ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5044/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în Camera

de consiliu de Judecătoria Iași la data de 2 decembrie 2003 în dosarul nr.

2801/EX/2003, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului

executoriu ce îl constituie decizia civilă nr. 978/2003 a Tribunalului Iași

privind pe creditoarea C.A. și pe debitorii U.I. și Consiliul Local Iași,

constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 372 și art. 373

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri au

declarat apel debitorii.

În motivarea apelului declarat,

debitorul U.D.I. a arătat că deși anterior eliberării titlului de proprietate,

C.D. a declarat că va respecta limitele stabilite pentru punerea în posesie și

că nu va avea litigii cu vecinii, după eliberarea titlului de proprietate

aceasta a promovat acțiune.

Debitorul a mai susținut că pe rolul

Judecătoriei Iași se află în curs de soluționare dosarul nr. 20656/2003, prin

care a solicitat constatarea calității sale de proprietar pentru suprafața de

2025 mp teren în care se include și suprafața de 100 mp teren asupra căreia s-a

pornit executarea.

În apelul declarat de Consiliul

Local Iași s-a susținut că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ., deoarece nu s-a opus la

executarea deciziei civile ce constituie titlu executoriu și în atare situație

instanța nu putea încuviința executarea silită. În consecință, s-a apreciat că

punerea în executare a titlului executoriu este prematură și inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 217 din 27

februarie 2004, Curtea de Apel Iași a respins ambele apeluri, păstrând

încheierea atacată.

Instanța a reținut că aspectele

invocate de debitorul U.I.D. referitor la conduita procesuală a creditoarei ori

a celor legate de existența pe rolul Judecătoriei Iași a unui dosar având ca

obiect acțiunea în constatarea calității de proprietar prin uzucapiune, exced

procedurii prevăzute de art. 373

1

C. proc. civ.

Cât privește apelul declarat de

debitorul Consiliul local Iași, curtea a apreciat că prima instanță a reținut

în mod corect ca fiind întrunite condițiile art. 372 și art. 373

1

C.

proc. civ.

Astfel, s-a motivat că deși

executarea silită nu este obligatorie, creditorul nu trebuie să aștepte

demersul debitorului.

Curtea a arătat că procedura prin

care instanța investită potrivit art. 373

1

C. proc. civ.

încuviințează executarea silită este a procedură necontencioasă, instanța de

executare având căderea de a verifica doar dacă hotărârea judecătorească sau

înscrisul prezentat de creditor constituie titlu executoriu.

Împotriva deciziei a declarat recurs

debitorul Consiliul local Iași, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Invocând dispozițiile art. 371

1

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora obligația stabilită prin hotărârea

unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie,

precum și cele ale alineatului 2 al aceluiași articol care prevăd că în cazul

în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la

îndeplinire prin executare silită, debitorul susține că în condițiile în care

nu a refuzat executarea pe cale amiabilă a titlului executoriu, în mod greșit

s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, procedura de punere în

executare silită a titlului executoriu fiind prematură și inadmisibilă.

În consecință, se apreciază greșită

concluzia curții de apel în sensul că instanța de executare verifică doar dacă

hotărârea instanței constituie titlu executoriu, fără a verifica îndeplinirea

condițiilor art. 373

1

C. proc. civ.

Recursul va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Este adevărat că executarea silită

nu este obligatorie, dar ea este întotdeauna posibilă. Este posibil ca

debitorul, în fața unei hotărâri cu forță executorie și putere de lucru

judecat, să se convingă de justețea acesteia și să procedeze de bunăvoie la

realizarea obligației dispuse în sarcina sa.

Legiuitorul instituie însă un

ansamblu de mijloace procedurale de natură a face posibilă realizarea efectivă

a dreptului subiectiv.

De aceea, executarea silită este

guvernată de principiul disponibilității, urmărirea neputând începe decât la

cererea creditorului.

Odată formulată cererea de

executare, instanța investită potrivit art. 373

1

C. proc. civ.,

verifică dacă hotărârea judecătorească sau înscrisul prezentat de creditor

constituie titlu executoriu.

Susținerea Consiliului local Iași,

în sensul că procedura de punere în executare silită a titlului executoriu este

prematură și inadmisibilă nu poate fi primită, deoarece nici o dispoziție

procedurală nu impune creditorului să aștepte îndeplinirea de bunăvoie a

obligației de către debitor.

Este evident că dacă debitorul ar fi

plătit de bunăvoie creditoarei cheltuielile de judecată la care a fost obligat

prin decizia civilă nr. 987/2003 a Tribunalului Iași, ce constituie titlu

executoriu, aceasta nu ar mai fi fost constrânsă să apeleze la procedura

prevăzută de 373

1

C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced,

constatând că soluția instanței de apel este legală, se va respinge recursul

declarat de debitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de debitorul

Consiliul local Iași împotriva deciziei nr. 217 din 27 februarie 2004 a Curții

de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2005.