ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2005

Decizia nr. 3874 Dosar nr. 11231/2004 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 2373 din 6 octombrie 2003, petiționarul S.G., prin intermediul executorului judecătoresc a solicitat, în temeiul art. 373 1 C. proc. civ., încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 6329 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Iași. Prin încheierea din 7 octombrie 2003, Judecătoria Iași a admis cererea de față de intimatul debitor Prefectul județului Iași. Acesta din urmă a declarat apel, înregistrat sub nr. 100 din 28 noiembrie 2003 la Curtea de Apel Iași și soluționat prin decizia civilă nr. 77din 28 ianuarie 2004. Apelul a fost admis și s-a schimbat în tot încheierea, fiind respinsă cererea de încuviințare a executării silite.

Instanța de apel a reținut că hotărârea ce constituie titlu executoriu nu este susceptibilă de executare silită, fiind pronunțată în materia Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, care instituie o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate. Astfel, se arată că, prin sentința civilă nr. 6329 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Iași s-a anulat Ordinul nr. 503 din 20 noiembrie 1998 emis de Prefectul județului Iași și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petentului S.G. pentru terenul în suprafață de 621,8 mp situat în Iași. În conformitate cu art. 58 din Legea nr. 18/1991, persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea judecătorească irevocabilă se va adresa Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 cu o cerere de punere în executare, comisie care va emite o hotărâre în acest sens.

Prin urmare, Judecătoria Iași a încălcat aceste dispoziții prin admiterea cererii de încuviințare a executării silite, motiv pentru care soluția a fost schimbată de către instanța de apel. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul S.G., criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului, petentul arată că a urmat procedura instituită de art. 58 din Legea nr. 18/1991, Comisia județeană de aplicare a legii emițând titlul de proprietate nr. 185628 din 14 august 2000. Acesta susține că s-a adresat Judecătoriei Iași cu cererea de încuviințare a executării silite pentru că, după emiterea titlului de proprietate, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a refuzat să procedeze la punerea sa în posesie cu terenul pentru care i-a reconstituit dreptul de proprietate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. Recursul este o cale de control judiciar nedevolutivă, astfel că, prin cererea de recurs, mai exact prin motivele de casare care se formulează nu se poate întregi cererea de chemare în judecată și nici nu se poate schimba obiectul ei. Examinând cererea de recurs formulată de petentul S.G. rezultă că ea nu cuprinde critici privind modul de soluționare a apelului.

Deși în cererea adresată executorului judecătoresc în vederea sesizării instanței pentru încuviințarea executării silite petentul arată că solicită reconstituirea dreptului său de proprietate, în contradictoriu cu Prefectul județului Iași și pentru terenul identificat în sentința ce constituie titlu executoriu, în cererea de recurs arată că dorește, în realitate, obligarea Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să îndeplinească formalitățile de punere a sa în posesia terenului respectiv deoarece s-a realizat reconstituirea dreptului său de proprietate, conform sentinței, prin emiterea titlului de proprietate.

Prin urmare, deși s-a executat sentința civilă nr. 9977/1999 a Judecătoriei Iași, prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991, invocată în decizia instanței de apel, nefiind necesară și pertinentă procedura încuviințării executării silite, petentul recurent solicită ca, depășind cadrul procesual inițial să se realizeze o altă etapă reglementată de Legea fondului funciar, respectiv punerea sa în posesie, ceea ce nu se poate realiza pe calea aleasă în prezenta cauză. Considerentele instanței de apel justifică soluția pronunțată și, având în vedere și argumentele expuse mai sus se va respinge recursul, ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul S.G. împotriva deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.