ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3874/2005

Decizia nr. 3874

Dosar nr. 11231/2004

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Iași sub nr. 2373 din 6 octombrie 2003, petiționarul S.G., prin intermediul

executorului judecătoresc a solicitat, în temeiul art. 373

1

C. proc.

civ., încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 6329 din 12

aprilie 2000 a Judecătoriei Iași.

Prin încheierea din 7 octombrie 2003,

Judecătoria Iași a admis cererea de față de intimatul debitor Prefectul județului

Iași.

Acesta din urmă a declarat apel,

înregistrat sub nr. 100 din 28 noiembrie 2003 la Curtea de Apel Iași și

soluționat prin decizia civilă nr. 77din 28 ianuarie 2004.

Apelul a fost admis și s-a schimbat în

tot încheierea, fiind respinsă cererea de încuviințare a executării silite.

Instanța de apel a reținut că hotărârea

ce constituie titlu executoriu nu este susceptibilă de executare silită, fiind

pronunțată în materia Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, care instituie o

procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate.

Astfel, se arată că, prin sentința civilă

nr. 6329 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Iași s-a anulat Ordinul nr. 503 din

20 noiembrie 1998 emis de Prefectul județului Iași și s-a dispus reconstituirea

dreptului de proprietate al petentului S.G. pentru terenul în suprafață de

621,8 mp situat în Iași.

În conformitate cu art. 58 din Legea nr. 18/1991,

persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea

judecătorească irevocabilă se va adresa Comisiei județene pentru aplicarea

Legii nr. 18/1991 cu o cerere de punere în executare, comisie care va emite o

hotărâre în acest sens.

Prin urmare, Judecătoria Iași a încălcat

aceste dispoziții prin admiterea cererii de încuviințare a executării silite,

motiv pentru care soluția a fost schimbată de către instanța de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petentul S.G., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, petentul arată

că a urmat procedura instituită de art. 58 din Legea nr. 18/1991, Comisia

județeană de aplicare a legii emițând titlul de proprietate nr. 185628 din 14

august 2000.

Acesta susține că s-a adresat

Judecătoriei Iași cu cererea de încuviințare a executării silite pentru că,

după emiterea titlului de proprietate, Comisia județeană pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991 a refuzat să procedeze la punerea sa în posesie cu terenul pentru

care i-a reconstituit dreptul de proprietate.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Recursul este o cale de control judiciar

nedevolutivă, astfel că, prin cererea de recurs, mai exact prin motivele de

casare care se formulează nu se poate întregi cererea de chemare în judecată și

nici nu se poate schimba obiectul ei.

Examinând cererea de recurs formulată de

petentul S.G. rezultă că ea nu cuprinde critici privind modul de soluționare a

apelului.

Deși în cererea adresată executorului

judecătoresc în vederea sesizării instanței pentru încuviințarea executării

silite petentul arată că solicită reconstituirea dreptului său de proprietate,

în contradictoriu cu Prefectul județului Iași și pentru terenul identificat în

sentința ce constituie titlu executoriu, în cererea de recurs arată că dorește,

în realitate, obligarea Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să

îndeplinească formalitățile de punere a sa în posesia terenului respectiv

deoarece s-a realizat reconstituirea dreptului său de proprietate, conform

sentinței, prin emiterea titlului de proprietate.

Prin urmare, deși s-a executat sentința

civilă nr. 9977/1999 a Judecătoriei Iași, prin procedura specială prevăzută de

Legea nr. 18/1991, invocată în decizia instanței de apel, nefiind necesară și

pertinentă procedura încuviințării executării silite, petentul recurent

solicită ca, depășind cadrul procesual inițial să se realizeze o altă etapă

reglementată de Legea fondului funciar, respectiv punerea sa în posesie, ceea ce

nu se poate realiza pe calea aleasă în prezenta cauză.

Considerentele instanței de apel

justifică soluția pronunțată și, având în vedere și argumentele expuse mai sus

se va respinge recursul, ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

creditorul S.G. împotriva deciziei nr. 77 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

mai 2005.