ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.07.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6152/2005

HOTĂRÂRE
08.07.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6152/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 24

septembrie 2003 sub numărul 10999/2003, la Judecătoria Timișoara C.R.M. a

chemat în judecată pe pârâtul C.V. solicitând să se constate că apartamentul

nr. 1 situat la etajul 1 în Timișoara, înscris în C.F. col. 91469 Timișoara,

nr.top. 30902/I și apartamentul nr. 2 situat în Timișoara, înscris în C.F. col.

91469 Timișoara, nr. top. 30902/I, au devenit prin amenajare ulterioară o

singură unitate locativă, cu dependințe și utilități comune; să se dispună

înscrierea în C.F. a cuvenitelor mențiuni respectându-se cotele ideale de drept

de proprietate ale acesteia și pârâtului de ½ fiecare, să se dispună

sistarea stării de indiviziune cu privire la noua unitate locativă prin

atribuirea acesteia în întregime către reclamantă și obligarea ei către pârât la

o sultă corespunzătoare cotei de proprietate a acestuia să se dispună înscrierea

în C.F. a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantei asupra noii unități

locative cu titlu de cumpărare și partaj și să se dispună evacuarea pârâtului

din imobil.

Se arată în motivarea acțiunii că

apartamentele au fost cumpărate de fiecare înainte de căsătorie, în același

bloc, fiind alăturate, de la același vânzător, SC A. SA.

După căsătorie au amenajat aceste

apartamente ca o singură unitate locativă, pentru uzul unei familii , fără a

opera cuvenitele mențiuni în C.F. În luna ianuarie 2003, reclamanta a plecat

din casă cu copilul de 2 ani, datorită manifestărilor violente ale pârâtului,

iar în luna mai 2003 au divorțat, copilul fiindu-i încredințat spre creștere și

educare. Prin sentința civilă nr. 9678 din 28 octombrie 2004, Judecătoria

Timișoara a respins cererea principală precizată de reclamantă, a respins

cererea reconvențională, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata

petitului privind obligarea pârâtului să îi plătească suma de 3.000 EURO și a

luat act de renunțarea pârâtului-recurent reconvențional la judecata petitului

privind împărțirea bunurilor mobile. Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta C.R.M., arătând că instanța a respins greșit acțiunea, a nesocotit

situația de fapt care a schimbat natura juridică a imobilelor din bunuri

proprii în bunuri comune, și nu a stabilit că apartamentul rezultat ca urmare a

modificării celor două apartamente este bun comun, constituit într-o unitate

locativă nouă indivizibilă.

În mod greșit s-a respins și capătul

de cerere privind evacuarea pârâtului.

Prin apelul său, pârâtul C.V. arată

că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei deoarece

imobilul are două proprietăți distincte, la care nu s-au adus îmbunătățiri

esențiale. Este criticabilă respingerea cererii reconvenționale, deși la dosar

existau probe pertinente pentru admiterea ei. Arată că este posibilă refacerea

zidului despărțitor, pe cheltuiala proprie a fiecărei părți și constatarea de

bunuri comune a îmbunătățirilor aduse celor două apartamente.

Prin decizia civilă nr. 478 din 28

ianuarie 2005 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Timiș, conform

Legii nr. 493/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 65/2004. Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul C.V. arătând că instanța competentă să soluționeze

apelurile este Curtea de Apel Timișoara. Analizând motivele de recurs, Înalta

Curte constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sistarea

stării de indiviziune asupra unor imobile, și în considerarea dispozițiilor

art. 2

6

lit. b) C. proc. civ., competența de soluționare a

apelurilor revine Tribunalului Timiș.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 478 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3212/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2003 la Judecătoria Timișoara reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va
ÎCCJ 2004-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 894/2004
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Timișoara reclamantul S.R. a chemat în judecată, în temeiul art. 581 C. proc. civ.
ÎCCJ 2005-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5613/2005
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată la data de 18 decembrie 2003 Judecătoriei sectorului 1 reclamanta A.E. a chemat în judecată pe pârâta S.L., solicitând ca pri
ÎCCJ 2005-04-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2005
. 4705 din 24 mai 2004, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de K.W.D. și a obligat pe pârâții D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. să evacueze apartamentul 1 din Timișoara, str. V.M. și să ocupe prin schimb obligatoriu apartamente
ÎCCJ 2004-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6456/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele : La data de 2 august 2002 reclamanta G.E. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, SC O. SA Timișoara, SC A.D.P. SA Timiș
Sursă