ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4638/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 555

din 14 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat I.S. de

întrerupere a executării pedepsei și s-a dispus obligarea acestuia la 400.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că

împrejurarea invocată de petentul condamnat, respectiv necesitatea dezbaterii

succesiunii, nu are un caracter special în sensul textelor de lege menționate,

petentul având posibilitatea împuternicirii unei persoane în vederea lămuririi

situației.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, petentul condamnat I.S., criticând-o pe motive

de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri de către

instanța de fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a

formulat-o.

S-a arătat în motivarea

orală a apelului că din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul

indicat de petent a rezultat că acesta are de rezolvat unele probleme

succesorale, acesta constituind o împrejurare specială în sensul art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În consecință, s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe

fond, admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3

luni.

Prin decizia penală nr. 422

din 3 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 1788/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul I.S. împotriva sentinței penale nr. 555 din 14 aprilie 2005,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6459/2004,

fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 200.000 lei onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că petentul a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 433/1998 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, motivând că tatăl său este

decedat și este necesară prezența sa pentru efectuarea formalităților impuse de

dezbaterea succesorală de pe urma acestuia.

Într-adevăr din referatul de

anchetă socială întocmit de Consiliul Local Snagov a rezultat că familia

petentului deține în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei

Gruiu, județul Ilfov, moștenire de la autorul petentului a cărui succesiune nu

a fost dezbătută, însă instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de

fond a stabilit că aceasta nu constituie o împrejurare specială în sensul art. 455,

raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, potrivit acestor

dispoziții legale, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai

atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

În speță însă, aspectul

invocat de petent, respectiv necesitatea efectuării dezbaterii succesorale de

pe urma tatălui său decedat nu constituie o împrejurare specială datorită

căreia continuarea executării

pedepsei să aibă consecințe

grave pentru sine sau pentru familia sa, atâta timp cât pentru îndeplinirea

acestor formalități nu este necesară prezența personală a apelantului, putând

fi realizate și de un mandatar împuternicit de petent în acest sens.

În ceea ce privește

susținerea petentului în sensul că apartamentul lăsat moștenire de tatăl său a

fost ocupat de alte persoane, instanța de apel a constatat că potrivit

referatului de anchetă socială, acest imobil a fost înstrăinat în baza unui

contract de vânzare-cumpărare numitei C.M., astfel încât nici aceasta nu poate

constitui o împrejurare specială în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.

În consecință, având în

vedere aceste considerente, curtea de apel a apreciat că în mod legal și

temeinic instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei formulată de petentul I.S.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul I.S.

Apărătorul recurentului

condamnat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării

pedepsei în condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat

de condamnatul I.S. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și motivat instanța de apel, însușindu-și argumentele primei

instanțe a considerat, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S.,

nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în

cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu

privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situația familială a

condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că

I.S. a fost titularul dreptului de proprietate asupra unei garsoniere situată

în comuna Snagov, județul Ilfov, în prezent acest imobil fiind dobândit în baza

unui contract de vânzare-cumpărare de numita C.M., iar familia condamnatului

deține în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei Gruiu, județul

Ilfov, moștenire de la autorul condamnatului, a cărui succesiune nu a fost

dezbătută.

Astfel, critica recurentului

condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanța de apel a considerat

corect că atât dezbaterea succesiunii de pe urma tatălui său decedat, cât și

faptul că apartamentul lăsat moștenire de tatăl său a fost ocupat de alte

persoane nu se circumscriu împrejurărilor speciale, care ar avea consecințe

grave pentru condamnat și care ar împiedica executarea pedepsei, atâta timp cât

îndeplinirea formalităților de dezbatere a succesiunii poate fi realizată și de

un mandatar împuternicit de condamnat, iar imobilul a fost înstrăinat în

condițiile menționate.

În raport cu cele arătate,

Înalta Curte consideră că în cauză instanța de apel a făcut o corectă aplicare

a dispozițiilor legale atunci când și-a însușit argumentele instanței de fond,

apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Așadar, în cauză instanța de

apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele,

neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr.

422 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2005.