ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1790/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta N.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 1212/2003, emisă de aceasta din urmă, cu consecința obligării ei de a emite o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată, învederând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, reclamanta îndeplinind cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că mama sa, împreună cu copii au fost nevoiți să părăsească satul natal, Scărișoara Nouă, județul Satu Mare și că ea s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, astfel că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 20 din 28 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 1212 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea reclamantei, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 242/2002, cum și să-i acorde drepturile cuvenite în temeiul acelorași prevederi legale, pentru perioada strămutării cuprinsă în intervalul 22 septembrie 1943 - octombrie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a probat că s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi și a suferit împreună cu aceștia, efectele strămutării din localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Hunedoara, susținând, în esență, că reclamanta nu s-a aflat în nici o situație din cele prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu completările și modificările ulterioare. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamanta, născută în timpul strămutării părinților săi (14 septembrie 1943), a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 20 din 28 ianuarie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.