ÎCCJ, Decizia nr. 337/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1490/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva actului nr. 44987/12500 din 1 octombrie 2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că anularea solicitată nu privește o hotărâre judecătorească determinată de art. 318 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, contestatorul SC R.C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 și art. 304 1 C. proc.

civ. S-a susținut că trebuia introdus în cauză procurorul general și că, în baza rolului activ, instanța trebuia să constate calitatea contestatorului, de constructor de bună-credință, precum și împrejurarea că în mod greșit acțiunea formulată de Ministerul Justiției a fost admisă. În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul „respingerii acțiunii pârâtelor”. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, o cerere intitulată contestație în anulare, prin care s-a solicitat anularea unui act al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, act în care petentului SC R.P. SRL i se comunica obligația timbrării memoriului formulat pentru declararea unui recurs în anulare. Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile judecătorești definitive, determinate potrivit distincțiilor stabilite în art. 377 alin. (1) din același cod. Decizia prin care s-a constatat exercitarea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesual-civilă, cu referire la contestația în anulare formulată de petentul menționat, nu face parte dintre hotărârile determinate prin art. 377 alin. (1) C. proc.

civ. Drept urmare, în cauză se constată a fi neîndeplinită una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, în raport cu care este examinată admisibilitatea unei căi de atac, respectiv condiția prevăzută de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât, cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, așa încât excepția invocată se constată a fi întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea SC R.C. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1490/2004, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.