ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4978/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3172 din 15 aprilie 2004 reclamanta A.I.V., domiciliată în București, a chemat în judecată pe pârâta SC M.I. SRL Iași și a solicitat să fie obligată să plătească: 1. suma de 90.845.952 lei, actualizată, drepturi salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002; 2. suma de 13.865.676 lei, actualizată, drepturi salariale aferente concediului prenatal și postnatal în perioada 17 iulie 2000-5 noiembrie 2000; 3. datoriile către stat în perioada aprilie 2000-16 septembrie 2002; 4. să-i completeze carnetul de muncă.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 17 mai 2000 i-a fost desfăcut contractul de muncă; la data de 7 februarie 2001 a fost reintegrată în funcția anterioară pe baza unei hotărâri judecătorești definitive; la aceeași dată i se desface din nou contractul de muncă; la data de 16 ianuarie 2002 este reintegrată în funcția anterioară pe baza unei noi hotărâri judecătorești definitive; la data de 16 septembrie 2002 contractul de muncă a încetat. A precizat reclamanta că în perioada 17 iulie 2000-16 septembrie 2002 nu i-au fost plătite drepturile cuvenite, nu au fost achitate sumele datorate bugetului și nu s-au efectuat mențiunile necesare în carnetul său de muncă. Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 2797 din 13 iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalul Iași competența soluționării cauzei.

S-a arătat că în condițiile art. 154 și art. 156 din Legea nr. 19/2000 litigiile având ca obiect drepturi de asigurări sociale, cum este cazul în speță, sunt de competența teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui rază de jurisdicție își are sediul pârâta. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 907 din 10 noiembrie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 90.845.952 lei, actualizată, reprezentând drepturi salariale p perioada aprilie 2001-16 septembrie 2002. S-a arătat că acest capăt de cerere are caracter principal, este un conflict de muncă și, potrivit art. 284 C. muncii competența teritorială exclusivă de soluționare revine tribunalului în raza teritorială a căruia se află domiciliul reclamantei.

Curtea, sesizată cu soluționarea conflictului negativ stabilește în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002 pentru următoarele considerente: Prin primul capăt de cerere reclamanta, domiciliată în București, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002. Această cerere are caracterul unui conflict de muncă astfel cum este definit prin art. 281 și urm. C. muncii, și revine, potrivit art. 284 din același cod în competența de soluționare a tribunalului în raza teritorială a căruia își are domiciliul reclamanta.

Cum reclamanta domiciliază în București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București. Competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 13.865.676 lei, actualizată, reprezentând indemnizație bănească pentru perioada concediului de maternitate și a celui pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și a capătului de cerere având ca obiect plata contribuției de asigurări sociale este stabilită prin art. 154 și art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială și are sediul pârâta, în speță Tribunalul Iași. Cele trei capete de cerere au fiecare, caracter principal și din acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc.

civ. Față de considerentele menționate, Curtea va stabili că Tribunalului București, secția de litigii de muncă și conflicte de muncă, îi revine competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a capătului de cerere privind drepturi salariale solicitate de A.I.V., în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.