ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2857/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Creditorul F.V. a formulat cerere de încuviințare a executării silite prin poprire asupra conturilor debitoarei A.V. deschise la terțul poprit A.B., sucursala Constanța, în vederea îndestulării creanței de 3.022 dolari SUA potrivit titlului executoriu constituit prin actul autentificat sub nr. 582 din 4 aprilie 2002 de către B.N.P. M.C.(procură judiciară). Judecătoria Constanța prin Încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2003 a respins cererea ca nefondată, cu motivarea că procura judiciară exibată de creditor nu îndeplinește cerințele art. 66 din Legea nr. 36/1995, respectiv nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea mandatarului.

În speță, prin procura judiciară nr. 582/2002 A.V. (în nume propriu și ca reprezentant legal al minorei A.N.L.) l-a împuternicit pe F.V. să pună executare în executare orice hotărâre judecătorească ce va fi obținută în favoarea sa, mandatarul urmând a fi remunerat cu un procent de 8% din valoarea creanței stabilită prin hotărârea judecătorești ce se va executa. Sub aspectul operațiunilor ce incumbau mandatarului acestea erau precizate cu exactitate, respectiv „să încaseze toate sumele ce se vor arăta în hotărârea judecătorească ce se execută și îl împuternicește să execute oricare și toate actele de executare silită împotriva oricăruia și/sau tuturor celor obligați prin hotărâre judecătorească”, în consecință prin procura judiciară nr. 582/2002 mandatarul a fost împuternicit să realizeze operațiunile specifice executării silite, a doua fază a procesului penal.

Prin declarația nr. 2172 din 29 septembrie 2003, notificată mandatarului anterioară obținerii unui titlu executoriu în procesul penal de către mandatarul parte civilă, acesta a revocat mandatul dat creditorului prin procura nr. 582/2002. Apelul declarat de creditor a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 68/C din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Prin recursul de față întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. creditorul F.V. solicită modificarea deciziei în sensul admiterii cererii privind încuviințarea executării silite. Recursul este nefondat.

Având în vedere limitele mandatului conferit recurentului F.V., cât și împrejurarea că procura judiciară nr. 582/2002 a fost revocată anterior inițierii oricăror acte de executare, nefiind obținute titluri executorii în favoarea mandantului, în mod corect prima instanță a reținut că procura judiciară nu întrunește cerințele art. 66 din Legea nr. 36/1995, respectiv nu constată o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea mandatarului. Eventualele pretenții ale mandatarului determinate de revocarea intempestivă/abuzivă a mandatului cât și dezdăunarea acestuia pentru cheltuielile și pierderile suferite, vor putea fi valorificate în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 1547, art. 1549 C. civ.

În consecință, decizia atacată este dată în concordanță cu actele exibate de părți a căror interpretare corespunde exigențelor art. 372 și art. 379 C. proc. civ., justificând menținerea soluției inițiale privind respingerea cererii pentru încuviințarea executării silite. Ca atare, recursul creditorului va fi respins ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de creditorul F.V. împotriva deciziei civile nr. 68/C din 23 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 aprilie 2005.