ÎCCJ, decizie (scj.ro #81852)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81852) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune formulată de un
sindicat în numele membrilor săi. Litigiu de muncă. Instanța competentă să
soluționeze cauza este cea în a cărei rază teritorială se află sediul
sindicatului.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Competență teritorială.
Index alfabetic :
membrii de sindicat
-
drepturi salariale
-
competență teritorială
-
sediu
Codul muncii, art. 284
Legea nr. 62/2011, art. 28
Instanța competentă să soluționeze acțiunea formulată de
un sindicat în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor săi de
sindicat, este cea în a cărei circumscripție se află sediul sindicatului.
Potrivit art. 28 din
Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără
drepturile
membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în
exercitarea
cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în
numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres în alin. 3 al art. 2 că în
exercitarea acestor atribuții, organizațiile
sindicale au calitate procesuală
activă.
Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze
în
care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de
reprezentant),
ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana
reclamantului,
se va ține seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de
sediul
sindicatului-reclamant.
ICCJ, Secția I Civilă, decizia civilă nr. 6811 din 5
octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul
Sindicatul
Național al Funcționarilor Publici în contradictoriu cu pârâta Autoritatea
Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei
a solicitat să se constate
prelungirea de drept a contractului
colectiv de muncă încheiat la nivel de
angajator cu încă un an, respectiv până în data de 23.03.2011, să fie
obligată
pârâta la plata
drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, restante
începând cu 10.05.2010, plata
premiului anual cuvenit salariaților pe anul 2009, plata de daune interese, cu
cheltuieli de judecată.
Tribunalul București
a dispus disjungerea cererilor formulate în
numele membrilor de sindicat care nu domiciliază în București și în
județul Ilfov, formând dosare
separate în care s-a invocat excepția
necompetenței
teritoriale.
Dosarul cu nr. 27824/3/2011 având ca obiect acțiunea formulata în
numele
membrilor de sindicat
B.S.,
B.I., C.N.,
C.N., I.A.L., P.E.
a fost
declinat Tribunalului Brașov,
conform sentinței civile nr.3739/14.04.2011,
pe
motiv că membrii de
sindicat domiciliază în județul Brașov.
La rândul său, Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1111/M/2001,
a
declinat competența în favoarea Tribunalului București,
reținând că, potrivit
dispozițiilor art. 41 alin. 2 din
Legea nr. 54/2003, două sau mai multe
organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din
aceeași
ramură de activitate
sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii
unei federații sindicale. Art.42 al.
1 din același act normativ, stabilește ca
federațiile și confederațiile constituite prin asociere, potrivit art.
41 alin.
(2) și alin. (3),
dobândesc personalitate juridică, potrivit dispozițiilor prezentei
legi.
S-a
apreciat
că,
potrivit
textelor
de
lege
anterior
enunțate,
sindicatul reclamant
este persoană juridică proprie,
distinctă de cea a
membrilor de sindicat
pe care îi reprezintă. Chiar dacă acțiunea în
pretenții este promovată în numele membrilor săi, nu
aceștia dobândesc
calitatea de
reclamant, ci ea revine sindicatului ce a promovat acțiunea.
Având în vedere că
reclamantul are sediul în București, raportat la
dispozițiile art. 284 alin. 2 C. muncii, potrivit
cărora, cererile referitoare
la
conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei
circumscripție reclamantul își are
domiciliul sau reședința ori, după caz,
sediul, instanța a apreciat că îi revine Tribunalului București competența
soluționării cauzei,
astfel încât a fost admisă excepția
invocată din oficiu și declinată
competența.
Constatându-se ivit
conflictul negativ de competență, cauza a fost
transmisă Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului
de competență.
Legal învestită, fața de disp. art. 22 alin. 3
C.proc.civ. Înalta Curte constată
următoarele:
Cererea ce a învestit
instanța de judecată a fost formulată de către
Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în
valorificarea unor
drepturi aparținând
membrilor de sindicat referitoare la prelungirea de
drept a contractului colectiv de
muncă, obligarea la plata drepturilor
salariale restante, la plata premiului anual cuvenit salariaților și la
plata
daunelor interese pentru fiecare salariat.
Declinarea reciprocă de competență a fost
determinată de
aprecierea diferită făcută
de tribunale în legătură cu legitimarea ca
reclamant în cauză, respectiv
dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru
ca raportat la
sediul/domiciliul acestora să
se stabilească și competența teritorială,
conform art. 284 alin. 2 C.
muncii.
Această dispută
jurisdicțională a fost generată de modalitatea,
imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea
nr. 54/2003 se
recunoștea
organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în
justiție în numele și interesul
membrilor lor (în valorificarea așadar, a
drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din
partea
lor.
Norma legală conducea
la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a
fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului
social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, și
Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din
Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără
drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația
muncii, atribuții în
exercitarea cărora au
dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în
numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. 3
al art. 28) că în
exercitarea acestor
atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală
activă.
Așadar, în
determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze
în care sindicatului i se recunoaște
calitatea nu doar de a acționa (de
reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în
persoana
reclamantului, se va
ține seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de
sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția
Tribunalului București, în favoarea acestei
instanțe, pe calea regulatorului,
a fost stabilită competența de soluționare.