ÎCCJ, decizie (scj.ro #82314)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82314) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competență. Drepturi salariale, drepturi de
asigurări sociale. Competența materială și teritorială de soluționare
Cuprins pe materii
: Drept procesual
civil. Competență. Drepturi salariale. Drepturi de asigurări sociale.
Competența materială și teritorială de soluționare
Index alfabetic
: Drept procesual civil
-
drepturi
salariale (competența materială și teritorială de soluționare a acțiunii)
-
drepturi de
asigurări sociale (competența materială și teritorială de soluționare a
acțiunii)
-
competență
materială
-
competență teritorială
-
conflict de
competență
Codul muncii
, art. 284
Legea nr. 19/2001
, art. 154 și art. 156
C.proc.civ
., art. 17
În cazul acțiunii prin care se solicită drepturi salariale și, osebit,
drepturi de asigurări sociale, fiecare cerere are caracter principal și, din
acest motiv, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 C. proc. civ., competența
materială și teritorială revenind:
- tribunalului domiciliului reclamantului, pentru drepturile salariale, conform
art. 284 din Codul muncii;
- tribunalului sediului unității pârâtului pentru drepturi de asigurări
sociale, conform art. 154 și 156 din Legea nr. 19/2000.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate
intelectuală,
decizia nr.4978 din 7 iunie 2005
La 15 aprilie 2004 reclamanta A.I.V., domiciliată în București,
Aleea Florin Ciungan nr.1, bl. 69, sc.1, et.2, ap.14, sector 3 a chemat în
judecată pe pârâta S.C. Metalica Impex SRL Iași și a solicitat să fie obligată
să plătească: 1) suma de 90.845.952 de lei, actualizată, drepturi salariale pe
perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002; 2) suma de 13.865.676de lei,
actualizată, drepturi salariale aferente concediului prenatal și postnatal în
perioada 17 iulie 2000 - 5 noiembrie 2000; 3) datoriile către stat în perioada
aprilie 2000 -16 septembrie 2002; 4) să-i completeze carnetul de muncă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 17 mai 2000
i-a fost desfăcut contractul de muncă; la data de 7 februarie 2001 a fost
reintegrată în funcția anterioară pe baza unei hotărâri judecătorești
definitive; la aceeași dată i se desface din nou contractul de muncă; la data
de 16 ianuarie 2002 este reintegrată în funcția anterioară pe baza unei noi
hotărâri judecătorești definitive; la data de 16 septembrie 2002 contractul de
muncă a încetat.
A precizat reclamanta că în perioada 17.07.2000-16 septembrie 2002
nu i-au fost plătite drepturile cuvenite, nu au fost achitate sumele datorate
bugetului și nu s-au efectuat mențiunile necesare în carnetul său de muncă.
Tribunalul București, Secția a VII-a – Conflicte de muncă și
litigii de muncă prin sentința civilă nr.2797 din 13 iulie 2004 a declinat în
favoarea Tribunalul Iași competența soluționării cauzei.
S-a arătat că în condițiile art.154 și art.156 din Legea nr.19/2000
litigiile având ca obiect drepturi de asigurări sociale – cum este cazul în
speță – sunt de competența teritorială exclusivă a tribunalului în a cărui rază
de jurisdicție își are sediul pârâta.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.907 din 10 noiembrie 2004
a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a
capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de
90.845.952 lei, actualizată, reprezentând drepturi salariale pe perioada
aprilie 2001-16 septembrie 2002.
S-a arătat că acest capăt de cerere are caracter principal, este un
conflict de muncă și, potrivit art.284 din Codul muncii competența
teritorială exclusivă de soluționare revine tribunalului în raza teritorială a
căruia se află domiciliul reclamantei.
Curtea, sesizată cu soluționarea conflictului negativ stabilește în
favoarea Tribunalului București competența de soluționare a capătului de cerere
având ca obiect plata drepturilor salariale pe perioada 1 aprilie 2001-16
septembrie 2002 pentru următoarele considerente:
Prin primul capăt de cerere reclamanta, domiciliată în București, a
solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada
1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.
Această cerere are caracterul unui conflict de muncă astfel cum
este definit prin art.281 și urm. din Codul muncii, și revine, potrivit art.284
din același cod în competența de soluționare a tribunalului în raza teritorială
a căruia își are domiciliul reclamanta.
Cum reclamanta domiciliază în București, competența de soluționare
a cauzei revine Tribunalului București.
Competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect
plata sumei de 13.865.676 lei, actualizată, reprezentând indemnizație bănească
pentru perioada concediului de maternitate și a celui pentru creșterea și
îngrijirea copilului, precum și a capătului de cerere având ca obiect plata
contribuției de asigurări sociale este stabilită prin art.154 și art.156 din
Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială și are
sediul pârâta, în speță Tribunalul Iași.
Cele trei capete de cerere au fiecare, caracter principal și din
acest motiv nu sunt aplicabile dispozițiile art.17 din Codul de procedură
civilă.
Față de considerentele menționate, Curtea a stabilit că
Tribunalului București, Secția de litigii de muncă și conflicte de muncă îi
revine competența de soluționare a capătului de cerere având ca obiect drepturi
salariale pentru perioada 1 aprilie 2001-16 septembrie 2002.