- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 16 noiembrie 2007
Decizia nr. 3710/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 357 a Tribunalului București
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 21 iunie 2005, reclamantul P.D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.I.F. M. SA, constatarea nulității hotărârilor nr. 1, 3, 4 și 5 adoptate de adunarea generală ordinară a acționarilor societății pârâte la data de 23 aprilie 2005, invocând nesocotirea unor norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 respectiv încălcarea art. 130 alin. (2), art. 117 alin. (7), din legea societăților comerciale (L.S.C.), precum și încălcarea art. 18 alin. (2) din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 2/2005 privind unele măsuri pentru încadrarea societăților de investiții financiare în prevederile Legii nr. 297/2004 referitoare la piața de capital.
În motivare reclamantul, acționar în cadrul societății pârâte, a arătat că hotărârea nr. 3 la data de 23 aprilie 2005 privind alegerea unui nou consiliu de administrație, a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) care impun votul secret, iar hotărârile nr. 1, 4 și 5 au încălcat dispozițiile art. 117 alin. (7) din L.S.C. neexistând identitate între textul cuprins în convocarea adunării și hotărârile adoptate. Prin sentința comercială nr. 357 pronunțată la data de 1 februarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepțiile lipsei de interes și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă și pe fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant.
Tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul în calitate de acționar, justifică un interes legitim în soluționarea cu respectarea legii a problemelor aflate pe ordinea de zi a adunării generale, iar acțiunea în anulare pentru motive de nulitate absolută este imprescriptibilă , conform art. 132 alin. (3) din L.S.C. Ca, din analiza comparativă a textului convocării și a textului hotărârilor adoptate care au vizat dezbaterea și aprobarea situațiilor financiare pentru anul 2004, alegerea noilor membri ai consiliului de administrație pentru un mandat de patru ani, stabilirea remunerației membrilor Consiliului de administrație și prezentarea programului de răscumpărare a acțiunilor emise conform art. 4 din Legea nr. 13/1996, rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 117 alin. (7) din L.S.C.
prin menționarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii, precum și dispozițiile art. 100 din Legea nr. 297/2004 privind alegerea administratorilor sub aspectul procedurilor și termenelor impuse de art. 7 alin. (1) din Instrucțiunea nr. 2/2005 a C.N.V.M. Referitor la caracterul secret al votului pentru alegerea consiliului de administrație, tribunalul califică nulitatea care sancționează nerespectarea votului secret, ca fiind relativă, ceea ce impune respingerea acțiunii reclamantului, nulitatea neputând fi invocată decât de persoana căreia i s-a încălcat acest drept. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 569 din 17 noiembrie 2006, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței fondului pe care a anulat-o reținând cauza spre rejudecare.
Instanța de control a apreciat că hotărârea este lovită de nulitate conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care există neconcordanță între numele judecătorului în fața căruia au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și numele celui ce a pronunțat sentința din data de 1 februarie 2006. Evocând fondul curtea de apel, prin decizia comercială nr. 92 din 26 ianuarie 2007, a respins excepțiile tardivității cererii de chemare în judecată și a lipsei de interes și a admis în parte acțiunea formulată de reclamant constatând nulitatea hotărârilor nr. 3 și 4 adoptate de adunarea generală ordinară a acționarilor societății pârâte din data de 23 iunie 2005, dispunând totodată să se facă cuvenitele mențiuni în registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că hotărârea nr. 3 prin care un număr de 11 persoane fizice au fost alese ca administratori ai societății pârâte, încalcă dispozițiile art. 130 alin. (2) din L.S.C. care stipulează că „oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor”. Curtea a constatat că în cauză, buletinele de vot utilizate pentru votul prin corespondență destinat adunării respective, aveau înscrise în conținutul lor numele și prenumele acționarilor care urmau să-și exercite votul și trebuiau semnate de acționar, ceea ce demonstrează că buletinele nu au avut un caracter secret.
Referitor la hotărârea nr. 4 privind aprobarea renumerației pentru membrii Consiliului de administrație și premierea acestora, curtea reține că se impune și anularea acesteia deoarece în convocator, în documentele adunării și în procesul verbal nu este înscris cuantumul remunerației, fiind nesocotite sub acest aspect dispozițiile art. 117 alin. (7) din L.S.C. Împotriva acestei decizii, pârâta S.I.F. M. SA a declarat recurs, la data de 26 februarie 2007, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii pronunțate de tribunal. Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în argumentarea criticilor formulate că instanța, în mod eronat a reținut încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) din L.S.C.
privind votul secret, deoarece la data de 23 aprilie 2005 nu a fost ales C.R.A. astfel cum a fost definit de C.N.V.M., fapt care rezultă fără echivoc din cuprinsul procesului verbal al adunării, astfel că dispozițile art. 130 alin. (2) nu își găsesc aplicarea, societatea fiind administrată de o persoană juridică S.A.I. M.I. SA încă de la înființare. Recurenta a depus, în susținerea recursului, ca act nou, copie de pe actul constitutiv al S.I.F. M. SA autentificat sub nr. 311 din 9 iunie 2006 de B.N.P. D.Șt. Asupra recursului. Examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos.
