ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2807/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 2095 din 22 septembrie 2003 a Judecătoriei Constanța a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de S.N.Tc R. SA Constanța asupra bunurilor debitoarei N.E.V. pentru recuperarea debitului în valoare de 7.174.000 lei, recunoscut prin sentința civilă nr. 3352 din 21 mai 2002 a Tribunalului Constanța, secția comercială, definitivă și investită cu formula executorie. Apelul declarat de debitoare împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 158 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. S-a avut în vedere că cea în cauză nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, situație în care în mod corect s-a încuviințat executarea silită.

Împotriva acestei hotărâri, debitoarea a declarat recursul de față, solicitând respingerea cererii întrucât nu a avut cunoștință de procesul în cadrul căruia a fost obligată la plata taxei de abonament și a contravalorii prestației telefonice, ea locuind în fapt în București. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 372 C. proc. civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executor. În speță, s-a dispus încuviințarea executării silite în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, care constituie titlu executor. Recurenta nu aduce critici hotărâri de încuviințare a executării, ci hotărârii care constituie titlu executor, pretinzând că nu a fost legal citată în acea cauză.

Textul redat ca și următoarele din codul de procedură civilă cuprinde dispoziții referitoare la faza de executare a unei hotărâri judecătorești, ce trebuie urmate întocmai. Dar, în această fază de executare nu este posibilă analizarea legalității hotărârii ce constituie titlu executor, ce eventual poate face obiectul unor căi extraordinare de atac, deci executarea s-a pornit tocmai în temeiul unei hotărâri definitive. Așa fiind, întrucât hotărârea a cărei executare silită s-a solicitat este definitivă, rezultă că încuviințarea cererii s-a făcut corect, astfel că recursul de față este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea N.E.V. împotriva deciziei nr. 158/C din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.