ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4638/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 555 din 14 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat I.S. de întrerupere a executării pedepsei și s-a dispus obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că împrejurarea invocată de petentul condamnat, respectiv necesitatea dezbaterii succesiunii, nu are un caracter special în sensul textelor de lege menționate, petentul având posibilitatea împuternicirii unei persoane în vederea lămuririi situației.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, petentul condamnat I.S., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri de către instanța de fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o. S-a arătat în motivarea orală a apelului că din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul indicat de petent a rezultat că acesta are de rezolvat unele probleme succesorale, acesta constituind o împrejurare specială în sensul art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond, admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni.

Prin decizia penală nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1788/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.S. împotriva sentinței penale nr. 555 din 14 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6459/2004, fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 433/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, motivând că tatăl său este decedat și este necesară prezența sa pentru efectuarea formalităților impuse de dezbaterea succesorală de pe urma acestuia.

Într-adevăr din referatul de anchetă socială întocmit de Consiliul Local Snagov a rezultat că familia petentului deține în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei Gruiu, județul Ilfov, moștenire de la autorul petentului a cărui succesiune nu a fost dezbătută, însă instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit că aceasta nu constituie o împrejurare specială în sensul art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

În speță însă, aspectul invocat de petent, respectiv necesitatea efectuării dezbaterii succesorale de pe urma tatălui său decedat nu constituie o împrejurare specială datorită căreia continuarea executării pedepsei să aibă consecințe grave pentru sine sau pentru familia sa, atâta timp cât pentru îndeplinirea acestor formalități nu este necesară prezența personală a apelantului, putând fi realizate și de un mandatar împuternicit de petent în acest sens. În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că apartamentul lăsat moștenire de tatăl său a fost ocupat de alte persoane, instanța de apel a constatat că potrivit referatului de anchetă socială, acest imobil a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare numitei C.M., astfel încât nici aceasta nu poate constitui o împrejurare specială în sensul art. 453 lit. c) C. proc.

pen. În consecință, având în vedere aceste considerente, curtea de apel a apreciat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul I.S. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul I.S. Apărătorul recurentului condamnat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în condițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Examinând recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel, însușindu-și argumentele primei instanțe a considerat, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situația familială a condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că I.S.

a fost titularul dreptului de proprietate asupra unei garsoniere situată în comuna Snagov, județul Ilfov, în prezent acest imobil fiind dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare de numita C.M., iar familia condamnatului deține în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei Gruiu, județul Ilfov, moștenire de la autorul condamnatului, a cărui succesiune nu a fost dezbătută.

Astfel, critica recurentului condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanța de apel a considerat corect că atât dezbaterea succesiunii de pe urma tatălui său decedat, cât și faptul că apartamentul lăsat moștenire de tatăl său a fost ocupat de alte persoane nu se circumscriu împrejurărilor speciale, care ar avea consecințe grave pentru condamnat și care ar împiedica executarea pedepsei, atâta timp cât îndeplinirea formalităților de dezbatere a succesiunii poate fi realizată și de un mandatar împuternicit de condamnat, iar imobilul a fost înstrăinat în condițiile menționate. În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră că în cauză instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale atunci când și-a însușit argumentele instanței de fond, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Așadar, în cauză instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2005.