ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 1599 din 29 aprilie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, adeverința nr. 760 din 26 aprilie 2005, eliberată de Primăria comunei Berveni, județul Satu Mare, certificatul de deces al soțului său, precum și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă că soțul său decedat, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în localitatea Vijnița - Ucraina, unde părinții acestuia se refugiaseră, începând cu luna octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Lucăceni, județul Satu Mare, urmare a emiterii Dictatului de la Viena. Prin sentința civilă nr. 190 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că soțul decedat al reclamantei, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în timpul refugiului părinților săi, dobândind, astfel, statutul de refugiat al acestora. Drept urmare, în calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din O.G. nr. 105/1999, reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ. Împotriva acestei sentințe, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, susținând că este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că soțul reclamantei s-a născut după data refugiului părinților săi și, deci, nu a suferit persecuții etnice; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat punctele de vedere ale Ministerului Justiției și Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanele născute după strămutarea părinților lor. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice , cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. Așa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, soțul intimatei-reclamante, A.V., s-a născut la data de 12 iulie 1943, în localitatea Vijnița - Ucraina, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, Lucăceni, județul Satu Mare, urmare a cedării către Ungaria, a Ardealului de Nord, fapt necontestat și chiar reținut de către recurenta-pârâtă, în hotărârea pe care a emis-o.

Or, dobândind prin naștere statutul de refugiat al părinților săi, soțului intimatei-reclamante îi sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, iar intimata-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din același act normativ, de drepturile compensatorii acordate de lege. Adresele Ministerului Justiției și Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 190 din 5 august 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.