ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4165/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 21 noiembrie 2003, reclamanta SC

N.P. SA a chemat în judecată pe pârâții A.P.A.P.S. și Municipiul București,

prin Primarul General, solicitând să se constate dreptul său de proprietate

asupra mai multor construcții amplasate pe terenul de 9.323,22 mp, situat în

București.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 111 C. proc. civ., reclamanta a susținut că:

- este proprietara terenului de la

adresa menționată (cu suprafața totală de 9.478 mp), conform Certificatului de

Atestare seria M10 nr. 0282, emis de Ministerul Lucrărilor Publice și

Amenajării Teritoriului în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991;

- prin contractul nr. 502/1995,

fostul F.P.S. a vândut asociației N.P. P.A.S. 40% din capitalul social al SC

N.P. SA (11.688 acțiuni);

- vânzătorul a atestat în contract

că societatea menționată deține în proprietate terenurile și construcțiile

trecute în anexa acelui act;

- toate clădirile descrise în anexa

contractului de vânzare-cumpărare și cererea de chemare în judecată fac parte

din patrimoniul său și sunt înregistrate în contabilitate, ca mijloace fixe.

Judecătoria sectorului 2 București,

prin sentința civilă nr. 3703 din 14 mai 2004, și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București, pe considerentul că, potrivit expertizei,

imobilele în discuție au prețul tehnic actualizat de 11.290.826.239 lei și

prețul de circulație de 9.371.358.779 lei.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 1022 din 10 decembrie 2004, a admis acțiunea și a constatat

dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor aflate pe terenul

situat în șos. V., identificate conform raportului de expertiză întocmit de

expertul C.V.

S-a reținut că:

- reclamanta a fost înființată în

anul 1992, prin divizarea SC N. SA;

- activul preluat de reclamantă cu

acea ocazie include, între altele, terenul de 13.132 mp, situat în șos. V. și

str. G.;

- pe terenul din șos. V. sunt

amplasate construcțiile solicitate de reclamantă și identificate prin raportul

de expertiză, cu privire la care nu exista însă nici un act translativ de

proprietate;

- toate construcțiile menționate

sunt deținute cu titlu precar dar în privința lor există aparența unui drept

real de administrare deoarece erau afectate desfășurării activității autoarei

reclamantei, iar aceasta din urmă drept consecință a divizării, beneficiază de

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă, prin decizia nr. 492 din 15 iunie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâtul Municipiul București și a admis apelul pârâtei

A.V.A.S., schimbând în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii față de

această apelantă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a reținut că:

- acțiunea este întemeiată pe art. 111

C. proc. civ. și nu pe art. 492 C. civ, iar prima instanță a considerat că

reclamanta a dobândit construcțiile conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990

și nu în baza accesiunii imobiliare artificiale, așa cum susține apelantul

pârât;

- deși contestă pretențiile reclamantei,

apelantul nu invocă un drept propriu sau al altuia;

- în referire la apelanta A.V.A.S.,

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive prin

încheierea din 3 decembrie 2004 dar a păstrat, în dispozitiv, această calitate

a sus menționatei pârâte.

Pârâtul Municipiul București a

declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul,

respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că acțiunea în

constatare era inadmisibil deoarece, în ipoteza unor eventuale litigii cu

privire la proprietatea construcțiilor, reclamanta avea posibilitatea să

promoveze o acțiune în realizarea dreptului.

Această critică nu poate fi

analizată întrucât a fost formulată pentru prima oară în recurs, trecând peste

apel, deci

omisso medio

.

Așa fiind, cum nu s-au constatat

nici motive de nelegalitate de ordine publică, prezentul recurs va fi respins,

ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului București împotriva deciziei nr. 496 A

din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27

aprilie 2006.