ÎCCJ, Decizia nr. 337/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 4778 din 7

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1490/2005, al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de SC R.C. SRL Târgu Jiu

împotriva actului nr. 44987/12500 din 1 octombrie 2003 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că anularea solicitată

nu privește o hotărâre judecătorească determinată de art. 318 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii,

contestatorul SC R.C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 și art. 304

1

C.

proc. civ.

S-a susținut că trebuia introdus în

cauză procurorul general și că, în baza rolului activ, instanța trebuia să

constate calitatea contestatorului, de constructor de bună-credință, precum și

împrejurarea că în mod greșit acțiunea formulată de Ministerul Justiției a fost

admisă.

În concluzie, contestatorul a

solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul „respingerii

acțiunii pârâtelor”.

Recursul este inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

revizuită, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

În raport cu principiul statuat prin textul menționat,

admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui

control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea

acesteia în condițiile legii.

În cauză, completul de 9 judecători

a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

respins, ca inadmisibilă, o cerere intitulată contestație în anulare, prin care

s-a solicitat anularea unui act al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, act în care petentului SC R.P. SRL i se comunica obligația

timbrării memoriului formulat pentru declararea unui recurs în anulare.

Potrivit art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului, hotărârile judecătorești definitive, determinate

potrivit distincțiilor stabilite în art. 377 alin. (1) din același cod.

Decizia prin care s-a constatat

exercitarea unei căi de atac în condiții neprevăzute de legea procesual-civilă,

cu referire la contestația în anulare formulată de petentul menționat, nu face

parte dintre hotărârile determinate prin art. 377 alin. (1) C. proc. civ.

Drept urmare, în cauză se constată a

fi neîndeplinită una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, în

raport cu care este examinată admisibilitatea unei căi de atac, respectiv

condiția prevăzută de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existența unei

hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de

lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac

în alte situații decât, cele prevăzute de legea procesuală, constituie o

încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului

constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, soluționarea

prezentului recurs, ce nu privește o cauză soluționată în primă instanță de

secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excede competenței

atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004,

republicată.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare, neobservarea acestora

este sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Așadar, recursul nu este admisibil

nici potrivit legii speciale, așa încât excepția invocată se constată a fi

întemeiată.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de contestatoarea SC R.C. SRL

Târgu Jiu, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

contestatoarea

SC R.C.

SRL Târgu Jiu

împotriva

deciziei nr. 4778 din 7 octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1490/2004, al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.