ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, de la data de 10 martie 2003, reclamanta SC Q.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.P.P.A. SA, societate pentru C.P.E.I.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că motivele invocate de aceasta pentru rezilierea contractului de finanțare din 9 octombrie 2001 nu sunt întemeiate, contractul fiind în vigoare. Prin sentința nr. 13780 din 3 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4127/2003, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

În motivarea soluției, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și obiectul acțiunii formulate de reclamantă, reținându-se că aceasta solicită prin acțiune constatarea unei situații de fapt și nu existența sau inexistența unui drept. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 136 din 14 aprilie 2004, a respins apelul, ca nefondat. În considerentele deciziei s-a reținut că apelanta nu a solicitat constatarea existenței sau inexistenței unui drept cu constatarea valabilității contractului încheiat cu pârâta, ceea ce reprezintă în fond totalitatea drepturilor și obligațiilor, ceea ce nu poate fi primită față de petitul cererii sale și față de textul art. 111 C. proc.

civ. La data de 25 iunie 2004, reclamanta SC Q.I. SRL București, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentă vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte: - instanțele de judecată au reținut greșit cu privire la acțiunea formulată, precum că solicitarea de a se pronunța asupra valabilității motivelor de reziliere nu echivalează cu acțiune în constatare, întrucât, apreciază recurenta, în cauză ar fi trebuit să se constate că prin contract părțile și-au stabilit drepturi și obligații reciproce a căror existență sau inexistență urma a fi constatată de instanță.

- mai susține recurenta că prevederile art. 111 C. proc. civ., reglementează situația strictă a constatării existenței sau inexistenței unui drept, excepția fiind aceea a unei acțiuni în realizarea dreptului. Ori, în speță, recurenta nu avea o acțiune în rezilierea dreptului, prin rezilierea contractului fiind somată să achite pârâtei întreaga sumă încasată ca urmare a derulării contractului de cercetare, singura modalitate prin care se putea să se opereze fiind acțiunea în constatare. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Din examinarea acțiunii formulate de reclamantă rezultă că s-a solicitat instanței de judecată a se pronunța asupra temeiniciei motivelor invocate de pârâtă pentru rezilierea contractului de finanțare, ori aceasta echivalează cu o constatare a unei situații de fapt, ceea ce excede prevederilor art. 111 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC Q.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 136 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, în dosarul 438/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.