ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132/2005 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 118/P/2005, a fost respinsă, ca fiind nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 156/2004 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă, formulată de condamnatul O.G., în temeiul art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a reținut că, din cuprinsul anchetei sociale nu rezultă că, familia condamnatului se află într-o situație specială în care continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru aceasta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a susținut că are o situație de familie foarte grea, soția, copiii majori și nepoții locuind într-o casă care necesită reparații urgente, iar veniturile realizate de soția sa sunt foarte mici astfel că, se impune întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 140 din 4 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 393/2005, s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat, considerându-se că prima instanță a apreciat în mod corect, că situația de familie a condamnatului nu se încadrează în dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a reiterat motivele invocate în apel. Curtea, examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, consideră că acesta nu este fondat, decizia pronunțată fiind legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., se poate dispune întreruperea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că familia celui condamnat (soția, copii majori, nepoți) locuiește într-o casă cu trei camere ce necesită reparații, iar soția acestuia primește un ajutor social, veniturile fiind completate prin diverse munci ocazionale. Având în vedere această situație, Curtea consideră că instanțele au apreciat corect că situația locativă precară, precum și veniturile modice ale soției condamnatului, nu pot fi considerate ca fiind împrejurări speciale în sensul textului menționat și care să determine apariția unor consecințe grave, prin continuarea executării pedepsei.

De altfel, aceste împrejurări sunt preexistente momentului începerii executării pedepsei și nu ar putea fi eliminate în perioada de 3 luni de întrerupere permisă de lege. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.G. împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 4 mai 2005 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2005.