ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6844/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6844/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 69Ap/12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - s-a respins
contestația la executare având ca obiect lămuriri cu privire la înțelesul,
lămurirea sau aplicarea Deciziei civile nr. 47/A/20 ianuarie 2003 Tribunalului
Brașov. A obligat contestatorii la plata sumei de 700 RON reprezentând
cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs
reclamanții G.B.T. și G.T., care au invocat, prin mandatară, excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ.,
raportat la dispozițiile art. 16 din Constituția României.
Prin încheierea
pronunțată la data de 06 septembrie 2010 Curtea de Apel Brașov a respins
cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu sunt întrunite
cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Astfel, s-a constatat
că, în realizarea demersului de sesizare a Curții Constituționale, instanța de
drept comun are obligația să verifice dacă textul a cărui neconstituționalitate
s-a invocat are legătură cu soluționarea cauzei și că această legătură trebuie
privită din perspectiva normelor de drept material și procesual, cărora le este
circumscris litigiul dedus judecății.
Împotriva încheierii
de ședință din 06 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov au
declarat recurs reclamanții G.B.T. și G.T. care au susținut următoarele critici.
Instanța învestită cu
soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a evitat dezbaterea
ei, procedând la soluționarea cererii incidente cu privire la dovedirea
calității de reprezentant. Se mai susține că în mod greșit completul a respins
cererea de sesizare a Curții Constituționale, textul care face obiectul
criticii în speță au legătură cu soluționarea litigiului în condițiile de
respectare a drepturilor consacrate prin Constituție și Convenția Europenă a
Drepturilor Omului.
Analizând recursul
declarat prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că recursule este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității,
motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul și dezvoltarea lor, iar
potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de
recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de
recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.
Per a contrario,
rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea
lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de
art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
A motiva recursul
înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia
dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc.
civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici
privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
Deși recurenta
Primăria municipiului București, prin Primar General invocă incidența motivului
de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., niciuna din susținerile
ce se regăsesc în declarația de recurs nu poate fi încadrată în acest motiv de
recurs.
Astfel, simplele
afirmații privind evitarea dezbaterii de către instanță a cererii de sesizare a
Curții Constituționale, nu sunt decât susțineri de fapt, ce nu pot fi încadrate
în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Susținerile
recurenților reclamanți nu se încadrează în niciunul din motivele de
nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ., motiv pentru care se va
constata nulitatea recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Constată nul recursul
declarat de reclamanții G.B.T. și G.T. împotriva încheierii de ședință din 06
septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 octombrie 2011.