ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6725/2005

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1124 din 1

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 3086/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere

a executării pedepsei formulată de condamnatul I.C. și s-a dispus obligarea

acestuia la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut că din referatul de anchetă socială a rezultat că

situația socio-economică a familiei condamnatului nu corespunde acoperirii

necesităților cotidiene ale acesteia, iar membrii familiei nu au probleme grave

de sănătate, motiv pentru care a apreciat că nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., și a respins,

ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, condamnatul I.C. criticând-o pe motive de

nelegalitate și netemeinice sub aspectul greșitei respingeri a cererii de

întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o.

S-a arătat în motivarea apelului,

formulat atât în scris cât și cu ocazia dezbaterilor, că în cauză sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., din referatul de anchetă socială rezultând că familia

condamnatului are o situație materială precară, iar executarea în continuare a

pedepsei de către apelant ar avea consecințe grave asupra acesteia. S-a mai

arătat că soția condamnatului este foarte bolnavă, fiind pensionată medical, că

apartamentul în care locuiește aceasta împreună cu fiicele și nepoatele sale

este într-o stare avansată de degradare, că familia sa are datorii la

întreținere de peste 44.000.000 lei și că prezența sa este necesară și pentru a

asigura reintegrarea în rândul familiei a fiicei sale, I.F.D., în prezent

instituționalizată la Centrul de copii O.U.C.

Curtea, verificând cauza atât sub

aspectul motivelor penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, a apreciat apelul

declarat de condamnat ca fiind nefondat, având în vedere acest sens următoarele

considerente:

Astfel, pentru a putea fi dispusă

întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar să existe anumite împrejurări

speciale, datorită cărora executarea pedepsei în continuare să aibă consecințe

grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care este angajat.

Or, în cauză, astfel cum în mod

corect a reținut și instanța de fond, din referatul de anchetă socială întocmit

de Primăria sector 2 București nu rezultă existența unor asemenea împrejurări speciale

care fac ca executarea în continuare a pedepsei de către condamnat să aibă

consecințe grave pentru familia acestuia.

Astfel, din referat rezultă că soția

petentului, I.E., locuiește împreună cu cele două fiice (I.R. și I.C.) și cele

două nepoate (I.F.D. și A.B.L.) într-un apartament compus din 2 camere, modest mobilat

și relativ îngrijit, proprietatea acesteia, veniturile familiei fiind în

cuantum de 269 lei, reprezentând suma dintre alocațiile de stat ale minorelor,

alocația monoparentală pentru minora I.F.D. și pensia medicală a numitei I.E.

În ceea ce privește starea de sănătate medicală a numitei I.E. În ceea ce

privește starea de sănătate a membrilor familiei, tot din referatul de anchetă

socială rezultă că aceasta nu ridică probleme deosebite, cu excepția soției

condamnatului, care este pensionată pe caz medical.

În ceea ce le privește pe cele două

fiice ale condamnatului, I.C. și I.R., acestea sunt născute la data de 26

octombrie 1983, au absolvit 6 clase și, respectiv 7 clase și nu au lucrat

niciodată, nerealizând nici un venit.

Analizând concluziile referatului de

anchetă socială, astfel cum acestea au fost anterior prezentate, Curtea a

apreciat că nici situația materială a membrilor familiei condamnatului și nici

starea de sănătate a soției acestuia nu se circumscriu noțiunii de „împrejurare

specială” care să necesite întreruperea executării pedepsei, din moment ce

această situație, se perpetuează de mai mult timp, fiind anterioară încarcerării

apelantului, iar acesta din urmă nu ar avea posibilitatea ca într-o perioadă relativ

scurtă de timp să remedieze sau să îmbunătățească această situație.

Este adevărat că referatul de

anchetă socială a evidențiat posibilitățile reduse de întreținere ale membrilor

familiei condamnatului, dar și faptul că fiicele majore ale acestuia, deși apte

să muncească, nu prestează nici o activitate licită aducătoare de venituri,

mulțumindu-se să încaseze alocația cuvenită copiilor lor minori, situație în

care Curtea a constatat că nu este necesară prezența condamnatului la

domiciliu, neajunsurile materiale invocate în susținerea cererii datorându-se

conduitei culpabile a familiei și nu executării imediate a pedepsei.

Curtea nu a reținut nici celelalte

aspecte invocate de condamnat în motivele scrise de apel, din adresa comunicată

de Centrul de Copii O.U.C. rezultând că pentru reintegrarea în familia naturală

a minorei I.F.D. nu este necesară prezența personală a condamnatului, ci doar

existența unei declarații din partea acestuia, ce poate fi dată chiar în

penitenciar și din care să rezulte că este de acord cu plecarea minorei din

centru și reîntoarcerea ei în familia naturală.

De asemenea, nu au fost reținute nici

apărările referitoare la starea avansată de degradare în care s-ar afla

apartamentul în care locuiesc membrii familiei apartamentului, referatul de

anchetă socială neconfirmând acest aspect, ci dimpotrivă reliefând că locuința

respectivă este relativ îngrijită și se află într-o stare bună.

În temeiul dispozițiilor art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 759 din 7 octombrie 2005, Curtea

de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

condamnatul I.C. împotriva sentinței penale nr. 1124/2005 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, și l-a obligat să plătească 80 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul I.C.

Prin motivele de recurs condamnatul

a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a

cererii de întrerupere a executării pedepsei, apreciind că în cauză sunt

îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Recursul formulat de condamnat va fi

analizat prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 395

9

pct. 17

1

C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză prin prisma cazului de casare menționat și a motivelor invocate de

condamnat. Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile

instanțelor de fond și apel fiind legale și temeinice.

Din actele existente la dosar

rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare

aplicată prin decizia penală nr. 635/2003 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Înalta Curte reține că potrivit

artr.455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

întreruperea executării pedepsei închisorii este posibilă când din cauza unor

împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei

poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările

speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cat și consecințele

grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și

certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în

perioada maximă în care potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate

fi dispusă, respectiv 3 luni.

În speță, însă, din actele depuse la

dosar rezultă că situația materială precară a membrilor familiei condamnatului

este anterioară încarcerării acestuia, este de durată și se perpetuează și

datorită condiției pasive a acestor membrii care nu prestează activități aducătoare

de venituri, deși sunt apți de muncă.

Curtea apreciază că aspectele care

rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză nu au caracterul unor

împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice

întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate recurentului-condamnat, cu

atât mai mult cu cât aceste aspecte, dovedite cu probele administrate în cauză

nu au un caracter accidental, ci sunt de durată.

În consecință, se constată că nu s-a

făcut o greșită aplicare a textelor de lege incidente în cauză, motiv pentru

care conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

condamnatului I.C. va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 759 din 7 octombrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2005.