ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4840/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 10 noiembrie 2003,

reclamantul B.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în

contradictoriu cu SC R. SRL Brașov, instanța de judecată să dispună unificarea

contractelor de închiriere, al său și al mamei sale, pentru apartamentul situat

în Brașov.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că pârâtul menționat a întocmit pentru apartamentul format din 4 camere

și dependințe, două contracte de închiriere.

În baza acestor contracte, prin

împărțirea apartamentului, atât reclamantului cât și mamei acestuia le revenea

un spațiu locativ compus din două camere, dependințele fiind comune.

La data de 3 mai 2000, reclamantul a

depus la R. Brașov o cerere de unificare a celor două contracte de închiriere,

căreia i-a anexat declarația notarială a mamei sale prin care aceasta își

manifesta acordul în sensul arătat.

Cererea a rămas fără răspuns.

La data de 6 mai 2003, mama

reclamantului a decedat.

Acesta a revenit la R. Brașov cu o

nouă cerere de unificare a celor două contracte.

R. Brașov a repartizat partea din

locuință ocupată de mama reclamantului altei persoane.

Reclamantul susține că, în acest

mod, au fost încălcate prevederile art. 27 din Legea locuinței.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii susținând că nu sunt îndeplinite condițiile art.

12 din O.G. nr. 40/1999, în sensul că reclamantul, în calitatea sa de

descendent, nu era menționat în contractul mamei sale.

Pe cale reconvențională, pârâtul a

solicitat evacuarea reclamantului pârât reconvențional din spațiul deținut

anterior de mama sa și ocupat abuziv de către acesta.

Prin sentința nr. 2235 din 8 martie

2004, Judecătoria Brașov a respins acțiunea principală, a admis cererea

reconvențională și a dispus evacuarea reclamantului-pârât reconvențional.

S-a reținut că reclamantul nu a fost

înscris în contractul de înscriere al mamei sale, așa încât închirierea nu mai

poate continua, nefiind îndeplinită condiția prevăzută în art. 12 din O.G. nr.

40/1999.

Împotriva hotărârii primei instanțe

reclamantul a declarat apel, criticile privind greșita aplicare a legii.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 972/Ap din 8 octombrie 2004, a admis apelul declarat

de reclamant și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis

acțiunea civilă formulată de reclamant, a dispus emiterea de către pârât a unui

singur contract pentru apartamentul menționat și a respins acțiunea

reconvențională, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.

12 din O.G. nr. 40/1999.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că ocuparea spațiului

de către reclamant este abuzivă, acesta nelocuind niciodată efectiv în spațiul

deținut de mama sa și nici nu a fost înscris în contractul de închiriere al

acesteia.

Ca atare, în mod greșit instanța de

control a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 40/1999.

În concluzie, pârâtul a solicitat

admiterea recursului în sensul în care a fost formulat.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispozițiile O.U.G. nr. 40/1999

privesc prelungirea contractelor de închiriere, pentru durate și în condiții

determinate, funcție de situația imobilului.

Imobilul în cauză nefiind restituit

fostului proprietar, dispozițiile acestui act normativ nu-i sunt aplicabile

reclamantului.

Ca atare, criticile formulate de

pârât în recurs, cu referire la actul normativ aplicabil se constată a fi

neîntemeiate.

Drept urmare, statuând că în cauză,

cu referire la continuarea închirierii în favoarea reclamantului, având ca obiect

folosința spațiului deținut cu acest titlu de către mama sa, anterior

decesului, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 114/1996 și nu

cele ale art. 12 din O.U.G. nr. 40/1999, instanța de control judiciar a

pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de pârât.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov

împotriva deciziei civile nr. 972/Ap din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel

Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2005.