ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2019

HOTĂRÂRE
06.11.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1268 din 30 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea pârâtei la anularea deciziei de concediere nr. 27/23.01.2019, cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei atacate și, în consecință, reintegrarea în postul deținut anterior încetării contractului individual de muncă; în subsidiar, reîncadrarea pe unul din cele 16 posturi de operatori principali înființate de către pârâtă la două zile după comunicarea deciziei de concediere, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate, indexate și actualizate cu rata inflației și dobânzii legale ce i se cuvin, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data încetării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă în postul deținut anterior concedierii, sau până la reîncadrarea în postul de operator principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 238 RON majorată, indexată și actualizată cu rata inflației și dobânda legală, neacordată pentru perioada 27.07.2018-01.08.2018, respectiv pe 5 zile, reprezentând diferența dintre salariul brut pe care l-a primit în cuantum de 4.600 RON și salariul majorat de 6.031 RON, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 6.000 RON pentru prejudiciul moral și social pe care l-a suferit ca urmare încetării contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată - litigiu de muncă, tribunalul a reținut că devin incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflicte de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Reprezentanta reclamantei, la interpelarea instanței, a declarat că aceasta din urmă locuiește efectiv în prezent în comuna C. jud. Mureș, în acest sens fiind și decizia nr. 1334 din 19 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În speță, reclamanta locuiește efectiv în localitatea mai sus amintită, astfel că, în baza art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanța competentă teritorial este Tribunalul Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1148 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Instanța a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.". De la aceste dispoziții se derogă prin art. 210 Legea nr. 62/2011:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În aceeași lege, la art. 216, este prevăzut că "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.."

În art. 116 din C. proc. civ. se prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Raportat la aceste texte normative, competența este alternativă.

De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, reclamantul are dreptul la alegere între instanța de la locul unde își are domiciliul și cea de la locul său de muncă, opțiunea reclamantului exercitându-se la momentul sesizării instanței.

În prezenta cauză, reclamanta a depus inițial acțiunea la Tribunalul Cluj, locul său de muncă fiind la Turda conform contractului individual de muncă .

În consecință, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A. a învestit instanța cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din același cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Reclamanta are locul de muncă în municipiul Turda, care se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Cluj, unde, de altfel, aceasta a înțeles să introducă acțiunea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2021
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 15 martie 2019 sub nr.
ÎCCJ 2019-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 289/2019
Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 3 august 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata S.C.
ÎCCJ 2023-10-25
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2023
Ședința publică din data de 25 octombrie 2023 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a confli
ÎCCJ 2019-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4671/2019
Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții A., B., C., D., E
ÎCCJ 2024-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2024
Asupra recursului,din actele dosarului, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2023 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a Conflcite de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/2023, reclamantul A., în
Sursă