ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2125/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21

octombrie 2003, reclamanta C.F.R. SA, regionala C.F.B. a chemat în judecată pe

pârâta SC T. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

evacuarea pârâtei din spațiul pe care-l ocupă abuziv în stația C.F.R. B.C. în

suprafață de 146 m

2

, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1277 din 2

iunie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus evacuarea pârâtei din

spațiul anterior menționat, pârâta fiind obligată să plătească 88.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență următoarele:

Între C.F.R. SA, reprezentată de C.F.R.

Brașov și SC T. SA s-a încheiat contractul de închiriere din 18 iunie 1999,

având ca obiect folosința spațiului situat în stația C.F.R. Brașov în suprafață

de 146 m

2

, cu destinația Autogară pentru transport auto.

Potrivit contractului, locatarul

avea obligația de a efectua investiții până la 30 decembrie 1999 de 100.000.000

lei.

Conform art. 8 din convenția

părților spațiul a fost închiriat pe o perioadă de 3 ani din 1 iulie 1999 până

la 1 iulie 2002.

Art. 22 din contract prevede că la

expirarea termenului contractul încetează de drept, fiind posibilă tacita

relocațiune.

Pârâta a recunoscut că a expirat

termenul, însă în apărarea sa a invocat că ar avea un drept de retenție, care a

format obiectul unui alt dosar.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC T. SA, arătând că investițiile efectuate de aceasta

depășesc valoarea cuantumului impus de locator, motiv pentru care a acționat-o

pe reclamantă în justiție, însă instanța nu a dispus conexarea celor două

dosare.

Prin decizia nr. 226 din 18

noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov. secția comercială și de contencios administrativ

a respins apelul declarat de pârâta SC T. SA, împotriva sentinței civile nr. 1277

din 2 iunie 2004 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Termenul locațiunii a fost

determinat prin convenția părților, iar locațiunea încetează de drept prin

simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare

prealabilă.

Contractul de închiriere a expirat

la data de 1 iulie 2002, iar potrivit art. 22 din contract acesta încetează de

drept, în cazul expirării termenului.

Potrivit art. 20 din contract tacita

relocațiune nu operează, iar locatarul prin acțiunea formulată l-a împiedicat

pe locator să folosească spațiul.

Conexarea acțiunii la evacuare la

acțiunea pârâtei de obligare a reclamantei la plata investițiilor nu era

obligatorie pentru instanța de fond și ar fi dus la judecarea cu întârziere a

acțiunii în evacuare.

De altfel prin sentința civilă nr. 4556

din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Brașov, definitivă și executorie s-a

respins acțiunea reclamantei SC T. SA, împotriva pârâtei C.F.R. Brașov pentru

investiții. Față de dispozițiile art. 7 din contractul de închiriere care

prevăd că investițiile efectuate constând în lucrări de amenajare, modernizare,

rămân în proprietatea C.F.R. fără despăgubiri, nu se justifică dreptul de

retenție invocat de recurent.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs pârâta SC T. SA.

În motivarea recursului, pârâta

arată că la data de 20 octombrie 2004 între părți s-a încheiat un proces-verbal

de conciliere prin care societățile au convenit stingerea litigiilor și

încheierea unui nou contract comercial de închiriere a spațiului care formează

obiectul dosarului.

La termenul de astăzi, pârâta a

depus la dosar noul contract de închiriere asupra spațiului de 146 m

2

situat în stația C.F.R. B.C.

În raport de această împrejurare,

Înalta Curte constată că recursul formulat a rămas practic, fără obiect.

În condițiile în care părțile au

încheiat un nou contract de închiriere, practic litigiul existent între ele s-a

stins pe cale amiabilă.

Chiar pe fondul cauzei, se constată

că pârâta nu mai are nici interes în cauză pentru continuarea procedurii

judiciare declanșată.

În consecință, în raport de aceste

considerente, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 226/ Ap din 18 noiembrie 2004 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ ca rămas fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 martie 2005.