ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4978/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3172

din 15 aprilie 2004 reclamanta A.I.V., domiciliată în București, a chemat în

judecată pe pârâta SC M.I. SRL Iași și a solicitat să fie obligată să

plătească: 1. suma de 90.845.952 lei, actualizată, drepturi salariale pe

perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002; 2. suma de 13.865.676 lei,

actualizată, drepturi salariale aferente concediului prenatal și postnatal în

perioada 17 iulie 2000-5 noiembrie 2000; 3. datoriile către stat în perioada

aprilie 2000-16 septembrie 2002; 4. să-i completeze carnetul de muncă.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că la data de 17 mai 2000 i-a fost desfăcut contractul de muncă; la data

de 7 februarie 2001 a fost reintegrată în funcția anterioară pe baza unei

hotărâri judecătorești definitive; la aceeași dată i se desface din nou

contractul de muncă; la data de 16 ianuarie 2002 este reintegrată în funcția

anterioară pe baza unei noi hotărâri judecătorești definitive; la data de 16

septembrie 2002 contractul de muncă a încetat.

A precizat reclamanta că în perioada

17 iulie 2000-16 septembrie 2002 nu i-au fost plătite drepturile cuvenite, nu

au fost achitate sumele datorate bugetului și nu s-au efectuat mențiunile

necesare în carnetul său de muncă.

Tribunalul București, secția a VII-a

conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 2797 din 13

iulie 2004 a declinat în favoarea Tribunalul Iași competența soluționării

cauzei.

S-a arătat că în condițiile art. 154

și art. 156 din Legea nr. 19/2000 litigiile având ca obiect drepturi de

asigurări sociale, cum este cazul în speță, sunt de competența teritorială

exclusivă a tribunalului în a cărui rază de jurisdicție își are sediul pârâta.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 907 din 10 noiembrie 2004 a declinat în favoarea Tribunalului

București competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect

obligarea pârâtei la plata sumei de 90.845.952 lei, actualizată, reprezentând

drepturi salariale p perioada aprilie 2001-16 septembrie 2002.

S-a arătat că acest capăt de cerere

are caracter principal, este un conflict de muncă și, potrivit art. 284 C.

muncii competența teritorială exclusivă de soluționare revine tribunalului în

raza teritorială a căruia se află domiciliul reclamantei.

Curtea, sesizată cu soluționarea

conflictului negativ stabilește în favoarea Tribunalului București competența

de soluționare a capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor

salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002 pentru următoarele

considerente:

Prin primul capăt de cerere

reclamanta, domiciliată în București, a solicitat obligarea pârâtei la plata

drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.

Această cerere are caracterul unui

conflict de muncă astfel cum este definit prin art. 281 și urm. C. muncii, și

revine, potrivit art. 284 din același cod în competența de soluționare a

tribunalului în raza teritorială a căruia își are domiciliul reclamanta.

Cum reclamanta domiciliază în

București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Competența de soluționare a

capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 13.865.676 lei, actualizată,

reprezentând indemnizație bănească pentru perioada concediului de maternitate

și a celui pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și a capătului de

cerere având ca obiect plata contribuției de asigurări sociale este stabilită

prin art. 154 și art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale în favoarea tribunalului în a

cărui rază teritorială și are sediul pârâta, în speță Tribunalul Iași.

Cele trei capete de cerere au

fiecare, caracter principal și din acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 17 C. proc. civ.

Față de considerentele menționate,

Curtea va stabili că Tribunalului București, secția de litigii de muncă și

conflicte de muncă, îi revine competența de soluționare a capătului de cerere

având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie

2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

capătului de cerere privind drepturi salariale solicitate de A.I.V., în

favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

iunie 2005.