ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, de la data de 10 martie 2003,

reclamanta SC Q.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I.P.P.A. SA, societate

pentru C.P.E.I.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

că motivele invocate de aceasta pentru rezilierea contractului de finanțare din

9 octombrie 2001 nu sunt întemeiate, contractul fiind în vigoare.

Prin sentința nr. 13780 din 3

noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4127/2003, Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din

oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

În motivarea soluției, tribunalul a

avut în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și obiectul acțiunii

formulate de reclamantă, reținându-se că aceasta solicită prin acțiune

constatarea unei situații de fapt și nu existența sau inexistența unui drept.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 136 din 14 aprilie 2004, a respins apelul, ca

nefondat.

În considerentele deciziei s-a

reținut că apelanta nu a solicitat constatarea existenței sau inexistenței unui

drept cu constatarea valabilității contractului încheiat cu pârâta, ceea ce

reprezintă în fond totalitatea drepturilor și obligațiilor, ceea ce nu poate fi

primită față de petitul cererii sale și față de textul art. 111 C. proc. civ.

La data de 25 iunie 2004, reclamanta

SC Q.I. SRL București, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel,

cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă

vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:

- instanțele de judecată au reținut

greșit cu privire la acțiunea formulată, precum că solicitarea de a se pronunța

asupra valabilității motivelor de reziliere nu echivalează cu acțiune în

constatare, întrucât, apreciază recurenta, în cauză ar fi trebuit să se

constate că prin contract părțile și-au stabilit drepturi și obligații

reciproce a căror existență sau inexistență urma a fi constatată de instanță.

- mai susține recurenta că

prevederile art. 111 C. proc. civ., reglementează situația strictă a constatării

existenței sau inexistenței unui drept, excepția fiind aceea a unei acțiuni în

realizarea dreptului. Ori, în speță, recurenta nu avea o acțiune în rezilierea

dreptului, prin rezilierea contractului fiind somată să achite pârâtei întreaga

sumă încasată ca urmare a derulării contractului de cercetare, singura

modalitate prin care se putea să se opereze fiind acțiunea în constatare.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

la prima instanță pentru judecarea fondului.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform art. 111 C. proc. civ.,

partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau

inexistenței unui drept. Din examinarea acțiunii formulate de reclamantă

rezultă că s-a solicitat instanței de judecată a se pronunța asupra temeiniciei

motivelor invocate de pârâtă pentru rezilierea contractului de finanțare, ori

aceasta echivalează cu o constatare a unei situații de fapt, ceea ce excede

prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 teza

2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC Q.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 136 din 14 aprilie

2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, în dosarul

438/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2005.