ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4671/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, au solicitat obligarea pârâților la reîncadrarea începând cu data de 01.07.2012 și la stabilirea corectă a modului de calcul al drepturilor salariale lunare, obligarea pârâților la plata diferențelor de salariu cuvenit reprezentând 8,33% pentru acoperirea diminuării de 25%, calculată la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență plătită de la 01.12.2012 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, respectiv să emită grile de salarizare privind noul salariu de încadrare în care să fie incluse unele sporuri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284/2010 și la reîncadrarea lor și la stabilirea corectă a drepturilor salariale, începând cu data de 01.07.2012.

Prin Sentința civilă nr. 346/05.02.2018, Tribunalul Cluj a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Mureș spre competență soluționare.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 381/26.04.2018 Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, apreciind, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (2) Capitolul VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 251 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că acțiunea dedusă judecății are ca obiect plata unor diferențe salariale (fără a fi contestat un act administrativ tipic sau asimilat), fiind astfel incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția a II-a civilă, complet litigii de muncă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind obligarea pârâților Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș la plata diferențelor de salariu cuvenit reprezentând 8,33% pentru acoperirea diminuării de 25%, calculată la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență plătită de la 01.12.2012 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, respectiv să emită grile de salarizare privind noul salariu de încadrare în care să fie incluse unele sporuri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284/2010 și la reîncadrarea lor și la stabilirea corectă a drepturilor salariale, începând cu data de 01.07.2012.

Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, apreciind în raport de petitul acțiunii, că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal strict în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Totodată, Înalta Curte constată că litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu sunt aplicabile nici dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei de față îl reprezintă strict acțiunea pentru plata unor drepturi salariale, respectiv o acțiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Această soluție este în acord și cu Decizia nr. 9/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensații, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, și nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situații este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acțiuni directe la instanța competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părți, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite."

Raportul juridic pe care se grefează petitele acțiunii (plata unor diferențe de drepturi salariale) este un raport juridic de muncă, fie el și atipic.

Prin urmare, în baza prevederilor art. 210 din legea nr. 62/2011, potrivit cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", cauza revine în competența secției specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Mureș, învestită inițial de reclamanți.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, complet litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și pe pârâții Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, complet litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - OB