ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6725/2005

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1124 din 1 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3086/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.C. și s-a dispus obligarea acestuia la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din referatul de anchetă socială a rezultat că situația socio-economică a familiei condamnatului nu corespunde acoperirii necesităților cotidiene ale acesteia, iar membrii familiei nu au probleme grave de sănătate, motiv pentru care a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., și a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul I.C. criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o. S-a arătat în motivarea apelului, formulat atât în scris cât și cu ocazia dezbaterilor, că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din referatul de anchetă socială rezultând că familia condamnatului are o situație materială precară, iar executarea în continuare a pedepsei de către apelant ar avea consecințe grave asupra acesteia.

S-a mai arătat că soția condamnatului este foarte bolnavă, fiind pensionată medical, că apartamentul în care locuiește aceasta împreună cu fiicele și nepoatele sale este într-o stare avansată de degradare, că familia sa are datorii la întreținere de peste 44.000.000 lei și că prezența sa este necesară și pentru a asigura reintegrarea în rândul familiei a fiicei sale, I.F.D., în prezent instituționalizată la Centrul de copii O.U.C. Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul declarat de condamnat ca fiind nefondat, având în vedere acest sens următoarele considerente: Astfel, pentru a putea fi dispusă întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., este necesar să existe anumite împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei în continuare să aibă consecințe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care este angajat. Or, în cauză, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sector 2 București nu rezultă existența unor asemenea împrejurări speciale care fac ca executarea în continuare a pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru familia acestuia. Astfel, din referat rezultă că soția petentului, I.E., locuiește împreună cu cele două fiice (I.R. și I.C.) și cele două nepoate (I.F.D. și A.B.L.) într-un apartament compus din 2 camere, modest mobilat și relativ îngrijit, proprietatea acesteia, veniturile familiei fiind în cuantum de 269 lei, reprezentând suma dintre alocațiile de stat ale minorelor, alocația monoparentală pentru minora I.F.D.

și pensia medicală a numitei I.E. În ceea ce privește starea de sănătate medicală a numitei I.E. În ceea ce privește starea de sănătate a membrilor familiei, tot din referatul de anchetă socială rezultă că aceasta nu ridică probleme deosebite, cu excepția soției condamnatului, care este pensionată pe caz medical. În ceea ce le privește pe cele două fiice ale condamnatului, I.C. și I.R., acestea sunt născute la data de 26 octombrie 1983, au absolvit 6 clase și, respectiv 7 clase și nu au lucrat niciodată, nerealizând nici un venit.

Analizând concluziile referatului de anchetă socială, astfel cum acestea au fost anterior prezentate, Curtea a apreciat că nici situația materială a membrilor familiei condamnatului și nici starea de sănătate a soției acestuia nu se circumscriu noțiunii de „împrejurare specială” care să necesite întreruperea executării pedepsei, din moment ce această situație, se perpetuează de mai mult timp, fiind anterioară încarcerării apelantului, iar acesta din urmă nu ar avea posibilitatea ca într-o perioadă relativ scurtă de timp să remedieze sau să îmbunătățească această situație.

Este adevărat că referatul de anchetă socială a evidențiat posibilitățile reduse de întreținere ale membrilor familiei condamnatului, dar și faptul că fiicele majore ale acestuia, deși apte să muncească, nu prestează nici o activitate licită aducătoare de venituri, mulțumindu-se să încaseze alocația cuvenită copiilor lor minori, situație în care Curtea a constatat că nu este necesară prezența condamnatului la domiciliu, neajunsurile materiale invocate în susținerea cererii datorându-se conduitei culpabile a familiei și nu executării imediate a pedepsei. Curtea nu a reținut nici celelalte aspecte invocate de condamnat în motivele scrise de apel, din adresa comunicată de Centrul de Copii O.U.C.

rezultând că pentru reintegrarea în familia naturală a minorei I.F.D. nu este necesară prezența personală a condamnatului, ci doar existența unei declarații din partea acestuia, ce poate fi dată chiar în penitenciar și din care să rezulte că este de acord cu plecarea minorei din centru și reîntoarcerea ei în familia naturală. De asemenea, nu au fost reținute nici apărările referitoare la starea avansată de degradare în care s-ar afla apartamentul în care locuiesc membrii familiei apartamentului, referatul de anchetă socială neconfirmând acest aspect, ci dimpotrivă reliefând că locuința respectivă este relativ îngrijită și se află într-o stare bună. În temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 759 din 7 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul I.C. împotriva sentinței penale nr. 1124/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și l-a obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul I.C. Prin motivele de recurs condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Recursul formulat de condamnat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 395 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., referitor la greșita aplicare a legii. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare menționat și a motivelor invocate de condamnat. Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanțelor de fond și apel fiind legale și temeinice. Din actele existente la dosar rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 635/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Înalta Curte reține că potrivit artr.455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cat și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni. În speță, însă, din actele depuse la dosar rezultă că situația materială precară a membrilor familiei condamnatului este anterioară încarcerării acestuia, este de durată și se perpetuează și datorită condiției pasive a acestor membrii care nu prestează activități aducătoare de venituri, deși sunt apți de muncă.

Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate recurentului-condamnat, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte, dovedite cu probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, ci sunt de durată. În consecință, se constată că nu s-a făcut o greșită aplicare a textelor de lege incidente în cauză, motiv pentru care conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului I.C. va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 759 din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2005.