ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate ridicată de petentul A.. Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.

În temeiul art. 341 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din ședința camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov în Dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului Brașov.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul contestator la plata sumei de 200 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat că cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată la termenul de judecată din data de 12 februarie 2020 este inadmisibilă, deoarece petentul nu a indicat în cerere care sunt textele de lege a căror neconstituționalitate o invocă și nici care sunt textele din Constituție în raport cu care acestea ar fi neconstituționale. Nu poate fi primită susținerea contestatorului că judecătorii cauzei ar trebui să cunoască legile și că, din acest motiv, nu ar mai fi nevoie să indice în cerere textele de lege a căror neconstituționalitate o invocă. Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, în aceasta trebuie să se indice în mod expres textul de lege criticat. În plus, în motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, contestatorul nu a adus critici din punct de vedere al compatibilității textelor legale cu Constituția, ci a invocat aspecte ce țin de competența legiuitorului.

Nefiind îndeplinite condițiile minimale de admisibilitate, prevăzute în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de apel a respins cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale a României, ca inadmisibilă.

Contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din ședința Camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov este inadmisibilă, deoarece legea nu prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri. Astfel, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției de clasare dată de procuror este definitivă. Or, în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Brașov, judecătorul de cameră preliminară, prin Încheierea penală, nr. 139 din 23 octombrie 2019, a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, emisă în Dosarul nr. x/2019 al acestuia. Cum această încheiere pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov este definitivă, așa cum prevede textul de lege menționat și cum s-a consemnat în dispozitivul încheierii, contestația formulată de petentul A. împotriva acesteia este inadmisibilă.

Împotriva Încheierii nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția penală, a formulat recurs petentul A., atacând soluția privind respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate.

Prin Încheierea din 17 martie 2020, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 din C. proc. pen.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală, a fost înregistrată contestația formulată de A. împotriva Încheierii penale nr. 139/Cameră Preliminară din ședința Camerei de consiliu din data de 23 octombrie 2019, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov prin care s-a respins plângerea împotriva soluției de clasare dată de procuror. Având în vedere că încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea împotriva soluției de clasare dată de procuror este definitivă, Curtea de apel, deoarece legea nu prevede o cale de atac împotriva acestei hotărâri, prin Încheierea nr. 15/C. pen. din data de 26 februarie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins această contestație, ca inadmisibilă.

De asemenea, prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate ridicată de petentul A., constatând că nu sunt menționate nici articolele considerate de petent ca fiind neconstituționale și nici nu se face referire la textele încălcate din Constituția României.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Se constată că excepția de neconstituționalitate - ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În condițiile în care, în speță, se pune problema inadmisibilității căii de atac, pentru ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu judecarea cauzei, trebuie să vizeze exclusiv admisibilitatea căii de atac. Însăși, Curtea Constituțională a reținut, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei (Decizia nr. 784/2018, publicată în M. Of. nr. 202/06.03.2018).

Prin urmare, se constată că recurentul petent a invocat o excepție de neconstituționalitate într-o cale de atac inadmisibilă (respectiv în contestația împotriva Încheierii penale nr. 139 din 23 octombrie 2019, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov împotriva căreia legea nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară), astfel încât, neavând legătură cu admisibilitatea căii de atac excepția de neconstituționalitate este lipsită de eficiență această, iar recursul apare ca fiind nefondat.

După ce au fost încheiate dezbaterile și instanța a rămas în pronunțate, la dosarul cauzei a fost trimisă prin registratură, de către contestator, o cerere scrisă de recuzare, la ora 13:41. Instanța nu mai poate examina o atare cerere având în vedere stadiul procesual, neexistând motive pentru repunerea cauzei pe rol, deoarece legea prevede un alt remediu procesual, printr-o cale de atac extraordinară [art. 426 alin. (1) lit. d) teza finală].

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. în ceea ce privește dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din Încheierea penală nr. 15/C. pen. din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. în ceea ce privește dispoziția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din Încheierea penală nr. 15/C. pen. din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.

GGC - CP