ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016 reclamantul A. reprezentat de Sindicatul B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău a solicitat suspendarea punerii în executare a Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție, constatarea inexistenței Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 600/500/20005 și a drepturilor și obligațiilor decurgând din acesta, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior destituirii și plata de către pârâți a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Hotărârea primei instanțe sesizate

Prin sentința nr. 106 din 11.01.2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău cu nr. x/114/2017, la data de 29.06.2017.

La termenul de judecată din data de 8.08.2017, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 1224 din 17.10.2017, Tribunalul Buzău a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul controversat care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Prin cererea de chemare în judecată, Sindicatul B., în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., a solicitat suspendarea punerii în executare a Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție, constatarea inexistenței Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 600/500/20005 și a drepturilor și obligațiilor decurgând din acesta, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție Județean Buzău nr. 9 din 23.06.2016, reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior destituirii și plata de către pârâți a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale și, ca urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 C. proc. civ., republica.

Prin urmare, în astfel de situații în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de mandatar legal al reclamanților, ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamanților, pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va ține seama de sediul sindicatului-reclamant, iar nu de domiciliul membrilor de sindicat în numele căruia acționează.

Întrucât organizația sindicală are calitate procesuală activă se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și Sindicatul Național al B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Statul Român prin Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Buzău în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2017.