ÎCCJ, decizie (scj.ro #82520)

Competență. Acțiunea salariatului împotriva sindicatului care l-a reprezentat într-un litigiu de muncă. Competența materială. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanței. Competența materială. Acțiunea salariatului împotriva organizației sindicale pentru reprezentarea defectuoasă într-un litigiu de muncă. Index alfabetic: Drept procesual civil - Acțiunea salariatului împotriva sindicatului - Competența instanței - Competența materială Legea sindicatelor, nr. 54/2003 : art. 28 C. muncii : art. 281, 248 C. proc. civ .: art. 1 și 2 Acțiunea salariatului împotriva organizației sindicale de a-i fi plătite daune materiale și morale, pentru modul defectuos în care l-a reprezentat într-un litigiu de muncă, este de competența instanței civile iar nu de competența instanței de drept al muncii.

Aceasta deoarece acțiunea are ca temei un raport de mandat derivând din prevederile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care nu este un raport de muncă și nici un raport juridic dintre parteneri sociali, astfel cum acestea sunt reglementate de Codul muncii, ci un raport de drept civil, guvernat de dispozițiile art. 1532 și următoarele din Codul civil. I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5671 din 18 octombrie 2004 Reclamanta D. A. a chemat în judecată Sindicatul Liber „P”, solicitând obligarea acestuia să-i plătească, cu titlu de daune materiale și daune morale, echivalentul bănesc al prejudiciilor suferite ca urmare a modului defectuos în care i-a apărat drepturile ce decurg din legislația muncii, în raporturile de muncă cu angajatorul.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 546 din 7 mai 2003, și-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța, cu motivarea că litigiul nu este un conflict de muncă. La rândul său, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 9968 din 23 iunie 2003, s-a declarat necompetentă și, constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului. Curtea de Apel Constanța, Secția civilă, prin decizia nr. 35 din 25 iulie 2003, a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că este vorba de un litigiu civil și nu de un conflict de muncă, de competența jurisdicției muncii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că regulatorul de competență pronunțat în cauză nesocotește principiul disponibilității și normele de competență prevăzute pentru jurisdicția muncii. Recursul este nefondat. Textul art. 281 din Codul muncii atribuie, limitativ, jurisdicției muncii două categorii de litigii, prevăzute expres în cuprinsul acestui cod. Prima categorie circumscrie conflictele de muncă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă sau, după caz, colective de muncă. În sensul art. 248 alin. 1 din Codul muncii, asemenea conflicte își au izvorul în raporturile de muncă.

A doua categorie se referă la cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse din reglementările privind dialogul social, cuprinse în titlul VII al Codului muncii. În speță, litigiul, prin obiectul său, vizează raportul de mandat tacit prevăzut de art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003. Cum un asemenea raport, prin definiție, conținut și efecte, nu este un raport de muncă și nici un raport juridic dintre parteneri sociali, ci un raport de drept civil, guvernat de dispozițiile art. 1532 și urm. din Codul civil, rezultă că, din punct de vedere material, competența aparține instanței civile și nu jurisdicției muncii. Ca urmare, în baza art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., competența aparține Judecătoriei Constanța. Față de cele arătate, recursul a fost respins.