ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 29 septembrie 2003 M.V. a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a

României solicitând obligarea acestora la plata echivalentului a 51,63 gr. aur

stabilit prin Normele de aplicare a O.U.G. nr. 190/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat, că în 1971 i-au fost confiscate 3 monede de aur a 10 ruble rusești în

greutate de 51,63 grame, care au fost depuse la Banca Națională a României,

sucursala Maramureș, unde au fost valorificate impunându-se în prezent despăgubirea

conform Legii nr. 261/2002.

Investită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 5786 din 24 octombrie 2003 a

admis acțiunea și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să

plătească reclamantei echivalentul cantității de 51,638 gr. de aur la valoarea

de referință a Băncii Naționale a României din ziua plății. A respins acțiunea

față de Banca Națională a României.

Apelul Ministerului Finanțelor

Publice ca reprezentant al Statului Român a fost admis de Curtea de Apel Cluj

prin decizia civilă nr. 579/A din 10 martie 2004, iar sentința a fost schimbată

în parte, în sensul că s-a respins acțiunea față de apelant menținându-se

dispoziția de respingere a acțiunii față de Banca Națională a României.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei, arătând că măsura confiscării monedelor fiind abuzivă,

luată cu încălcarea Constituției, instanța a pronunțat o soluție greșită prin

respingerea pretențiilor la despăgubiri.

Potrivit art. 282

1

C.

proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 58/2003, nu sunt supuse

apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse

pe cale principală privind, printre altele, litigii al căror obiect are o

valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv.

Art. 299 alin. (3) din același cod

prevede că, în situațiile în care hotărârile judecătorești sunt supuse numai

recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat

superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză.

Cum, în raport de textele de lege

citate, sentința pronunțată de judecători este supusă doar recursului,

competența de soluționare a acestuia aparține tribunalului ca instanță imediat

superioară.

În consecință, recursul se va

admite, decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, se va casa, iar cauza se va

trimite Tribunalului Maramureș pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta M.V. împotriva deciziei nr. 579/A din 10 martie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul

Maramureș pentru soluționarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.