ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4271/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132/2005

a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. 118/P/2005, a fost respinsă,

ca fiind nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 156/2004 a Tribunalului Brașov,

rămasă definitivă, formulată de condamnatul O.G., în temeiul art. 455 și art. 453

lit. c) C. proc. pen.

S-a reținut că, din

cuprinsul anchetei sociale nu rezultă că, familia condamnatului se află într-o

situație specială în care continuarea executării pedepsei ar avea consecințe

grave pentru aceasta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care a susținut că are o situație de familie foarte

grea, soția, copiii majori și nepoții locuind într-o casă care necesită

reparații urgente, iar veniturile realizate de soția sa sunt foarte mici astfel

că, se impune întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 140

din 4 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 393/2005, s-a

respins, ca fiind nefondat, apelul declarat, considerându-se că prima instanță

a apreciat în mod corect, că situația de familie a condamnatului nu se

încadrează în dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs condamnatul care a reiterat motivele invocate în apel.

Curtea, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate

aspectele, consideră că acesta nu este fondat, decizia pronunțată fiind legală

și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune întreruperea

executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează.

În acest caz, executarea

poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din ancheta socială

efectuată în cauză rezultă că familia celui condamnat (soția, copii majori,

nepoți) locuiește într-o casă cu trei camere ce necesită reparații, iar soția

acestuia primește un ajutor social, veniturile fiind completate prin diverse

munci ocazionale.

Având în vedere această

situație, Curtea consideră că instanțele au apreciat corect că situația

locativă precară, precum și veniturile modice ale soției condamnatului, nu pot

fi considerate ca fiind împrejurări speciale în sensul textului menționat și

care să determine apariția unor consecințe grave, prin continuarea executării

pedepsei.

De altfel, aceste

împrejurări sunt preexistente momentului începerii executării pedepsei și nu ar

putea fi eliminate în perioada de 3 luni de întrerupere permisă de lege.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul O.G. împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din

4 mai 2005 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care

suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.