ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4761/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 310 din 3 martie 2005, pronunțată Tribunalul București, secția a II–a penală, a fost condamnat inculpatul H.F., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia începând cu data de 14 ianuarie 2004 la zi.

Instanța a luat act că partea vătămată C.F. nu s-a constituit parte civilă și conform art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, la data de 16 noiembrie 2003, partea vătămată C.F. a fost în vizită la martorul C.C. a cărui locuință se afla în București Bulevardul Ion Mihalache. În apartamentul acestuia, victima s-a așezat pe scaunul de lângă ușa de acces în cameră, iar, în jurul orei 23,00, a apărut inculpatul H.F., aflat în stare de ebrietate, însoțit de C.G. care le-a reproșat lui C.C. și părții vătămate că ar fi făcut afirmații calomnioase despre I.A. cu care făptuitorul întreținea relații.

Pe fondul acestui conflict, reține prima instanță, inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul și cu latul lamei cuțitului pe care îl avea asupra sa, în zona capului și spatelui părții vătămate după care a înjunghiat-o o singură dată, C.F. reușind să fugă. Instanța de fond a mai constat că, în aceeași noapte, în jurul orei 1,28, C.F. a fost internat la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca cu diagnosticul, „agresiune, plagă înjunghiată spațiul VI intercostal stâng, pe linia axilară medie, hemopneumotorax” astfel cum rezultă din foaia de observație clinică nr. 41011/2003. În raportul de expertiză medico – legală nr. A1/13376/2004 efectuat de I.M.L. Mina Minovici București se apreciază că leziunea părții vătămate a fost produsă prin lovire cu un obiect tăietor – înțepător (posibil cuțit) și a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, leziunea respectivă punând în primejdie viața victimei, supraviețuirea datorându-se asistenței medicale acordate în timp util.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 423/ A din 26 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Declarând recurs inculpatul H.F. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. și, a susținut că fapta trebuia încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., iar nu în cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și a solicitat reducerea pedepsei având în vedere împrejurarea în care a comis fapta și circumstanțele sale personale. Recursul este nefondat. Relevante pentru caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, obiectul folosit, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată, ca și de urmările ce le puteau produce.

Or din declarațiile coroborate ale părții vătămate C.F. și ale martorilor oculari C.C. și C.G. rezultă cu certitudine, ca în noaptea de 16 noiembrie 2003, inculpatul a înjunghiat cu un cuțit, în zona toracică, pe C.F. cauzându-i leziunile descrise în actul medico – legal, care i-au pus viața în primejdie. Având în vedere întreaga documentație medicală în raportul de expertiză medico – legală nr. A1/13376 din 22 ianuarie 2004, efectuat de I.M.L. Mina Minovici se concluzionează că partea vătămată a suferit o leziune traumatică ce a fost produsă prin lovire cu un obiect tăietor – înțepător (posibil cuțit), a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale și i-a pus în primejdie viața.

Așadar, fapta inculpatului, de a fi aplicat cu mare intensitate o lovitură de cuțit în zona toracică a victimei, punând în pericol vădit viața acesteia, fiind necesară o intervenție chirurgicală de urgență, constituie tentativă de omor, astfel cum au reținut în mod just prima instanță și cea de apel, iar nu vătămare corporală cum susține inculpatul în recursul declarat. Înalta Curte apreciază că este neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs privind individualizarea pedepsei. La stabilirea acesteia în conformitate cu art. 72 C. pen., instanțele au avut în vedere pericolul social deosebit al faptei inculpatului, care a lovit victima cu un cuțit într-o regiune vitală a corpului, nesurvenirea rezultatului letal datorându-ser intervenției chirurgicale efectuată în timp util, precum și profilul moral al făptuitorului care a mai fost condamnat anterior, fiind recidivist.

În consecință, pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de inculpatul H.F. să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.F. împotriva deciziei penale nr. 423/ A din 26 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 14 ianuarie 2004 la 24 august 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.