ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2007

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta N.L.R. a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 2.379 RON, reprezentând recalcularea drepturilor bănești pentru indemnizația de maternitate și creștere a copilului până la 2 ani pentru perioada noiembrie 2002 – aprilie 2005 și a sumei de 9.095 RON, reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani. Prin sentința civilă nr. 642/ PI din 23 martie 2006, Tribunalul Timiș, secția civilă, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei promovată de reclamanta N.L.R., în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că raportat la domiciliul reclamantei, instanța competentă teritorial pentru soluționarea litigiului dedus judecății, este Tribunalul Ilfov. Prin sentința civilă nr. 6099 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de judecare a cauzei privind pe N.L.R., în favoarea Tribunalului Timiș. Pentru a hotărî astfel a reținut că potrivit art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul.

Potrivit dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Astfel, acțiunea nefiind îndreptată împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva altei persoane, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, competența teritorială fiind determinată de domiciliul pârâtului. Fiind astfel investită, în vederea pronunțării unui regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare aparține Tribunalului Timiș. Astfel, este necontestat că obiectul acțiunii îl formează un conflict de drepturi prevăzut în art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999, produs în legătură cu drepturile de asigurări sociale pretinse de reclamantă, cererea fiind îndreptată împotriva SC G.I.

SRL Timișoara. Or, potrivit prevederilor art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cererile care nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S., se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/ sediul pârâtul, așa cum, de altfel, a procedat în mod corect reclamanta care a investit Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe N.L.R. și SC G.I. SRL, Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.