ÎCCJ, decizie (scj.ro #81852)

Acțiune formulată de un sindicat în numele membrilor săi. Litigiu de muncă. Instanța competentă să soluționeze cauza este cea în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competență teritorială. Index alfabetic : membrii de sindicat - drepturi salariale - competență teritorială - sediu Codul muncii, art. 284 Legea nr. 62/2011, art. 28 Instanța competentă să soluționeze acțiunea formulată de un sindicat în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor săi de sindicat, este cea în a cărei circumscripție se află sediul sindicatului. Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres în alin. 3 al art. 2 că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

ICCJ, Secția I Civilă, decizia civilă nr. 6811 din 5 octombrie 2011 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat să se constate prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator cu încă un an, respectiv până în data de 23.03.2011, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, restante începând cu 10.05.2010, plata premiului anual cuvenit salariaților pe anul 2009, plata de daune interese, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București a dispus disjungerea cererilor formulate în numele membrilor de sindicat care nu domiciliază în București și în județul Ilfov, formând dosare separate în care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Dosarul cu nr. 27824/3/2011 având ca obiect acțiunea formulata în numele membrilor de sindicat B.S., B.I., C.N., C.N., I.A.L., P.E. a fost declinat Tribunalului Brașov, conform sentinței civile nr.3739/14.04.2011, pe motiv că membrii de sindicat domiciliază în județul Brașov. La rândul său, Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 1111/M/2001, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, două sau mai multe organizații sindicale constituite la nivelul unor unități diferite din aceeași ramură de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale. Art.42 al. 1 din același act normativ, stabilește ca federațiile și confederațiile constituite prin asociere, potrivit art. 41 alin. (2) și alin. (3), dobândesc personalitate juridică, potrivit dispozițiilor prezentei legi.

S-a apreciat că, potrivit textelor de lege anterior enunțate, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de cea a membrilor de sindicat pe care îi reprezintă. Chiar dacă acțiunea în pretenții este promovată în numele membrilor săi, nu aceștia dobândesc calitatea de reclamant, ci ea revine sindicatului ce a promovat acțiunea. Având în vedere că reclamantul are sediul în București, raportat la dispozițiile art. 284 alin. 2 C. muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, instanța a apreciat că îi revine Tribunalului București competența soluționării cauzei, astfel încât a fost admisă excepția invocată din oficiu și declinată competența.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost transmisă Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență. Legal învestită, fața de disp. art. 22 alin. 3 C.proc.civ. Înalta Curte constată următoarele: Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de sindicat referitoare la prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă, obligarea la plata drepturilor salariale restante, la plata premiului anual cuvenit salariaților și la plata daunelor interese pentru fiecare salariat.

Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. 2 C. muncii. Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor. De asemenea, se statuează expres (alin. 3 al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. 2 C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului București, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, a fost stabilită competența de soluționare.