ÎCCJ, decizie (scj.ro #82146)

Litigiu de muncă. Calitatea procesuală a sindicatului.

Competență teritorială de soluționare a unor conflicte de muncă intervenite

între membrii sindicatului  și angajatorii lor.

Cuprins

pe materii.

Drept procesual civil. Calitate procesuală.

Competență teritorială de soluționare a unor conflicte de muncă intervenite

între membrii sindicatului  și angajatorii lor.

Index

alfabetic.

Drept procesual civil

-

Calitate procesuală;

-

Competență teritorială

-

Sindicate.

C.pr.civ

.:

art

. 2

lit

. c,

art

. 22 alin. 3

Legea

nr

. 54/2003:

art

. 28 alin. 2

Potrivit

art

. 28 alin. 2 din Legea

nr

. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiție pe

membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între

aceștia și angajatorii lor, situație în care sindicatul nu are calitate

procesuală, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.

Ca atare, în aplicarea prevederilor

art

.

284 alin. 2 Codul muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă

în materia conflictelor de muncă determinant nu este sediul sindicatului ci

domiciliul sau reședința membrilor în numele cărora sindicatul s-a adresat

justiției, cei din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin

sindicat.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 6654 din 6 iulie 2006.

Membrii  Sindicatului Național al Lucrătorilor din

Administrația Națională a Penitenciarelor, au chemat în judecată Administrația

Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Casa de Asigurări de

Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității

Judecătorești, pentru a se dispune  restituirea către reclamanți ai

sumelor de bani încasate de

pârâti

prin reținerea

ilegală din salariu a procentelor de 7% până la data de 1 ianuarie 2003 și

respectiv de 6,5% după 1ianuarie 2003, actualizate conform indicelui de

inflație și obligarea pârâților ca pe viitor să nu mai rețină din salariul brut

acest procent cu titlu de contribuții la asigurările sociale de sănătate.

Prin sentința civilă

nr

. 4417 din 4

noiembrie .2005, Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă,

Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, a admis excepția

necomptenței

teritoriale și a declinat competența

soluționării cauzei privind pe reclamanții

A.V

.,

A.D

.

ș.a

- salariați ai

Penitenciarului Brăila și ai Penitenciarului de minori și tineri

Tichilești

, în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, a reținut, că

potrivit

art

. 2 Cod procedură civilă, cererile

referitoare la asemenea litigii se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliu sau reședința, abrogând implicit

dispozițiile

art

. 72 din Legea

nr

.

168/1999 care stabileau competența de soluționare a conflictelor de drepturi în

favoarea instanțelor judecătorești în a cărei circumscripție își are sediul

unitatea.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Brăila, prin

sentința civilă

nr

. 407 din 17 mai 2006, a declinat

în favoarea Tribunalului București, competența de soluționare a acțiunii, cu

motivarea că, sediul reclamantului (persoană juridică) este în municipiul

București, astfel că, în raport de prevederile

art

.

284 alin. 2 din Codul muncii și

art

. 2

lit

. c Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei

aparține Tribunalului București.

În temeiul

art

. 22 alin. 3 Cod

procedură civilă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Brăila pentru considerentele ce succed.

Potrivit

art

. 28 alin. 2 din Legea

nr

. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiție pe

membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între

aceștia și angajatorii lor.

În asemenea situație, sindicatul nu are calitate procesuală

proprie cum este în cazul conflictelor izvorâte în legătură cu contractele

colective de muncă, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.

În consecință, în aplicarea prevederilor

art

.

284 alin. 2 Codul muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă

în materia conflictelor de muncă determinant nu este sediul sindicatului ci

domiciliul sau reședința membrilor în numele cărora sindicatul s-a adresat

justiției, cei din urmă având calitate procesuală activă exercitată prin

sindicat.

Cum în cauză, membrii de sindicat reclamanți își au

domicililu

în raza teritorială a Tribunalului Brăila,

acesta este competent a soluționa litigiu de față.