ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia, la data de 31 mai 2005, reclamanta A.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii

nr. 1599 din 29 aprilie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, adeverința nr.

760 din 26 aprilie 2005, eliberată de Primăria comunei Berveni, județul Satu

Mare, certificatul de deces al soțului său, precum și declarațiile

autentificate ale unor martori, din care rezultă că soțul său decedat, A.V.,

s-a născut la data de 12 iulie 1943, în localitatea Vijnița - Ucraina, unde

părinții acestuia se refugiaseră, începând cu luna octombrie 1940, din

localitatea de domiciliu, Lucăceni, județul Satu Mare, urmare a emiterii

Dictatului de la Viena.

Prin sentința civilă nr. 190 din 5

august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că soțul decedat al reclamantei, A.V., s-a născut la

data de 12 iulie 1943, în timpul refugiului părinților săi, dobândind, astfel,

statutul de refugiat al acestora. Drept urmare, în calitate de soție

supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din O.G. nr. 105/1999, reclamanta

beneficiază de drepturile compensatorii acordate de acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta Casa

Județeană de Pensii Hunedoara, susținând că este netemeinică și nelegală față

de împrejurarea că soțul reclamantei s-a născut după data refugiului părinților

săi și, deci, nu a suferit persecuții etnice; în acest sens, recurenta-pârâtă a

invocat punctele de vedere ale Ministerului Justiției și Casei Naționale de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, persoanele născute după

strămutarea părinților lor.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999,

privind acordarea unor drepturi,

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie

intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia

împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

Așa cum rezultă din probele aflate

la dosarul cauzei, soțul intimatei-reclamante, A.V.,

s-a născut la data de 12 iulie 1943,

în localitatea Vijnița - Ucraina, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea

de domiciliu, Lucăceni, județul Satu Mare, urmare a cedării către Ungaria, a

Ardealului de Nord, fapt necontestat și chiar reținut de către

recurenta-pârâtă, în hotărârea pe care a emis-o.

Or, dobândind prin naștere statutul

de refugiat al părinților săi, soțului intimatei-reclamante îi sunt aplicabile

prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, iar intimata-reclamantă, în calitate de soție

supraviețuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din același act normativ, de

drepturile compensatorii acordate de lege.

Adresele Ministerului Justiției și

Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocate de

recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 ar beneficia numai copiii născuți în timpul călătoriei spre

localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după

strămutarea părinților, reprezintă punctul de vedere al autorităților emitente,

acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 190 din 5 august 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.