ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 556/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2003, reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâta S.M. administrator al SC T.M. SA Piatra Neamț și acționar al acestei societăți solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.A. din 9 iunie 2003, privind transferul licenței din 28 octombrie 1995 către SC T.M.I. SA. Totodată s-a solicitat și obligarea pârâtei SC T.M. SA la respectarea dreptului de administrare a licenței radio de către reclamant precum și obligarea administratoarei pârâte la despăgubiri materiale începând cu data transferului licenței. Prin sentința nr. 2109 din 15 iunie 2004 Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâta SC T.M.

SA, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune formulată de aceeași pârâtă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.M. S-a luat act de declarația de renunțare a reclamantului la capătul de cerere privind obligarea administratoarei S.M. la plata despăgubirilor materiale începând cu data transferului licenței. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul, acționar cu 19 % din acțiunile deținute la SC T.M. SA Piatra Neamț a votat contra adoptării hotărârii cu privire la cedarea licenței de emisie, fapt ce justifică calitatea sa procesuală activă, însă nu a formulat acțiune în anulare în termen de 15 zile de la data publicării hotărârii în M. Of.

nr. 1524 din 25 iunie 2003. S-a mai constatat de către instanța de fond că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate de adunarea generală din 9 iunie 2003. Tribunalul a argumentat că doar SC T.M. SA are calitate procesuală pasivă, iar nu administratorul S.M., întrucât hotărârea adoptată este expresia voinței sociale a persoanei juridice, doar aceasta putând fi chemată în judecată pentru a răspunde de legalitatea hotărârii. Petitul 2 a acțiunii a fost respins pe cale de excepție motivat de împrejurarea că instanța nu se poate substitui acționarilor și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T.M.I. SA Piatra Neamț, deoarece controlul judiciar nu se poate extinde și asupra acestei societăți unde pârâta S.M.

avea calitate de acționar până la data de 16 iunie 2003. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul F.P. care a invocat ca motiv de nulitate absolută a hotărârii A.G.A. privind transferul licenței de emisie faptul că aceiași persoană, S.M., având calitatea de administrator la SC T.M. SA și acționar la SC T.M.I. SA reprezintă interese evidente în detrimentul acționarilor SC T.M. SA. S-a mai invocat și faptul că nu este normal ca aceeași hotărâre A.G.A. să fie publicată în M. Of. de mai multe ori, scopul multiplei publicări fiind înlăturarea acționarilor să exercite în termeni procedurali contestațiile și acțiunile în anulare. Prin decizia nr. 314 din 17 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției instanța de control judiciar a reținut că motivul de nulitate invocat de reclamant nu se încadrează în motivele de nulitate absolută întrucât nu s-au încălcat dispoziții cu caracter general și imperativ prin care, se ocrotește un interes social general. Astfel calitatea pârâtei, S.M. nu este de natură să atragă nulitatea absolută a hotărârii, aceasta fiind expresia voinței sociale a persoanei juridice, iar pârâta persoană fizică nu avea și nu și-a exercitat dreptul de vot în adoptarea hotărârii, majoritatea fiind obținută prin votul acționarilor reprezentând 76 % din capitalul social. S-a mai reținut că reclamantul nu a formulat acțiunea în anulare în termenul de 15 zile de la publicarea hotărârii în M. Of.

nr. 1524 din 15 iunie 2003, iar nerespectarea termenului de promovare a atras admiterea excepției tardivității. S-a înlăturat susținerea potrivit căreia s-a procedat la republicarea hotărârii motivat de faptul că această republicare s-a făcut după promovarea acțiunii în anulare. Cu petiția înregistrată la data de 10 februarie 2005, reclamantul a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie fiind invocate dispozițiile art. 314 pct. 6 – 10 C. proc. civ. Astfel se susține că aceiași persoană, S.M., având atât calitate de administrator cât și acționar la o firmă concurentă reprezenta interese evidente în detrimentul acționarilor SC T.M. SA și această dublă calitate avută la data ținerii adunării generale nu permitea luarea unor astfel de decizi fapt sancționat și de Legea nr. 161/2003, privind prevenirea și sancționarea corupției.

De asemenea au fost reluate motivele susținute și în cererea de apel respectiv faptul că aceiași hotărâre A.G.A. a fost publicată în două rânduri pentru a induce în eroare asupra exercitării în termeni procedurali a cererilor în anulare. Se mai susține că cedarea licenței de emisie a condus la falimentarea societății și împiedicarea acestuia de a profesa în mod corespunzător ca jurnalist. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În aceste condiții se vor lua în examinare numai criticile privind caracterul nulității hotărârii atacate și al tardivității celorlalte aspecte vizând motive de netemeinicie ce scapă controlului de legalitate.

Art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabilește că „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of., de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței. Alin. (3) al aceluiași text stabilește că atunci „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”. În speță recurentul – reclamant susține că adoptarea hotărârii s-a făcut cu sprijinul administratorului care era și acționar la o societate concurentă fiind încălcate dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text ”acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune” Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește și sancțiunea respectiv „acționarul care contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”. În speță hotărârea atacată a fost expresia voinței sociale a persoanei juridice, din conținutul procesului verbal al ședinței rezultând că pârâta S.M. nu și-a exercitat dreptul de vot, în adoptarea hotărârii majoritatea fiind deținută prin votul acționarilor reprezentând 76 % din capitalul social respectiv SC I. SA, B.M.

și T.I.C. Față de cele arătate rezultă că în speță nu au fost încălcate norme imperative de interes general, motivele invocate fiind corect apreciate de instanțele inferioare ca nulități relative. În aceste condiții în adevăr nu s-a respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege, astfel că justificat s-a apreciat ca tardiv formulată acțiunea în anulare. Așa cum a reținut și instanța de apel, republicarea unui extras din hotărâre în M. Of. partea a IV-a nr. 2952 din 17 noiembrie 2003 nu este de natură să aducă atingere dreptului acționarilor în promovarea acțiunii în anulare, la data republicării fiind înregistrată la Judecătoria Piatra – Neamț, la 2 octombrie 2003 acțiunea în anulare A.G.A. Rațiunile juridice și argumentele expuse anterior determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs să fie înlăturate ca neîntemeiate astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.P., împotriva deciziei nr. 314 din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2006.