ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2125/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2003, reclamanta C.F.R. SA, regionala C.F.B. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul pe care-l ocupă abuziv în stația C.F.R. B.C. în suprafață de 146 m 2 , cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1277 din 2 iunie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul anterior menționat, pârâta fiind obligată să plătească 88.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Între C.F.R.

SA, reprezentată de C.F.R. Brașov și SC T. SA s-a încheiat contractul de închiriere din 18 iunie 1999, având ca obiect folosința spațiului situat în stația C.F.R. Brașov în suprafață de 146 m 2 , cu destinația Autogară pentru transport auto. Potrivit contractului, locatarul avea obligația de a efectua investiții până la 30 decembrie 1999 de 100.000.000 lei. Conform art. 8 din convenția părților spațiul a fost închiriat pe o perioadă de 3 ani din 1 iulie 1999 până la 1 iulie 2002. Art. 22 din contract prevede că la expirarea termenului contractul încetează de drept, fiind posibilă tacita relocațiune. Pârâta a recunoscut că a expirat termenul, însă în apărarea sa a invocat că ar avea un drept de retenție, care a format obiectul unui alt dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC T. SA, arătând că investițiile efectuate de aceasta depășesc valoarea cuantumului impus de locator, motiv pentru care a acționat-o pe reclamantă în justiție, însă instanța nu a dispus conexarea celor două dosare. Prin decizia nr. 226 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov. secția comercială și de contencios administrativ a respins apelul declarat de pârâta SC T. SA, împotriva sentinței civile nr. 1277 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Termenul locațiunii a fost determinat prin convenția părților, iar locațiunea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare prealabilă.

Contractul de închiriere a expirat la data de 1 iulie 2002, iar potrivit art. 22 din contract acesta încetează de drept, în cazul expirării termenului. Potrivit art. 20 din contract tacita relocațiune nu operează, iar locatarul prin acțiunea formulată l-a împiedicat pe locator să folosească spațiul. Conexarea acțiunii la evacuare la acțiunea pârâtei de obligare a reclamantei la plata investițiilor nu era obligatorie pentru instanța de fond și ar fi dus la judecarea cu întârziere a acțiunii în evacuare. De altfel prin sentința civilă nr. 4556 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov, definitivă și executorie s-a respins acțiunea reclamantei SC T. SA, împotriva pârâtei C.F.R. Brașov pentru investiții.

Față de dispozițiile art. 7 din contractul de închiriere care prevăd că investițiile efectuate constând în lucrări de amenajare, modernizare, rămân în proprietatea C.F.R. fără despăgubiri, nu se justifică dreptul de retenție invocat de recurent. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta SC T. SA. În motivarea recursului, pârâta arată că la data de 20 octombrie 2004 între părți s-a încheiat un proces-verbal de conciliere prin care societățile au convenit stingerea litigiilor și încheierea unui nou contract comercial de închiriere a spațiului care formează obiectul dosarului. La termenul de astăzi, pârâta a depus la dosar noul contract de închiriere asupra spațiului de 146 m 2 situat în stația C.F.R.

B.C. În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată că recursul formulat a rămas practic, fără obiect. În condițiile în care părțile au încheiat un nou contract de închiriere, practic litigiul existent între ele s-a stins pe cale amiabilă. Chiar pe fondul cauzei, se constată că pârâta nu mai are nici interes în cauză pentru continuarea procedurii judiciare declanșată. În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 226/ Ap din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 martie 2005.