și reducerea indemnizației nu justifică promovarea unei acțiuni de

nulitate întemeiată pe art. 132, deoarece intră în contradicție evidentă cu dispozițiile

art. 132 alin. (4) și încalcă voința mandatului și dreptul său de revocare.

În alte cuvinte, prejudiciul produs administratorului

în ipoteza revocării intempestive și fără justă cauză, poate fi reparat, pe

calea unei acțiuni în daune interese prevăzută de L.S.C. în art. 137 alin. (4)

și nu prin promovarea unei acțiuni  în nulitatea hotărârii adunării generale de

revocare din funcție.

Celelalte critici formulate de

recurent vizând fondul acțiunii în anulare nu vor fi examinate, așa cum s-a arătat

în preambulul acestor considerente deoarece ele exced hotărârii atacate prin

prezentul recurs în cadrul căruia dezlegarea dată s-a limitat la examinarea

excepțiilor neantamând fondul cauzei.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.M.T. împotriva deciziei comerciale nr. 481 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.