Prealabil analizării motivelor de recurs, se impun câteva precizări cu privire la natura acestei căi de atac, precizări pe care curtea le consideră necesare în explicitarea considerentelor ce urmează.
În condițiile actualei reglementări art. 299 – art. 316 C. proc. civ., recursul se definește ca o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și în principiu nesuspensivă de executare. Prin urmare pot face obiectul recursului anumite hotărâri definitive, de regulă hotărâri date în apel, după judecarea fondului, motivele recursului vizând, conform art. 304 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii. În alți termeni, în recurs, se judecă hotărârea atacată, hotărâre care s-a fundamentat în fapt și drept pe susținerile și apărările părților. Or, pârâta recurentă, își schimbă esențial apărarea prin motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, susținând că hotărârea nr. 3 adoptată la data de 23 aprilie 2005 nu a ales un nou consiliu de administrație, ci, un alt organism, intitulat C.R.A., cu atribuții distincte de consiliul de administrație. Această nouă apărare, care nu se convertește într-un motiv de ordine publică ce poate fi invocat și direct în recurs, nu poate fi primită în primul rând, deoarece recursul fiind prin definiție o cale nedevolutivă, se raportează la verificarea sub aspectul legalității a deciziei atacate, decizie care a examinat legalitatea hotărârilor nr. 3 și 4 și prin prisma apărărilor pârâtei. Sub acest aspect, Curtea constată că pârâta recurentă, în mod constant și explicit, conform celor menționate prin întâmpinarea la acțiunea introductivă, prin notele scrise depuse cu ocazia judecării fondului și întâmpinarea din apel, a susținut că societatea și-a ales Consiliul de administrație, cu respectarea votului secret, dreptul suveran al adunării generale a acționarilor de a opta pentru autoadministrare neputând fi contestat. 2. Sub un al doilea aspect, susținerile recurentei sunt contradictorii prin ele însele, în măsura în care deși pretinde că prin hotărârea nr. 3 s-a ales un alt organism decât Consiliul de administrație, solicită, urmare admiterii recursului, menținerea hotărârii fondului, care a analizat cauza în raport și de apărările pârâtei, privind respectarea votului secret pentru alegerea Consiliului de administrație a societății, și nu a altui organism, prin raportare la prevederile art. 132 alin. (2) din L.S.C.
Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, nu subzistă, deoarece actul dedus judecății îl constituie hotărârile adoptate de adunarea generală a acționarilor la data de 23 aprilie 2005 acțiunea introductivă fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 132 alin. (2) din L.S.C. Întocmirea procesului verbal al ședinței adunării generale constituie o cerință impusă de lege pentru verificarea respectării condițiilor ținerii adunării, cvorum și vot, dar obiectul acțiunii în anulare îl constituie hotărârile adoptate de adunarea generală în măsura în care sunt contrare legii și actului constitutiv. Conform celor consemnate în procesul verbal al ședinței din data de 23 aprilie 2005 adunarea generală a hotărât alegerea noilor membrii ai consiliului de administrație al societății pentru un mandat de patru ani (M. Of. nr. 1898/10.06.2005).
Nerespectarea votului secret pentru alegerea Consiliului de administrație constituie o cauză de nulitate absolută a hotărârii în raport de cele statuate obligatoriu de dispozițiile art. 130 alin. (2) din L.S.C., norme de ordine publică care reglementează formarea voinței sociale în adunările generale, în sensul protejării acționarilor dar și a creditului general.
Înscrisul nou depus în recurs, respectiv actul constitutiv al societății pârâte autentificat la 9 iulie 2006 prin care este statuată existența C.R.A. ca un organism distinct de administratorul societății, nu are relevanța conferită de recurentă pentru soluționarea cauzei în sensul lipsirii de eficiență a hotărârilor atacate, deoarece noul act constitutiv este ulterior acestora, distinct de faptul că recurenta nu a depus dovezi în sensul publicării lui în Monitorul Oficial și întregistrării la Registrul Comerțului. Hotărârile adoptate la 23 aprilie 2005 de adunarea generală sunt prezumate ca valabile până la data anulării lor și prin urmare au putut produce efecte juridice față de acționari sau terți, așa încât hotărârea instanței de constatare a nulității absolute își păstrează deplina valabilitate pentru efectele produse de hotărârile anulate, noul act constitutiv urmând să-și producă efecte din momentul adoptării sale și nu retroactiv, cu condiția îndeplinirii cerințelor legale. Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta S.I.F. M. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 92 din 9 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.