ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6152/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 24 septembrie 2003 sub numărul 10999/2003, la Judecătoria Timișoara C.R.M. a chemat în judecată pe pârâtul C.V. solicitând să se constate că apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 în Timișoara, înscris în C.F. col. 91469 Timișoara, nr.top. 30902/I și apartamentul nr. 2 situat în Timișoara, înscris în C.F. col. 91469 Timișoara, nr. top. 30902/I, au devenit prin amenajare ulterioară o singură unitate locativă, cu dependințe și utilități comune; să se dispună înscrierea în C.F. a cuvenitelor mențiuni respectându-se cotele ideale de drept de proprietate ale acesteia și pârâtului de ½ fiecare, să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la noua unitate locativă prin atribuirea acesteia în întregime către reclamantă și obligarea ei către pârât la o sultă corespunzătoare cotei de proprietate a acestuia să se dispună înscrierea în C.F.

a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantei asupra noii unități locative cu titlu de cumpărare și partaj și să se dispună evacuarea pârâtului din imobil. Se arată în motivarea acțiunii că apartamentele au fost cumpărate de fiecare înainte de căsătorie, în același bloc, fiind alăturate, de la același vânzător, SC A. SA. După căsătorie au amenajat aceste apartamente ca o singură unitate locativă, pentru uzul unei familii , fără a opera cuvenitele mențiuni în C.F. În luna ianuarie 2003, reclamanta a plecat din casă cu copilul de 2 ani, datorită manifestărilor violente ale pârâtului, iar în luna mai 2003 au divorțat, copilul fiindu-i încredințat spre creștere și educare.

Prin sentința civilă nr. 9678 din 28 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a respins cererea principală precizată de reclamantă, a respins cererea reconvențională, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata petitului privind obligarea pârâtului să îi plătească suma de 3.000 EURO și a luat act de renunțarea pârâtului-recurent reconvențional la judecata petitului privind împărțirea bunurilor mobile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.R.M., arătând că instanța a respins greșit acțiunea, a nesocotit situația de fapt care a schimbat natura juridică a imobilelor din bunuri proprii în bunuri comune, și nu a stabilit că apartamentul rezultat ca urmare a modificării celor două apartamente este bun comun, constituit într-o unitate locativă nouă indivizibilă.

În mod greșit s-a respins și capătul de cerere privind evacuarea pârâtului. Prin apelul său, pârâtul C.V. arată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei deoarece imobilul are două proprietăți distincte, la care nu s-au adus îmbunătățiri esențiale. Este criticabilă respingerea cererii reconvenționale, deși la dosar existau probe pertinente pentru admiterea ei. Arată că este posibilă refacerea zidului despărțitor, pe cheltuiala proprie a fiecărei părți și constatarea de bunuri comune a îmbunătățirilor aduse celor două apartamente. Prin decizia civilă nr. 478 din 28 ianuarie 2005 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Timiș, conform Legii nr. 493/2004 de aprobare a O.U.G.

nr. 65/2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.V. arătând că instanța competentă să soluționeze apelurile este Curtea de Apel Timișoara. Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sistarea stării de indiviziune asupra unor imobile, și în considerarea dispozițiilor art. 2 6 lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare a apelurilor revine Tribunalului Timiș. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 478 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.