ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2007

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta N.L.R. a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SRL, solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de

2.379 RON, reprezentând recalcularea drepturilor bănești pentru indemnizația de

maternitate și creștere a copilului până la 2 ani pentru perioada noiembrie

2002 – aprilie 2005 și a sumei de 9.095 RON, reprezentând drepturi bănești

cuvenite pentru indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani.

Prin sentința civilă nr.

642/ PI din 23 martie 2006, Tribunalul Timiș, secția civilă, a declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei promovată de reclamanta N.L.R.,

în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că raportat la domiciliul reclamantei, instanța competentă teritorial

pentru soluționarea litigiului dedus judecății, este Tribunalul Ilfov.

Prin sentința civilă nr.

6099 din 15 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de

judecare a cauzei privind pe N.L.R., în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că potrivit art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul

reclamantul.

Potrivit dispozițiilor art.

156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Astfel, acțiunea nefiind

îndreptată împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva altei

persoane, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr.

19/2000, competența teritorială fiind determinată de domiciliul pârâtului.

Fiind astfel investită, în

vederea pronunțării unui regulator de competență, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că, în cauza dedusă judecății, competența de soluționare

aparține Tribunalului Timiș.

Astfel, este necontestat că obiectul

acțiunii îl formează un conflict de drepturi prevăzut în art. 67 lit. a) din

Legea nr. 168/1999, produs în legătură cu drepturile de asigurări sociale

pretinse de reclamantă, cererea fiind îndreptată împotriva SC G.I. SRL

Timișoara.

Or, potrivit prevederilor

art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, cererile care nu sunt îndreptate împotriva

C.N.P.A.S., se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul/ sediul pârâtul, așa cum, de altfel, a procedat în mod corect

reclamanta care a investit Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe N.L.R. și SC G.I. SRL, Timișoara în favoarea Tribunalului

Timiș.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.