ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4761/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310

din 3 martie 2005, pronunțată Tribunalul București, secția a II–a penală, a

fost condamnat inculpatul H.F., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Au fost aplicate

dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data

de 14 ianuarie 2004 la zi.

Instanța a luat act că

partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă și conform art. 191 C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a constatat că, la data de 16 noiembrie 2003, partea vătămată C.F. a

fost în vizită la martorul C.C. a cărui locuință se afla în București

Bulevardul Ion Mihalache. În apartamentul acestuia, victima s-a așezat pe

scaunul de lângă ușa de acces în cameră, iar, în jurul orei 23,00, a apărut

inculpatul H.F., aflat în stare de ebrietate, însoțit de C.G. care le-a

reproșat lui C.C. și părții vătămate că ar fi făcut afirmații calomnioase

despre I.A. cu care făptuitorul întreținea relații.

Pe fondul acestui conflict,

reține prima instanță, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul și cu latul

lamei cuțitului pe care îl avea asupra sa, în zona capului și spatelui părții

vătămate după care a înjunghiat-o o singură dată, C.F. reușind să fugă.

Instanța de fond a mai

constat că, în aceeași noapte, în jurul orei 1,28, C.F. a fost internat la

Spitalul Clinic de Urgență Floreasca cu diagnosticul, „agresiune, plagă

înjunghiată spațiul VI intercostal stâng, pe linia axilară medie,

hemopneumotorax” astfel cum rezultă din foaia de observație clinică nr. 41011/2003.

În raportul de expertiză

medico – legală nr. A1/13376/2004 efectuat de I.M.L. Mina Minovici București se

apreciază că leziunea părții vătămate a fost produsă prin lovire cu un obiect

tăietor – înțepător (posibil cuțit) și a necesitat 16-18 zile îngrijiri

medicale, leziunea respectivă punând în primejdie viața victimei,

supraviețuirea datorându-se asistenței medicale acordate în timp util.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 423/

A din 26 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Declarând recurs inculpatul

H.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. art. 385

9

pct. 17

și 14 C. proc. pen. și, a susținut că fapta trebuia încadrată în infracțiunea

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., iar nu în cea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 C. pen. și a solicitat reducerea pedepsei având în vedere

împrejurarea în care a comis fapta și circumstanțele sale personale.

Recursul este nefondat.

Relevante pentru

caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală sunt

împrejurările în care aceasta a fost comisă, obiectul folosit, intensitatea

loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată, ca și de urmările ce le

puteau produce.

Or din declarațiile

coroborate ale părții vătămate C.F. și ale martorilor oculari C.C. și C.G. rezultă

cu certitudine, ca în noaptea de 16 noiembrie 2003, inculpatul a înjunghiat cu

un cuțit, în zona toracică, pe C.F. cauzându-i leziunile descrise în actul

medico – legal, care i-au pus viața în primejdie.

Având în vedere întreaga

documentație medicală în raportul de expertiză medico – legală nr. A1/13376 din

22 ianuarie 2004, efectuat de I.M.L. Mina Minovici se concluzionează că partea

vătămată a suferit o leziune traumatică ce a fost produsă prin lovire cu un

obiect tăietor – înțepător (posibil cuțit), a necesitat 16-18 zile îngrijiri

medicale și i-a pus în primejdie viața.

Așadar, fapta inculpatului,

de a fi aplicat cu mare intensitate o lovitură de cuțit în zona toracică a

victimei, punând în pericol vădit viața acesteia, fiind necesară o intervenție

chirurgicală de urgență, constituie tentativă de omor, astfel cum au reținut în

mod just prima instanță și cea de apel, iar nu vătămare corporală cum susține

inculpatul în recursul declarat.

Înalta Curte apreciază că

este neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs privind individualizarea

pedepsei. La stabilirea acesteia în conformitate cu art. 72 C. pen., instanțele

au avut în vedere pericolul social deosebit al faptei inculpatului, care a

lovit victima cu un cuțit într-o regiune vitală a corpului, nesurvenirea

rezultatului letal datorându-ser intervenției chirurgicale efectuată în timp

util, precum și profilul moral al făptuitorului care a mai fost condamnat

anterior, fiind recidivist.

În consecință, pentru aceste

considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul H.F. să fie respins,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata arestării

preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.F. împotriva deciziei penale nr. 423/ A din

26 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.